În decembrie 1989, românii au dat un incalculabil tribut de sânge pentru a înlătura un regim politic dictatorial și a instaura democrația, a dezrobi gândirea și dreptul la libera exprimare, dar în același timp și cu speranța că cei care vor veni să diriguiască de aici încolo treburile țării, le vor oferi o viață mai demnă și mai bună. Numai că, din păcate, nu a fost să se întâmple așa ceva, dimpotrivă, după 1990 în România avea să se declanșeze un dezastru național, vinovăția aparținând noii clasei politice și tuturor guvernelor și președinților perindați la putere, de-a lungul celor peste 30 de ani de calvar pentru poporul român.
Mult mai concret, o viață plină de privilegii, lux și averi nemăsurate pentru ei, familiile și acoliții lor, sărăcie și umilințe pentru marea majoritate a populației țării. Mai întâi, au secătuit visteria națională și în condițiile în care România nu mai avea niciun fel de datorie externă, pentru că la acest moment povara împrumuturilor făcute de cei care au guvernat în perioada postdecembristă să depășească 45% din PIB-ul național. Iar dacă până în 1989 s-au făcut împrumuturi care, cum bine se cunoaște, au fost folosite pentru dezvoltarea țării, după această dată, sumele exorbitante venite din împrumuturi externe de peste 160 miliarde euro, au fost sursă imensă de câștiguri pentru noua protipendadă politică și ,,căpușele” ei de casă, furându-se și înstrăinându-se tot ceea ce au însemnat resurse naturale, de patrimoniu, economice și financiare naționale. Altfel spus, a fost declanșat prăpădul, fiind însușite sau scoase la vânzare pe nimic fabricile, uzinele, flota maritimă și tot ceea ce constituia potențialul economic și strategic al României, iar alte unități industriale și agricole performante care aduceau din exporturi venituri importante la bugetul statului au fost inexplicabil abandonate și distruse. De asemenea, s-a dat drumul retrocedărilor ilegale de tot felul, rămânând fără sedii multe spitale, școli, instituții publice, de artă și cultură, cămine de bătrâni, ș.a.m.d. Cu precădere în Transilvania unde, în ciuda uriașelor despăgubiri acordate de către statul român foștilor proprietari ai defunctului Imperiu Austro-Ungar (după reîntregirea României/1918-1920), urmașii, sau falșii urmași ai acestora, au revendicat din nou și ilegal tot felul de imobile și proprietăți, obținându-le aproape în totalitate, cu complicitatea unor instanțe judecătorești. Iar în această privință este suficient să dăm exemplul Clujului, Târgu Mureșului, dar și altor orașe din Ardeal, unde până și clădirile istorice și de patrimoniu cultural din centrele civice, în marea lor majoritate sunt deținute acum, prin retrocedări false de către așa-zișii urmași ai stăpânirii austro-ungare (?!).
Dar să mergem și mai departe, de asemenea, întrebându-ne, cât de neghiobi au putut să fie cei care s-au perindat la guvernarea României, cu precădere după anul 2000, când au privatizat pe nimic Sidexul, Petromul, Poșta, Electrica Dobrogea și Electrica Banat, etc, sau cum au renunțat, bunăoară, în favoarea Ungariei la Fundația Gojdu a cărei avere de peste 1,5 miliarde de euro, fusese lăsată moștenire prin testament de către ilustrul avocat tinerilor români de confesiune ortodoxă? Sau cum poți să-i etichetezi pe aceiași politicieni postdecembriști, care indiferent de culoarea lor politică, odată ajunși la guvernare, s-au făcut sluji la ,,Înalta Poartă Occidentală” și au înstrăinat aproape 50% din terenurile arabile ale țării, milioane de hectare de păduri cu întregul lor fond genetic, fiind zilnic tăieri masive de masă lemnoasă, care iau calea străinătății prin zecile de garnituri de vagoane, încărcate cu milioane de metri cubi de lemn prețios? După cum avea să fie distrusă întreaga pomicultură românească, renumitele sere și sisteme de irigații, ș.a.m.d. Și pentru ca dezastrul să fie complet, să vezi și să te mai miri că acum și guvernul liberal condus de Ludovic Orban are în ,,strategia” sa economică și privatizarea ultimelor redute active din proprietatea statului, printre ele și cele mai profitabile, adică: Hidroelectrica, Transgaz și Romgaz, CEC-ul, Portul Constanța și Aeroportul ,,Henri Coandă”, Tarom-ul și tot ceea ce înseamnă resurse de petrol și gaze naturale de pe platoul continental românesc de la Marea Neagră, dar nu numai!?
Practic, a fost pusă la pământ întreaga economie a țării, urmărindu-se de fapt lichidarea unităților de producție și serviciilor susținute prin finanțarea capitalului autohton și transformarea definitivă a României într-o colonie, aparținând țărilor occidentale și, în general, capitalului străin și marilor companii și corporații multinaționale. Cu alte cuvinte, după decembrie ’89, poporul român avea să fie înșelat de noua clasă politică, constituită în marea ei majoritate din trădători de țară, din personaje dubioase și imorale, paralele cu interesele țării, îngrădind dreptul poporului român la o viață decentă și demnă, inclusiv a bătrânilor cărora le-a fost furat dreptul la o bătrânețe liniștită. Au făcut-o, cei care s-au perindat la putere, protejându-se pe ei prin tot felul de legi strâmbe și prin subordonarea justiției, practice fiind înrobit poporul și dând totul pe dos, vizavi de ceea ce ar fi trebuit să însemne normalitate, adevăr și dreptate. Practic, în Romania avem de-a face cu o politică de genocid economic și social, încălcându-se mereu Constituția, inclusiv drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Și nu greșim cu nimic dacă vorbim astăzi în România de un stat anarhic și de tip mafioto-fanariotic, la care se adaugă, după cum mai spuneam statutul de colonie, cedându-se străinilor întregul potențial economic național, cu precădere bogățiile naturale ale țării, bogății pe care străbunii noștri le-au apărat vreme de peste 2000 de ani cu prețul vieții lor.
Iar speranțele noastre, ale românilor, de a se mai îndrepta actuala stare de lucruri din țară sunt, din păcate, aproape nule. Trăim momente de cumpănă și imprevizibile, cu atât mai mult cu cât s-a abătut asupra României și această pandemie ucigătoare de Covid-19, dar afectați și de incapacitatea celor care conduc și guvernează țara de a gestiona cât de cât acceptabil o stare de fapt. Trăim într-un haos generalizat, privind bunăoară la neputința sistemului de învățământ și a celui de sănătate publică, de a da un curs viabil procesului instructiv-educativ, iar pe de altă parte de a da o vagă speranță pentru sănătatea și viața oamenilor. În ambele cazuri, în criza epidemică actualii guvernanți au fost găsiți complet nepregătiți și incapabili a diminua pe cât ar fi fost posibil efectele perfidului virus. Aici intră într-un joc politic intolerabil și haluncinatul președinte K. W. Iohannis, care nu este săptămână să nu-și facă apariția pentru a explica românilor, chipurile, cum trebuie să se păzească de coronavirus, dar nu scapă niciun moment să ne mai spună cât de bine își face treaba domnia sa și ,,guvernul meu”, aruncând, în schimb, toate mizeriile lor pe seama altora, și vina pe noi, poporimea, că nu respectăm prețioasele reguli și indicații anti-Covid-19. Altfel spus, niște ieșiri, de fiecare dată lamentabile, uitând voit până la urmă că domnia sa, conform art. 80 din Constituția României nu trebuie să fie un brutal partizan politic, denigrând și luptându-se prostește cu alte forțe politice, ci un președinte apolitic, care prin funcția sa reprezintă statul și întreaga națiune română, garantând unitatea, independența națională și integritatea teritorială a țării.
Numai că, din păcate, pentru ,,imperatorul” Iohannis astfel de prevederi constituționale nu reprezintă mai nimic, călcându-le în picioare și demonstrându-ne că nu-și face griji și nu-i pasă de interesele românilor, în schimb este preocupat permanent de propagandă și alegeri pentru PNL, având grijă de fiecare dată să-l laude cu o aroganță machiavellică, în ideea câștigării alegerilor parlamentare prin orice mijloace, pentru a acapara Legislativul țării și puterea absolutistă în România. De aceea, în gândirea sa stupidă nici nu mai contează că această pandemie înfricoșătoare face ravagii în rândul populației și deci nu concepe amânarea alegerilor, susținând cu încăpățânare, dar mai ales cu atitudinea unui personaj care calcă fără sfială regulile moralei și conviețuirii sociale, din ziua de 6 decembrie a.c. Dar în același timp ne întrebăm cât de credibile mai pot să fie mesajele anti-PSD și pro-justiție, când partidul său de suflet racolează și promovează pe listele electorale pesediști-traseiști, trecuți fiecare cu ,,arme și bagaje” în tabăra PNL-lui? Sau în altă ordine de idei, este normal, în calitatea sa de șef al statului să se amestece în politică, să dea sfaturi, ordine și directive unui partid sau altuia, când obligația sa constituțională este echidistantă, având rolul de mediator în relațiile instituționale dintre puterile statului?
Așadar, este limpede că președintele K.W. Iohannis ne demonstrează că nu are nimic comun cu interesele României, manifestând permanent o atitudine de sfidare și încrâncenare la adresa unității și demnității naționale. Cu atât mai mult este nevoie ca exemplu de o altă dovadă, referitoare, bunăoară, la ceea ce pentru români reprezintă sfânta sărbătoare națională -1 decembrie 1918 și reîntregirea României Mari. Mai concret, la împlinirea unui veac de la semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920), prin care se recunoștea pe plan internațional decizia națiunii române de la Alba Iulia, de împlinire și făurire a statului național unitar român, Parlamentul a adoptat o lege privind declararea zilei de 4 iunie – Ziua Tratatului de la Trianon. Adică o dată cu încărcătură istorică și simbolică pentru poporul român, după cum spuneam, care marca recunoașterea Marii Uniri, în urma Conferinței și tratativelor de pace de la Paris (1919-1920), ulterior reconfirmate printr-un alt Tratat de Pace (Paris-1947), dar și prin Actul final al Conferinței de la Helsinki din 1975. Dar stupoare, președintele Iohannis blochează legea, sesizând și Curtea Constituțională că nu era nevoie de o asemenea lege și prin urmare a evitat în continuare s-o promulge, retrimițând-o Parlamentului spre reexaminare(?!). Adică încă un gest halucinant, dar mai mult decât atât, o atitudine menită să alimenteze în continuare anti-românismul și iredentist-revizionismul maghiar. Altfel spus, încă un gest sfidător și deliberativ periculos la adresa unității statale românești, propunând în acest sens, chipurile o ,,largă consultare”(!) cu tot felul de specialiști, instituții și societăți civile de aiurea (?! ). Și face acest gest în condițiile în care lumea academică a istoricilor și membrii Consiliului Național al Istoricilor din România, precum și alți cercetători din domeniul istoriei, s-au pronunțat ferm pentru adoptarea legii mai sus amintite.
De altfel, locatarul de la Cotroceni a avut reacții similare și în cazul altor proiecte de lege, care vizau comemorarea și cinstirea eroilor neamului, între altele împotrivindu-se și proiectului de lege adoptat de Parlament, conform căruia eroului național Avram Iancu urma să i se confere titlul de ,,Erou al Națiunii Române”. Și atunci cum poți să-l califici pe președintele Iohannis, decât ca pe un personaj refractar și paralel cu interesele românilor? Cu atât mai mult cu cât nu suntem departe de o apocalipsă pandemică, în schimb tandemul Iohannis-Orban și acoliții lor din PNL nu se sfiesc să transforme România într-un stat polițienesc, forțând cu încăpățânare terenul pentru desfășurarea alegerilor parlamentare la 6 decembrie a.c. Altfel spus, nu-i interesează că în fiecare zi crește numărul infectărilor în rândul populației, că spitalele și cadrele medicale nu mai pot să facă față acestei situații dramatice și că mor oamenii pe capete în secțiile ATI, ș.a.m.d. Și atunci, când se pune mereu gaz pe foc, abuzându-se de răbdarea și toleranța românilor, te mai poți abține a-i compara pe astfel de politruci cu niște iresponsabilități, fără minte și condamnabili, provocând răul din bârlogul lor de fiare, într-o flagrantă contradicție cu drepturile și interesele firești ale neamului românesc?
Așadar, amarnice constatări, întrebări, și răspunsuri, cu pete nefericite pe obrazul și chipul României, mai exact pe o țară împinsă din rău în mai rău și care dă în continuare frisoane teribile existenței noastre ca națiune și entitate statală.
Totul din pricina gravelor derapaje de la conduita morală, de la cinste, adevăr, dreptate și interes național a unei clase politice fără scrupule, perfidă și coruptă, înșelându-și și trădându-și fără vreo țară și poporul. Iar în capul tuturor răutăților s-au aflat și continuă să le provoace ceea ce însemna pentru România, toate guvernele și toți presedinții rânduiți la putere de-a lungul a peste 30 de ani de regim politic postdecembrist. Din păcate, ajunși acolo și din naivitatea, imaturitatea și vina noastră, a poporimii române…
DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!
PROF. VASILE IROD
