Sărbătoare duhovnicească la Mănăstirea Tg. Logrești, Gorj
Ca în fiecare an, la Praznicul «Sfinților Părinți Ioachim și Ana», în prezența a câteva sute de credincioși din județ, ca și a unui grup de măicuțe venite din Basarabia noastră, Mănăstirea de la Tg. Logrești, județul Gorj, a îmbrăcat haine de sfântă și strălucită sărbătoare, oficierea Sfintei Liturghii fiind săvârșită de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, ajutat la strană de către un minunat sobor de preoți și diaconi, care au ridicat slavă Maicii Domnului, în inspiratele răspunsuri la strană, date de către Grupul psaltic “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, al Catedralei Mitropolitane din Craiova. Au fost de față personalități ale județului: Președintele Consiliului județean, d-l Ion Călinoiu, vicepreședintele, d-l Ciprian Adrian Florescu, prefectul Gorjului, d-l Alin Văcaru, primarul comunei Tg.Logrești, d-l Ion Băluță, primarul comunei Bustuchin, d-l Ion Ciocea și alții.
“Maica Domnului este cea care intermediază în cer și pe pământ, rugăciunile oamenilor”
Prin cuvântul de învățătură care a sensibilizat inimile credincioșilor, Preacuviosul Părinte Ioachim a arătat că: “După ce am sărbătorit Nașterea Maicii Domnului, iată că acei care au «generat» praznicul acesta împărătesc, Sfinții Părinți Ioachim și Ana, sunt sărbătoriți a doua zi, cum se întâmplă în majoritatea praznicelor împărătești, cei care au «provocat» sau au promovat praznicul respectiv, sunt sărbătoriți a doua zi, așa cum este la Bobotează, cu Sf.Ioan, la 6 și 7 ianuarie. Noi, creștinii ortodocși, aducem un cult de adorare Lui Dumnezeu, ne închinăm singurului, adevăratului Dumnezeu, din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul nostru, și-L iubim mai mult decât orice altceva pe acest pământ! Dumnezeu Cel Slăvit în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ca să-i aducem și Maicii Domnului un cult de supravenerare, iar sfinților un cult de venerare și de cinstire”! Arătând cu argumente plauzibile că sfințenia acestei sărbători depășește limitele firești ale unui praznic, exarhul mănăstirilor a reiterat faptul că: “Maica Domnului este cea care intermediază în cer și pe pământ, rugăciunile oamenilor de pe pământ și ale sfinților în Ceruri, înaintea Lui Dumnezeu! Așa cum spune Sf. Silon Athonitul, după Sfânta Treime este Maica Domnului. Și Maica Domnului este cea care a depășit orice rânduială omenească și firească, orice sfințenie, și Maica Domnului este cea care depășește pe îngerii din Ceruri. De aceea îi cântăm: «Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii, și mai slăvită, fără de asemănare decât serafimii»! Deci, iată, Maica Domnului, om fiind, a depășit îngerii, care nu au trupuri muritoare și omenești ca noi! Datorită acestui fapt, Maica Domnului a fost luată de-a dreapta Sfintei Treimi. Vedem icoanele noastre din casă, Icoana «De Issis», Mântuitorul este în mijloc, Maica Domnului în dreapta, Sf. Ioan Botezătorul în stânga. Deci, această triadă, acest triptic de rugăciune, Mântuitorul, Maica Domnului și Sf. Ioan Botezătorul, de aceea trebuie să avem în conștiința noastră o formă de adresare, cum ne adresăm PreaSfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Mântuitorului Iisus Hristos, după aceea Maicii Domnului sfinților care s-au nevoit pe pământ pe parcursul întregii istorii a omenirii”.
“Sfinții Părinți, Ioachim și Ana au mers la templu ca să aducă jertfa lor, pentru că aceasta era tradiția”
Printr-o analiză atentă și de mare profunzime, Preacuviosul Părinte Ioachim, starețul de la Lainici, a accentuat faptul că “Sfinții Părinți, Ioachim și Ana au mers la templu ca să aducă jertfa lor, pentru că aceasta era tradiția, ca atunci când omul merge la biserică, să aducă și el din prinoasele lui, însă erau mai multe feluri de a aduce jertfe, unii aduceau animale, grâu, ca să binecuvânteze Domnul roada muncii! Deci, o tradiție care se păstrează și astăzi. Omul conștientizeză drumul său la biserică și aduce câte ceva la altarul Domnului, ulei pentru candelă, vin, ca o tradiție care s-a păstrat și în biserica noastră! Ioachim și Ana au adus jertfă la altar, și la un moment dat i-a mustrat arhiereul și chiar i-a marginalizat și i-a certat, socotindu-i nevrednici pentru un asemnea dar pe care să-l aducă la altar. Aceasta i-a afectat foarte mult pe Sfinții Părinți, Ioachim și Ana, care au mers în munți și s-au rugat la Dumnezeu ca să le dea rod pântecelui, cu promisiunea că îl vor închina Lui Dumnezeu acel rod. Au postit în munte aproape 40 de zile, un post aspru, iar în cele din urmă, li se arată Arhanghelul Gavriil care le spune că Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea și le va da o fiică de care se va bucura și cerul și pământul! Sfânta Ana a rămas însărcinată la aproape 70 de ani, ca dovadă că acolo unde voiește Dumnezeu se biruiește rânduiala firii. Vedem că viața duhovnicească depășește logica noastră omenească! După tradiție, așa cum au făgăduit, la vârsta de trei anișori, Maica Domnului a fost dusă la templu, așa cum erau aduse toate fetele care stăteau cam pe la vârsta de 15 ani. De aceea, mergerea la templu a Maicii Domnului este sărbătorită la 21 noiembrie, în fiecare an. La câțiva ani, Sfinții Părinți, Ioachim și Ana au murit, iar Maica Domnului a rămas orfană la această vârstă fragedă! Viața Fecioarei în templu a depășit legile firii. Toți au rămas uimiți de starea de sfințenie a Feciorei Maria, care mereu se ruga în altar, la vârsta de 5-6 anișori. Ajungând la vârsta de 15-16 ani, ca toate celelalte fecioare, erau duse acasă și căsătorite. Fecioara Maria, fiind orfană, a fost luată sub oblăduirea sa de către Sfântul și dreptul Iosif”, a completat vorbitorul.
“Să avem ca repere părinții Maicii Domnului, Ioachim și Ana, care au născut Fecioara”
Printr-un recurs, am putea spune riguros și de conținut, Exarhul mănăstirilor a dezvoltat și latura educativă a cuvântului său duhovnicesc, acreditând idei de largă cuprindere morală și îndemnându-ne, totodată, să luăm aminte: “Ca mamă, ca tată, să ne rugăm Lui Dumnezeu ca Duhul Sfânt să vină peste noi. Că iată, avem ca repere părinții Maicii Domnului, Ioachim și Ana, care au născut Fecioara la o vârstă înaintată, după o viață întreagă de post și rugăciune. Toată lumea îi jignea, îi îndepărta ca pe niște oameni care nu au rod! Deci, o viață întreagă trăită în umilință, dar încununarea a fost Nașterea Maicii Domnului! Vedem că în viață, unii oameni o duc foarte bine, dar sfârșesc prost, iar alții, au dus-o prost, iar la un moment dat au parte de bine, că vezi pe unii, azi în fundul prăpastiei, iar dacă ne rugăm la Dumnezeu, ne ridicăm din prăpastie, suntem iar sus! De câte ori cădem, ne rugăm la Domnul și suntem iar sus. Pentru că ucenicii au venit la Sf. Antonie și i-au spus că merge la Domnul, dar să se roage și pentru ei. Atunci, sfântul le-a spus: «Nu, fiilor, nu știu, încă, să fi fost început bun mântuirii mele»! Deci, iată că sfântul, cât era de mare, se făcea mic. Pentru acesta este paradoxul uman, oamenii sunt atât de mici și se cred că se fac atât de mari, de zici că sunt uriași! Iar alții, sunt foarte mari, dar se fac mici de tot. Dar, dacă te faci prea mare, nu mai are loc Dumnezeu în tine, că te-ai făcut prea mare. Cel care se mândrește și se face mare, acela va deveni mic! Dacă unul se smerește și este mic, pe acela îl va face Dumnezeu mare! Este foarte grea mântuirea, dar și mai grea desăvârșirea. Viața aceasta pe pământ, 50, 60, 70 de ani sau și mai mult, nu este decât o pregătire pentru viața veșnică. Așa cum spunea Părintele Rafael Noica: în pântecele mamei este prima viață, ne-am născut, avem cea de-a doua viață, care evoluează, după aceea încetăm, deci, murim la vârsta pe care o îngăduie Domnul, iar după aceasta sufletul nostru evoluează, pentru că noi suntem într-o evoluție permanentă! Trupul putrezește, dar va învia cu sufletul spiritualizat! Noi suntem ființe umane înzestrate cu trup și cu suflet! Omul vine din neființă la ființă! Dumnezeu pune suflet, minte, rațiune, simțire, voință în embrionul acela din care se formează omul. Noi suntem singura creație a Lui Dumnezeu, după chipul Său”, ceea ce înseamnă că trebuie să ne întărească permanent în credință și în smerenie!
“Sfințenia se dobândește cu foarte multă osteneală, dar și cu răbdarea suferințelor și a necazurilor care fac parte din viața noastră”
Așa cum ne-a explicat Preacuviosul Ioachim: “În Biserica noastră există și o mulțime de cete de sfinți: Sfinții Mucenici, Sfinții Cuvioși, Sfinții Împărați, pentru că toți suntem chemați spre sfințenie, spre mântuire, în primul rând, și spre sfințenie. Sfințenia se dobândește cu foarte multă osteneală, cu mare trudă, dar și cu răbdarea suferințelor și a necazurilor care fac parte din viața noastră! Nimeni, niciodată, nu a trăit o viață fără necazuri și fără dureri! Însă, important este să se înțeleagă durerea și sensul necazului și durerii, că atunci Dumnezeu se revarsă asupra familiilor și caselor noastre, când noi suportăm tot ceea ce Dumnezeu îngăduie să vină asupra noastră, pentru că nimic nu se întâmplă fără Voia Lui Dumnezeu pe fața pământului. Orice bucurie, orice întristare sau necaz sunt îngăduite de la Dumnezeu, iar noi trebuie să avem această evlavie către Mântuiorul Iisus Hristos, către Sfânta Treime și către Maica Domnului și către sfinți, permanent s-o avem în viața noastră, deoarece, dacă avem evlavie, noi pornim spre rai sau spre iad, chiar de aici de pe pământ! Drumul de aici de pe pământ noi îl începem! Oamenii conștientizează starea aceasta duhovnicească și au legătură permanentă cu sfinții, pentru că sfinții ne vor judeca pe noi”, așa cum noi nu am putea judeca nici măcar pe semenii noștri, am putea completa cu o firească cenzurare a conduitei noastre!
Să-i rugăm pe Sfinții Părinți, Ioachim și Ana, să ne fie rugători în ceruri
După ce a precizat rolul educației copiilor în mediul familial, ca și în altarul bisericii, la icoanele sfinților, prin rugăciunile noastre smerite, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim a subliniat, în încheierea cuvântului său duhovnicesc, faptul că: “Maica Domnului a fost chemată la această mare treaptă a sfințeniei, datorită smereniei ei, umilinței ei și dragostei ei, pe care nu le-a avut nimeni pe fața pământului! Deci, Maica Domnului a depășit orice făptură omenească și cerească, datorită smereniei, în primul rând. Ea s-a născut din Sfinții Părinți, Ioachim și Ana, într-un chip supranatural, suprafiresc, pentru că e născută de acești mari părinți, Ioachim și Ana, la adânci bătrânețe, peste 60 de ani, apropiindu-se de 70 de ani”! Tocmai de aceea, Maica Domnului este prin excelență ocrotitoarea familiei, pentru că “Sfinții Ioachim și Ana au născut la adânci bătrânețe și cu multă rugăciune, iar noi, credincioșii, cuvine-se ca întotdeauna să-i rugăm pe Sfinții Părinți, Ioachim și Ana, să ne fie rugători în ceruri, dar în același timp să-i avem ca exemple în viața noastră, în familiile noastre, exemple de familie dăruită lui Dumnezeu, cu o educație sănătoasă pe care trebuie s-o dăm la copii! Așadar, se cuvine, deci, s-o rugăm pe Maica Domnului să ne întărească în credință, să ne lumineze, să ne înțelepțească și să ne ajute, să ne facă parte de mântuire, în vecii vecilor, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
