În Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci (13 septembrie 2015), Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ajutat de un ales sobor de preoți și diaconi în frunte cu Părintele protoiereu Marian Mărăcine a săvârșit Sfânta Liturghie și slujba de resfințire a Bisericii cu hramul «Pogorârea Sfântului Duh» din Parohia Runcu, filia Răchiţi, Protoieria Târgu-Jiu Nord, judeţul Gorj.
“Aceasta este ziua răsplătirii, a împlinirilor noastre pe care Dumnezeu le-a binecuvântat”
Temelia sfântului lăcaș a fost pusă la 1850 de către un boier fanariot, rudă cu Familia boierilor Brăiloiu, iar ca biserică din lemn a fost sfințită la 1873, fiind restaurată în ultimii ani cu contribuția administrației locale și a unor enoriași care au răspuns cu dăruire în vederea înfrumusețării bisericii. Cu acest prilej, Preotul paroh, Popescu Vasile a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor și a spus: “Aceasta este ziua răsplătirii, a împlinirilor noastre, a gândurilor și a faptelor noastre, pe care Dumnezeu le-a binecuvântat și ne-a hărăzit să le ducem la bun sfârșit”! Au primit gramate chiriarhale de mulțumire, preotul paroh, primarul Câmpeanu Grigore Adi, împreună cu domnii: Vâlceanu Eugen, Iovu Antonie, Brânzan Gheorghe, Lambu Ion și Cocolea Matei. Acordurile la strană au fost susținute de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova!
“La sfințirea unei biserici se pogoară asupra noastră și asupra lăcașului sfânt Harul Preasfântului Duh”
În cuvântul său de o pilduitoare învățătură duhovnicească, Mitropolitul Olteniei le-a spus celor prezenți că de fiecare dată, la sfințirea unei biserici, toți credincioșii, noi toți, clerici și credincioși, trăim aceste momente unice din viața noastră, din punctul de vedere al evenimentului, căci biserica se sfințește la un răstimp mai mare decât o Sfântă Liturghie, mai ales că întotdeauna: “La sfințirea unei biserici se pogoară asupra noastră și asupra lăcașului sfânt Harul Preasfântului Duh care le sfințește pe toate, care transformă lucrarea noastră dintr-un lucru material într-un lucru spiritual. Este un moment deosebit că în aceste clipe, noi trăim împreună cu sfinții și cu strămoșii noștri! Suntem văzuți de ochiul atoatevăzător al Mântuitorului Iisus Hristos și fiecare dintre noi, în sfânta biserică, prin rugăciune, ne ridicăm de la cel de jos, la cel de sus, așteptând de la Dumnezeu mare și bogată milă. Suntem oameni cu neputințe și cu multe slăbiciuni, suntem oameni cu dureri, cu bucurii, dar în același timp suntem copiii Lui Dumnezeu! Nimeni dintre noi, nu poate să-și aibă o altă origine decât aceea pe care Dumnezeu i-a dat-o! Ne naștem în familiile noastre și creștem copii, ca să ajungem adolescenți și maturi, când fiecare se gândește la un «rost» în viață! Dar, toate acestea sunt scrise în Planul Lui Dumnezeu, și nimic din ceea ce noi facem și suntem, nu este în afara rânduielii divine și a înțelepciunii celei atoatecuprinzătoare a Lui Dumnezeu! Așadar, dacă întreaga Creație este opera Lui Dumnezeu, lucrarea Lui Dumnezeu, și noi suntem cuprinși în această creație, se înțelege de la sine că pe fiecare în parte, Creatorul ne-a programat, când și cum trebuie să venim și să lucrăm în lumea noastră! Noi ne știm părinții și apoi ne știm calea care duce la casa noastră! Și ne imaginăm, ne gândim și ne plănuim, ce trebuie să facem. Dar, de aici, din lumea aceasta, știm că vom trece în lumea cealaltă, dar nu știm când! Este ceea ce noi anticipăm, dar de multe ori nu luăm în seamă aceste momente ale vieții noastre. Bineînțeles, că în viața de aici, ne agonisim fiecare faptele noastre. Săvârșim fapte bune, săvârșim anumite lucruri plăcute Lui Dumnezeu, dar și fapte rele! Pentru faptele bune, Dumnezeu ne încununează și ne răsplătește, dar pentru faptele rele, El ne judecă și ne osândește, așa cum ne spune Sfânta Scriptură, pentru că nu avem haina de nuntă, pentru că nu ne-am înfrumusețat viața cu aceste «miresme», cu aceste lucruri bineplăcute Lui Dumnezeu”!
“Suntem chemați de Tatăl Cel Ceresc, pentru ca să moștenim Împărăția Cerurilor”
Cu emoția firească pe care arhiereul o transmite credincioșilor cu sufletul smerit, Chiriarhul Eparhiei Olteniei a reiterat faptul că biserica aceasta, ca și alte lucruri care s-au zidit și s-au construit de către înaintașii noștri, sunt fapte bineplăcute Lui Dumnezeu, pentru care ne rugăm la Sfânta Liturghie: «Binecuvintează, Doamne, pe cei iubesc podoaba Casei Tale»! Deci, e o frumusețe pe care noi o lucrăm, o frumusețe pe care noi o realizăm în viața aceasta, fiindcă lucrurile acestea se imprimă în viața noastră, iar: “Ziua de astăzi este însemnată în Planul Lui Dumnezeu și noi suntem martori ai acestei bucurii cerești, dar, nu numai, pentru că suntem și participanți la această bucurie cerească. Nu suntem veniți aici ca simpli «spectatori», ci, suntem ca persoane vii, ca «pietre vii», cum spune Sfânta Scriptură! Suntem chemați de Tatăl Cel Ceresc, pentru ca să moștenim Împărăția Cerurilor! Așadar, în Duminica aceasta de dinaintea prăznuirii Sfintei Cruci, am ascultat cuvintele Mântuitorului care ne spune despre felul în care Moise a ridicat șarpele în pustie și cum El Însuși va fi răstignit pe Cruce, pentru ca toți cei care privesc la Sfânta Cruce, să nu moară, ci, să aibă viață veșnică! Deci, iată că Sfânta Evanghelie cuprinde atât prevestirea din Vechiul Testament, cât și împlinirea din Noul Testament, prin Mântuitorul Iisus Hristos! Profeția, cum că Moise a ridicat șarpele în pustie este legată de trecerea poporului ales din Egipt în Țara făgăduinței, în Palestina. În pustie, pentru că nu întotdeauna oamenii ascultau de legea Lui Dumnezeu și nu întotdeauna ascultau poruncile Lui Dumnezeu, când îl supărau pe acest ales al Lui Dumnezeu, Moise, Dumnezeu a ridicat acei șerpi care îi mușcau pe aceștia, o mușcătură mortală. Dumnezeu i-a profețit lui Moise ca să ridice un șarpe de aramă sub formă de cruce. Și toți are priveau spre această «închipuire» se vindecau. Să nu ne imaginăm că șarpele ar fi fost al lui Hipocrate. Era vorba de un simbol care avea să se prelungească și să devină realitate prin Mântuitorul Iisus Hristos. Fapt care se și spune în Evanghelia de astăzi: «Precum Moise a ridicat șarpele în pustie, așa va fi ridicat și fiul omului, ca tot cel ce crede în El, să nu moară, ci, să aibă viață veșnică»! Închipuirea din Vechiul Testament este o realitate și o realizare în Noul Testament, în Mântuitorul Iisus Hristos. Acolo, oamenii se vindecau de o mușcătură pământească a unui șarpe pământesc, se vindecau de o durere și chiar de moarte, când priveau spre acest simbol, acest șarpe! Toți se vindecau pentru că priveau cu «ochii minții» spre Mesia, spre Mântuitorul Iisus Hristos, care avea să vină și să mântuiască sufletele noastre de mușcătura șarpelui viclean care este diavolul”!
“Sfânta Cruce domină și cuprinde întreaga istorie a lumii”
În încheierea cuvântului său acroșant și plin de o înțelepciune pilduitoare, ÎPS Părinte Mitropolit Irineu a subliniat că întotdeauna, cinstind Sfânta Cruce, Îl cinstim pe Mântuitorul Iisus Hristos, fiindcă puterea noastră, și credința noastră și încrederea noastră e în Sfânta Cruce a Domnului Hristos, Cel care a biruit moartea și biruie puterea vrăjmașului! Deci, să avem certitudinea că: “Sfânta Cruce domină și cuprinde întreaga istorie a lumii, până la sfârșitul veacurilor! La venirea Domnului, semnul Crucii se va arăta pe cer și cei care L-au cinstit pe Mântuitorul Hristos și au făcut fapte bune, Îl vor întâmpina cu bucurie pe Domnul în văzduh! Iar cei necredincioși, vor plânge și vor suspina cu frică mare, pentru că atunci Crucea Domnului vestește venirea Mântuitorului Iisus Hristos, când va fi înfricoșata judecată și toți cei necredincioși, vor fi aruncați în focul cel veșnic! Așadar, să ne luminăm întotdeauna cu Sfânta Cruce, să ne însemnăm cu acest semn al biruinței și să o facem cu multă luare aminte în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, corect, nu altfel! Pentru că o cruce rău făcută și care nu este însemnată bine pe trupul nostru, nu este primită de Dumnezeu, ci, este batjocura dracilor! Așadar, mulțumim Lui Dumnezeu pentru această zi sfântă și binecuvântată, înaintea praznicului Sfintei Crucii Domnului! Felicităm pe Părintele Vasile pentru rangul acesta de iconom stavrofor, «purtător de cruce», așa se numește, pentru că iconomul stavrofor este rangul care poartă cruce! Nu toți preoții poartă cruce, ci, aceia care s-au învrednicit printr-o strădanie în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
