Azi, laureatul Premiului „NICOLAE DIACONU”, DANIELA BRÂNCUȘ
Debutul editorial al Danielei Brâncuș, fiică a Brădicenilor, a fost reușit, căci a primit Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România tot în 1999. „Experiența mea de flutur alb” a apărut la editura „Signum”, condusă de scriitorii Marius Ghica și Constantin Barbu, colegii mei la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Craiova. Am debutat toți trei în Almanahul „Ramuri” scos de Marin Sorescu.
Cei doi eseiști și critici literari i-au apreciat corect talentul incontestabil. Au avut și motive. Unul din ele, poate cel mai determinant, a fost orizontul de (re)lectură care se reîntoarce la François Willon, la Bellay, la romanul erotic „avataric” al lui Liviu Rebreanu „Adam și Eva”, la Egiptul antic (adică la Cleopatra – n.m., I.P.B.), la surâsul Giocondei, la Prometeu, Icar, la Pierre de Ronsard, la „cruciadele filosofice”, la neguțătorul din Veneția, la zeul infernului: Hades, la vestitorul răului din basmele populare, la simbolicul „cifru enigmatic”, al ceasornicului lui Chronos (biruitor în fața lui Kairos – n.m., I.P.B.), la Paganini etc.
Dar, iată, deocamdată, își are dreptul ei de Kairicitate (nicasiană – n.m., I.P.B.), întrucât pentru cea de-a doua carte de poezie „Fata cu părul albastru” de la editura „Eikon” (a amicului meu Ioan Groșan, de pe vremea boemei arizoniene, clujene – n.m., I.P.B.) i s-a acordat Premiul „Nicolae Diaconu”, al Atelierului Internațional de Poezie și Critica Poeziei „Serile la Brădiceni”, ediția a XXVIII-a, 5-6 septembrie 2024 (Târgu-Jiu – Brădiceni – Peștișani).
Motivul metamorfozei e unul glorios în poezia lumii. Reverianta Daniela Brâncuș izbutește alegorii (Adam și Eva) și parabole (Picior peste picior) de o poeticitate naturală, într-un limbaj reîmprospătat, oarecum sorescian, dar reînrădăcinat în neomodernismul cel foarte productiv în anii ‘60-’80.
Astfel că în vreun poem ca „O nouă Eră” răzbate un ecou dinspre marele oniric Emil Botta, ori în „Singurătatea mea” dinspre George Bacovia. Toate aceste „transcontinuități” care plătesc tributul cuvenit clasicilor moderniști reprezintă pentru Daniela Brâncuș obligatoria pistă de încercare și de viitoare decolare a navei propriului discurs liric.
Norocosul text „Curgea un râu, trecea un pom”, e bijuteria volumului, iar piesa de rezistență, una antologică (pe care-o voi include într-o antologie a celor mai valoroase poezii ale laureaților brădicenizați, care se va lansa la cea de-a XXX-a ediție a „Serilor la Brădiceni”, – n.m., I.P.B.) rămâne, totuși „Nebunul din parc”.
Ion Popescu-Brădiceni, Scriitor, doctor în filologie
