În ziua de 9 martie 2019, în Campusul studenţesc din zona «Debarcader», al Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, în Amfiteatrul «Auditorium Maximum», s-a desfăşurat festivitatea decernării titlului de Doctor Honoris Causa, «Magna cum Laude», exponenţilor de mare prestigiu ai scenei teatrale şi cinematografice româneşti, actorii Ion CARAMITRU şi Horaţiu MĂLĂELE, într-un cadru solemn şi de înaltă ţinută spirituală, alcătuit din cadre didactice universitare şi studenţi, sub conducerea domnului prof. univ. dr. Adrian Gorun, Preşedintele Senatului UCB Târgu-Jiu, cu distinsa prezenţă a d-lui Rector, prof. univ. dr. Toader Nicoară şi mai ales a invitatului de onoare al programului festiv, subtilul şi charismaticul violoncelist Adrian Naidin, cel care şi-a onorat promisiunea de a redeveni la numai o săptămână oaspetele Municipiului Târgu-Jiu. După intonarea imnului studenţesc «Gaudeamus» şi a îndrăgitului imn al UCB, în continuare a fost prezentat în cuvinte inspirate şi bine alese un revelator «Laudatio in duo» pentru aceşti mari actori, de către domnul preşedinte Adrian Gorun, cel care a pornit de la supoziţia că toți oamenii simt plăcerea de a intra în contact cu arta, pentru că a învăța prin artă e mai mult decât o plăcere, chiar dacă fiecare om are plăcerea de a redescoperi arta, pentru simplul motiv că el simte plăcerea de a imita, înclinația imitației fiind înnăscută în fiecare dintre noi, așa cum este înnăscut darul armoniei și ritmului. Dar, când esteticul devine altitudinea de la care privirea îmbrățișează întregul orizont de mister al frumosului, apare acea perspectivă necesară, care să cuprindă toate variantele și variațiile frumuseții de a trăi și de a retrăi clipe minunate şi la intensități nebănuite în compania genialilor actori, Horațiu Mălăele și Ion Caramitru, marele actor acceptând să ne dăruiască o parte din cea mai însemnată zi din viața dumnealui, fiind aici, cu noi, de ziua sa de naştere, când a împlinit 77 de ani.
,,«Rătăcirile» lui Horațiu Mălăele și din «realismul magic» al lui Ion Caramitru”
În bogata şi cuprinzătoarea prezentare a celor doi artişti ai scenei româneşti şi mondiale, intrând în profunzimea conţinutului acestui minunat «Laudatio in duo», domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun a spus: “Pe Horațiu Mălăele și pe Ion Caramitru i- am prezentat –așa cum sunt – în momentele în care li s-a decernat titlul Doctor Honoris Causa de către Senatul Universității «Constantin Brâncuşi», iar, azi, la mai puțin de doi ani, nu-i văd altfel, decât așa cum sunt. De aceea, așa cum ei, în rolurile pe care cu măiestrie le joacă pe cele mai prestigioase scene din țară și din lume, apelează la memoria actorului desăvârșit – fiecare fiind un actor desăvârșit – și eu voi face recurs la memorie, actualizând doar câteva dintre gândurile rostite la întâlnirile anterioare… Cele două personalități pe care le omagiem astăzi, au avut nu doar copilării diferite, ci și traiectorii diferite care le-au conturat opțiunea pentru teatru…chiar dacă Ion Caramitru a mers drept la țintă, iar Horațiu Mălăele, prin «răsuciri», pentru că asta îi deosebește într-un anume mod pe cei doi actori magici. Dar, nu într-atât încât să nu fi fost împreună pe scenele prestigioase, în spectacole rememorabile” a subliniat vorbitorul, apreciind că în raport cu o anumită realitate concretă, zgomotoasă și adesea provocatoare de angoase în care ne simțim «la noi acasă», arta produce impresia irealului și a visului, mai ales că toți actorii știu acest lucru! “Dar Ion Caramitru și Horațiu Mălăele sunt actorii supremi, a precizat cu elocinţă domnul Adrian Gorun, ei sunt actorii care știu că realul este tocmai ceea ce ne spun ei prin rolurile lor și ceea ce își asumă să fie. Lucruri pe care nimeni nu le-a văzut vreodată și gânduri pe care nimeni nu le-a avut vreodată se pot afla din «rătăcirile» lui Horațiu Mălăele și din «realismul magic» al lui Ion Caramitru. Căci, și «rătăcirile» și «realismul magic» sunt stări existențiale controlate prin formele implicite ale conștiinței de sine, nicidecum abordări ale ființei, prin refugiul din zonele unei realități neinteligibile. «Rătăcirile» lui Horațiu sunt deliberate, luate în stăpânire printr-o conștiință reflexivă în care fiecare povestire devine comentariu al propriilor acțiuni. «Rătăcirile» sunt forme ale conștiinței în acțiune și fiecare dintre ele devine un câmp al prezentului și al prezenței lui Horațiu Mălăele în lume. Fără asemenea rătăciri, «răsucirile» nu ar fi fost posibile pentru că în măsura în care viața e o joacă, joaca lui cu desenatul, pictatul, cu teatrul, cu regia, cu poezia e o altă joacă, e o joacă serioasă, responsabilă, respectabilă și respectată. «Rătăcirile» lui Horațiu Mălăele sunt forme inepuizabile ale regăsirii sale, niciodată la fel, mereu altfel, dar, de fiecare dată, senzațional. «Realismul magic» al lui Ion Caramitru este rostirea prin care marele actor prinde și cuprinde semnele sublime pentru a fi transmise celor care l-au venerat și îl venerează. Această rostire prin «prindere» și «cuprindere» a semnelor sublime este o primire și, totodată, o nouă dăruire, căci, prin rolurile lui, Ion Caramitru surprinde încă de la primul semn ceea ce este împlinit și, cutezător, el pune în cuvântul său ceea ce a întrevăzut, pentru a prevesti ceea ce nu s-a împlinit încă. Pentru că Ion Caramitru a înțeles mai bine decât oricine zicerea prințului Danemarcei, care, într-o scenă a piesei lui Shakespeare, face o observație de mare profunzime privitoare la excepționala însușire a actorilor: aceea de a fi cronici vii și prescurtate ale timpului lor” a remarcat amfitrionul manifestării de la UCB Târgu-Jiu.
,,Două dintre cele mai relevante «cronici vii și prescurtate» ale timpului lor”
După aceea, concluzionând a spus: ,,Avem azi privilegiul să conviețuim – chiar dacă pentru câteva clipe – cu două dintre cele mai relevante «cronici vii și prescurtate ale timpului lor» – genialii Horațiu Mălăele și Ion Caramitru. Nu consider necesară o prezentare a sutelor de roluri de excepție jucate și/sau regizate de ei, repetând ceea ce cunoaște aproape tot românul. Faima lor a depășit de mult timp hotarele țării, impresionând lumea. Prin spiritul lor, amplu și profund structurat în opera pe care ne-o dăruiesc, ne-au făcut să înțelegem esența nepieritoare a artei – aceea că ea este ctitorie a ființei împlinite cu ajutorul cuvântului și voinței Lui Dumnezeu. Ne-au făcut să, înțelegem că arta este sufletul culturii. Prin aceasta, v-am spus o «poveste» scurtă de viață, ce poate fi concentrată în 7 cuvinte: Caramitru – Mălăele, «câte-n lună și în stele». Dezvoltată, povestea ne-o vor spune cei doi mari actori în cele ce urmează. În semn de înaltă prețuire a inegalabilei opere prin care au îmbogățit și îmbogățesc patrimoniul culturii naționale, Senatul Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu acordă titlul academic suprem genialului actor Horațiu Mălăele și genialului actor Ion Caramitru: titlul de Doctor Honoris Causa Magna cum Laude”!
Caramitru – Mălăele, «câte-n lună și în stele»
În răspunsul său destul de sobru şi bine elaborat, actorul Ion Caramitru a spus că atunci când auzi atâtea vorbe frumoase despre persoana ta, începi să-ţi faci complexe şi să te gândeşti mai bine, unde ai greşit! ,,Puteţi face deosebirea între noi actorii, atunci când ne studiaţi caracterul, iar pentru un om, nu numai pentru un actor, nu e decât un pas până la alienarea de sine! Înainte de 1989, printre actori, rezistenţa la sistem era la modă! Aproape întotdeauna, cel mai mare «paradox» este succesul! De fapt, noi suntem şi «violoncelistul» şi «violoncelul» interpretului de muzică. Să nu uităm niciodată că primăvara este anotimpul care ne aduce culori care ne luminează sufletul” a precizat actorul Ion Caramitru, răspunzând cu aplomb şi chiar cu o ironie subînţeleasă şarjelor umoristice ale colegului şi prietenului său, Horaţiu Mălăele.
“Spectacolele actorilor sunt nişte «minciuni» care spun adevăruri despre viaţa noastră, despre lumea în care trăim”
Aşa cum era şi normal şi mai ales, cum îi stă foarte bine mereu, actorul gorjean, Horaţiu Mălăele a generat ropote de aplauze spunând: “Domnule Adrian Gorun, uneori am avut sentimentul că vorbiţi despre altcineva, nicidecum despre mine, şi mai ales, aveam sentimental că despre cel care vorbeaţi, nu e aici(!!!). Spectacolele actorilor sunt nişte «minciuni» care spun adevăruri despre viaţa noastră, despre lumea în care trăim! Prima cronică pe care am avut-o în Bucureşti a fost cea scrisă de către Radu Popescu, cel care spunea că «atunci când lipseşte Mălăele, e linişte în sală!». De aceea, vă propun, astăzi, hai să fugim în lume, fără să ştim încotro? Până la «marea îmbulzeală» din decembrie 1989, gândeam altfel viaţa, iar eu cred că acum, e mai bine să ne rememorăm poeţii şi să le lăsăm dracului de politici şi de politicieni, ca să ne ocupăm ceva mai mult de «comoara» noastră de suflet care este cultura”, a precizat cu francheţe marele nostru actor! Cea de-a treia parte a festivităţii organizate la UCB Tg. Jiu a cuprins un spectacol «sui generis» al celor trei deţinători ai titlurilor academice: actorii Ion Caramitru şi Horaţiu Mălăele, împreună cu violoncelistul Adrian Naidin, trei «feţi-frumoşi» care au desfătat sufletele şi au încălzit inimile celor prezenţi în Amfiteatrul «Auditorium Maximum» al Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu.
Profesor, Vasile GOGONEA
