Denumire ştiinţifică: Sinapis nigra ori Brassica nigra, respectiv Sinapis alba.
Prezentare. Ambele feluri de muştar – negru sau alb – sunt specii anuale de cultură, ce nu pot fi confundate cu alte specii. Foarte rar se găsesc sălbăticite în alte culturi. De la amândouă speciile se folosesc seminţele globuloase, care se deosebesc prin culoare.
Substanţele active importante: Dr. în farmacologie Ovidiu Bojor, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, afirmă cu temei că seminţele de Muştar negru conţin în tegumentul lor până la 20% mucilagii. De asemenea, sunt bogate în lipide alcătuite din gliceridele acizilotoleic, linoleic şi erucic. Mai conţin aproximativ 30% proteine, săruri minerale, colină sinapină (un ester al colinei), ce imprimă materiei prime un gust amar. Iar substanţa activă principală din seminţele de muştar negru este un heterozid azotat şi sulfurat: sinigrozidul care, în prezenţa mirozinazei, în mediu apos, se transformă în glucoză, sulfat acid de potasiu şi un ulei esenţial – izotiocianatul de alil. Compoziţia chimică a seminţelor de Muştar alb nu diferă de a seminţelor de Muştar negru. Substanţa activă sinalbozidul este similară sinigrozidului şi se compară la fel cu acesta. Cu singura deosebire că în urma hidrolizei, pe lângă glucoză, se formează izocianat dep-hidroxibenzil care nu este însă volatil ca izotiocianatul de alil din Muştarul negru.
Farmacologie. „Esenţa de Muştar” care este, de fapt, ozotiocianatul de alil are proprietăţi iritante, lacrimogene, având şi proprietăţi antibiotice (fitoncide) şi bacteriostatice, chiar în diluţii mari. Făina de Muştar, datorită mucilagiilor pe care le conţine, diminuează proprietăţile iritante ale substanţei active, fiind un bun revulsiv local sub formă de cataplasme aplicate local, pe timp limitat. Prelungirea timpului de aplicare conduce la iritarea pielii. Din pricina prezenţei mucilagiilor în mari cantităţi, seminţele de Muştar alb întregi au acţiune laxativă. Până de curând era considerată singura utilizare terapeutică de uz intern. Mai nou, s-a descoperit că seminţele de Muştar alb, ce se găsesc la unităţile de „Plante medicinale”, adică de tip Plafar, dau bune rezultate la dispariţia colesterolului, luate câte o linguriţă pe zi.
Întrebuinţări şi recomandări. Muştarul negru se foloseşte şi sub formă de făină pentru acţiunea revulsivă locală pe piele. Se mai fac tratamente reuşite în dureri reumatice sau în cazul unor organe interne afectate de suferinţă, blocate sau cu funcţionare lentă. Cu Muştar negru se realizează decongestionarea pulmonară, se ameliorează sau se tratează răcelile, bronşitele, gripele, inflamaţiile articulare.
Un alt mod de utilizare a Muştarului negru în scopuri medicinale sunt băile cu făină, care pot fi băi locale sau generale, ultimele producând o răvăşire benefică a întregului organism. Muştarul negru mai este cunoscut şi recunoscut ca un adevărat medicament în tratarea inflamaţiilor articulare, a reumatismului.
Muştarul alb e un foarte cunoscut laxativ, folosit de către aceia care suferă de constipaţie. Reţeta este simplă: seara, înainte de culcare, se înghit seminţe întregi, pe o durată de 7-8 zile. Tratamentul se începe cu o linguriţă de seminţe şi, în funcţie de necesităţi, se ajunge până la o lingură pe seară. La înghiţire, pentru uşurinţă, se iau seminţele de Muştar alb cu puţină apă sau cu puţin lapte cald. Apoi, aplicaţia se întrerupe printr-o pauză de o săptămână, cel mult două, după care, numai dacă este nevoie, se reia cura.
Contraindicaţii. Compresele cu făină de Muştar se aplică pe timp limitat; aplicarea îndelungată şi repetată poate produce ulceraţii ale pielii.
ION PREDOŞANU
