– Rep. Preacuvioase Părinte Arhimandrit, de Sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului Iisus Hristos, toată suflarea întru dreapta credință este pregătită să primească, așa cum se cuvine, mesajul sfânt al acelei Lumini necreate, al energiei ce conferă o nouă dimensiune ființei noastre care aspiră la viața veșnică?
-Harul Lui Dumnezeu lucrează în fiecare om, dar în funcție de pașii pe care noi îi facem spre Dumnezeu… Pentru că așa cum spun Sfinții Părinți, că dacă tu faci un pas, atunci Dumnezeu face șapte pași, pentru că Harul Duhului Sfânt lucrează pentru noi, oamenii!
“În finalitatea ei, lumea toată înseamnă energie, totul este energie”
– Rep. Sfântul Duh este izvorâtorul de energie care vă dă și dumneavoastră puterea și Harul de a făptui atâtea lucruri minunate, de a îndruma obștea Sfintei Mănăstiri Lainici, iar ca Arhimandrit și exarh al mănăstirilor, obștea fiecărui așezământ monahal din județ?
-Așa cum material, în finalitatea ei, lumea toată înseamnă energie, totul este energie! Această masă la care stăm, dacă o ardem, ea se descompune și se transformă. Ca și acel accelerator din Elveția, prin care se încercă descompunerea materiei în energie, pentru că la sfârșitul secolului al XIX-lea se vorbea despre descompunerea atomului, cel ce era considerat, până atunci, ultima parte indivizibilă a materiei.
– Rep. Bine, bine, dar ideea de infinitate a materiei și a lumii este mai veche, iar dacă ne referim la acel accelerator, acolo se dorește doar o mică «portiță» pentru a ajunge la «energia Lui Dumnezeu»!
-Viața a demonstrat că materia este infinită și se divide la infinit, iar cei care au pus în funcțiune acceleratorul, nu vor ajunge niciodată la «energia Lui Dumnezeu»! Toată materia este energie!
– Rep. Oricum, putem avea deosebiri de nuanțe între energia unui corp material și energia cuvântului sau a informației, spre exemplu!
-Bineînțeles, după cum materia este energie, în final, tot ceea ce mâncăm noi, ceea ce bem, totul este energie, de fapt! Așa și cuvântul este energie, în final. Cuvântul pe care îl spui tu, cu gura ta, sau pe care îl auzi, imaginea apei care o vezi, se cheamă că este informație!
“Spunem lucruri distructive, ascultăm lucruri deșarte, fără să ne dăm seama că, de fapt, ele afectează ființa noastră”
– Rep. Iar omul, acest microunivers existențial, poate fi surprins în ipostaza de consumator, un fel de «container» energetic, dar și de sursă a producerii de energie, prin capacitatea mirifică a cuvântului!
-Iar noi, ce facem? Noi suntem niște consumatori de această energie! Noi înmagazinăm în ființa noastră această energie și trebuie să fim atenți la ceea ce înmagazinăm, la ceea ce consumăm ca energie! Să fim foarte atenți, să cântărim orice cuvânt pe care îl spunem, începând chiar de la cuvintele batjocoritoare. Începând de la copii: Măi, copile, nu trebuie să vorbești ceea ce nu te privește pe tine! Să cântărim orice cuvânt, deoarece cuvintele acestea se contabilizează undeva și la sfârșit vei da socoteală de ele.
– Rep. Evident, puterea de penetrare a cuvântului poate fi nuanțată de la cuvântul care mângâie și care alintă, până la cel care cleveteşte, discreditează și hulește!
-Pentru că te întreabă Dumnezeu, de ce l-ai judecat pe unul sau pe altul, de ce l-ai discreditat? Chiar dacă tu crezi că n-ai făcut nimic rău! Vin unii la Sfânta Spovedanie și spun așa: “N-am făcut nimic rău, părinte, nici n-am dat în cap la cineva, n-am omorât pe nimeni”. Dar, toată ziua bârfim, suntem bârfitorul, clevetitorul, cel care a distrus cinstea oamenilor prin cuvintele pe care le-am spus!
– Rep. Mi se pare diabolic acest cuvânt care distruge!
-Ceea ce este foarte grav, pentru că e vorba de viața aceasta, care e atât de scurtă, iar noi, ca oameni, ce facem?
– Rep. Căutăm oamenii care mai au în «vistieria» sufletului și cuvinte frumoase!
-Îmi aduc aminte de bătrânii satului, pe care îi ascultai cu toată dragostea, erau niște generatori de energie informațională, de cuvinte bune…
– Rep. De sfaturi pilduitoare…
-Da, da, de sfaturi bune! Pe câtă vreme astăzi, e o mare problemă, pentru că nu mai avem bătrânii aceștia care să-i inspire pe copii să asculte Cuvântul Lui Dumnezeu, iar mulți dintre noi, ne complacem în această…pseudo-chestiune informațională de fiecare zi! Spunem lucruri distructive, ascultăm lucruri deșarte, fără să ne dăm seama că, de fapt, ele afectează ființa noastră!
– Rep. Cu mici excepții, la tot pasul ne confruntăm cu vulgaritatea și cu un gen de comportament aberant care generează confuzie și dezorientare în mintea și în sufletele noastre!
-Da, ne confruntăm cu acest balast verbal, cu această “mizerie” de vorbe, cu care te hrănești și azi, și mâine, iar până la urmă te îmbolnăvești, te intoxici de atâta “otravă”, de atâta informație negativă! Simți că, până la urmă, parcă mori sufletește, pentru că Harul Duhului Sfânt nu poate să existe acolo unde e atâta “mizerie” la tot pasul!
“Să ceri la Dumnezeu iertare, pentru ca Harul Duhului Sfânt să vină să se sălășluiască în sufletul tău și în inima ta”
– Rep. Deci, am avea nevoie de acea «metanoia», un gen de purificare a sufletului?
-Astăzi citești lucruri negative, mâine la fel, iar atunci Duhul Sfânt nu are cum să vină, pentru că, dacă m-am hrănit cu lucruri negative, sufletul meu mustește de acel miros imund, de lăturile acelea hidoase! Acestea trebuie să le curăți, să le îndepărtezi din viața ta, să ceri la Dumnezeu iertare, iar Harul Duhului Sfânt să vină să se sălășluiască în sufletul tău, în inima ta!
– Rep. Mi se pare că tot ceea ce spuneți, îmi inspiră ideea că în școală, ar fi binevenită o educație a cuvântului și a rostirii cuvântului, a folosirii cuvântului în mod civilizat în cadrul dialogului interpersonal!
-Este foarte adevărat ceea ce spuneți! Cred că e bine să nu aruncăm cuvintele la întâmplare, pentru că aceasta este esența Evangheliei, să cântărim orice gest pe care îl facem, orice cuvânt pe care îl spunem, orice faptă a noastră!
– Rep. Credeți că există o latură lăuntrică și plină de taină, iar pe acest fond al demersului cunoașterii, am putea lansa ipoteza de a vorbi de o subtilitate a nefirescului omului?
-La fiecare dintre noi există o latură lăuntrică, așa cum o numiți dumneavoastră, toți avem subtilitățile noastre, în sensul unor lucruri subiective!
“Acestea sunt «merindele» pe care trebuie să le punem în «rucsacul veșniciei»”
– Rep. Aveți o anumită filosofie de viață pe care o remarc în tot ceea ce spuneți și pe care, personal, o apreciez foarte mult, sau, ca să folosesc un alt cuvânt mai adecvat, aveți o anumită credință și chiar o anumită convingere care deslușește însuși sensul existenței noastre pe acest pământ!
-Sigur, sensul vieții noastre este mântuirea! Vedeți, viața de zi cu zi, îți pune în față fel de fel de lucruri care sunt imprevizibile și spontane! Deci, trebuie să fim pregătiți să chemăm Harul Lui Dumnezeu, ca în fiecare moment Dumnezeu să ne lumineze și să reușim cu bine în tot ceea ce ne preocupă.
– Rep. Sună ca un frumos îndemn la o rugăciune smerită!
-Deci, numai prin rugăciune să ne rugăm ca Dumnezeu să ne lumineze acel moment al viețuirii noastre!
– Rep. Dacă citim cuvintele psalmistului, acesta spune: «Și iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate, și pe cele din urmă și pe cele de demult; Tu m-ai zidit și ai pus peste mine mâna Ta».
-Desigur, dacă urmărim etapele istorice, vedem că unii construiesc fizic, înalță clădiri, iar alții construiesc duhovnicește!
– Rep. Preacuvioase Stareț, cred că aceste frumoase cuvinte sună ca o invitație de suflet adresată credincioșilor care vor veni pe 6 august la Sfânta Mănăstire Lainici, la Sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului!
-Așteptăm cât mai mulți credincioși la Sărbătoare și sperăm să încercăm să devenim cu mult mai buni, să ne luptăm cu aceste vitregii ale vremii, cu anumite neajunsuri, pentru că important este să privești mai întâi la defectele tale, chiar dacă se întâmplă ca defectele altora să nu le mai prinzi!
– Rep. Poate că e un lucru foarte important, ceea ce adunăm și ceea ce avem în «vistieria» sufletului nostru!
-E un lucru foarte important, pentru ca noi, să punem fiecare, acolo, în «rucsacul veșniciei», dacă se poate spune așa, tot ceea ce este necesar pentru viața veșnică!
– Rep. Aceasta este și adevărata bogăție a omului pe acest pământ!
-Da, e adevărat, acestea sunt «merindele» pe care trebuie să le punem în «rucsacul veșniciei»!
Profesor, Vasile GOGONEA
