Fructul cel mai înrudit cu mărul şi cu gutuia, para (Pyrus communis) este apreciată pentru gustul său dulce, pentru consistenţa uşor cremoasă dar totuşi granulată, fiind în acelaşi timp un aliment util sănătăţii noastre. Este considerată una dintre cele mai vechi fructe ale umanităţii, unele studii dând ca sigură apariţia ei încă din Epoca de Piatră.
Conţinutul de fibre reprezintă avantajul cel mai important al unei pere, din punct de vedere nutritiv…
Proprietăţile de bază
Para nu excelează într-un conţinut ridicat de compuşi sănătoşi, precum mărul sau lămâia, însă tot oferă organismului elemente nutritive importante. Fibrele, vitamina C, cuprul şi vitamina K sunt cele mai concentrate elemente dintr-o pară: consumul unei pere medii asigură 15-20% din necesarul zilnic de fibre al organismului nostru.
Dar haideţi să vedem mai în amănunt de ce este indicat să nu ocolim perele din consumul regulat al fructelor. Vitamina C, prezentă şi în pere, stimulează lupta celulelor împotriva infecţiilor, distruge viruşi şi bacterii şi regenerează vitamina E, un puternic antioxidant.
Cuprul din pere este responsabil pentru protejarea organismului de radicalii liberi, care produc pe termen lung efecte grave organismului. Un pahar de suc proaspăt de pere asigură 10% din necesarul zilnic de cupru.
Fibrele din pere fac chiar mai mult decât simpla asigurare a unei bune funcţii a sistemului digestiv sau asigurarea sănătăţii colonului: scad nivelul colesterolului şi micşorează şansele de dobândire a cancerului mamar pentru femeile de vârsta a doua şi a treia.
De asemenea, şi para este un aliment care contribuie masiv la o bună funcţionare a globului ocular, alături de binecunoscutul morcov.
Inedit despre pară
– In Franţa, în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, în secolul 17, para era considerată fructul cel mai luxos şi cel mai preţuit al curţii regale;
– Până în secolul 18 para nu avea consistenţa celei de astăzi, fiind mai puţin zemoasă şi nu atât de dulce, însă după secolul 18 a fost studiată mai atent şi s-a reuşit crearea actualelor specii din timpurile moderne;
– Conform unor studii ştiinţifice, para este fructul care oferă cele mai mici şanse de apariţie a unei alergii, de aceea se recomandă să fie primul fruct oferit copiilor mici în procesul acestora de alimentaţie;
Concluzie:
Perele crescute în mod natural se află la maturitate în lunile de toamnă (august – octombrie), aşa că este indicat să le consumaţi cu mare încredere în această perioadă, în restul anului fiind produse forţat şi având mai puţine vitamine. Para este însă un fruct cu un conţinut considerat uşor ridicat de calorii, aşa că nu este un aliment pe care să punem baza pentru slăbit, însă este folosită cu succes în alte diete, cum ar fi în cea pentru gastrită sau în dieta bogată în fibre.
Cristina Răscol
