Comuna Stoina, vatră de istorie străbună

Comuna Stoina este situată în partea de sud-est a judeţului Gorj, pe valea râului Amaradia, în Podişul Getic-Platforma Olteţului, la 70 km distanţă de reşedinţa judeţului Târgu Jiu şi 45 km distanţă de oraşul Craiova, fiind traversată de D.N 66 B şi având coordonatele geografice 44° 40’ 0” Nord – 23° 38’ 0” Est. Suprafaţa sa este de 4.183 ha, din care 2483 ha teren agricol, 1390 ha pădure şi 310 ha teren neproductiv. Se învecinează la nord-est cu comuna Stejari, la est şi sud cu comuna Cruşeţ, la sud-vest cu comuna Turburea şi la nord-vest cu comuna Căpreni. Amintit pentru prima dată ca sat în Catagrafia Obştească de la 1818-1819, devine comună prin Legea administrativă din 31 martie 1864, făcând parte administrativ-teritorial din Plasa Amaradia a judeţului Dolj, compusă din satele Stoina, Stoiniţa, Ciorari, Păişani, Plopu, Runcu, Ulăreasa, Urda, Valea lui Stan, Vlaşca. Din 1965 , va face parte din judeţul Gorj fiind formată din satele:
– satul PĂIŞANI (1640)- fosta reședință a comunei
– satul STOINA (1790) – reședința actuală a comunei.
– satul CIORARI (1708)
– satul TOIAGA (1583)
– satul ULMET (1667)
– satul MIELUŞEI (1623)
– satul STOINITA (1797)
– cătunele: RUNCU, ULĂREASA, URDA DE SUS.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul STOINA provine din limba slavă, Stoite însemnând STATORNIC, asta probabil şi datorită vechimii locuitorilor acestor meleaguri, pe teritoriul comunei descoperindu-se ruinele a două cetăţi geto-dacice situate pe dealurile ce înconjoară satele Păişani şi Toiaga. De asemenea, puţini ştiu că pe teritoriul comunei Stoina s-a descoperit întâmplător, în anul 1927, scheletul unui mamut de tip Mastodon Arvenensis, strămoş al elefantului, schelet scos la lumină de marele antropolg C.S Nicolăescu-Plopşor şi expus în momentul de faţă la Muzeul de Ştiinţe ale Naturii Craiova. Monumentele istorice de pe teritoriul comunei sunt:
– BISERICA SF ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA- PĂIŞANI (1810)- ctitorie a boierului Cornea Brăiloiu şi a pitarului Ene Pană din Craiova.
– BISERICA SF MARE MUCENIC GHEORGHE – CIORARI(1824)-ctitorie a pitarului Ene Pană şi a familiei din Craiova.
– CRUCEA DE MĂRTURIE ŞI HOTAR – ULMET (1783), ridicată pentru pomenirea celor adormiţi dintre creştinii satelor Ulmet, Toiaga şi Mieluşei.
– MONUMENTUL EROILOR 1936 (Perioada interbelică) – aflat în centrul comunei, ridicat în amintirea celor căzuţi în Primul Război Mondial în perioada interbelică.
– RUINELE CETĂȚILOR GETO-DACICE PĂIŞANI ȘI TOIAGA- (Sec IV-II î. HR).
1. Biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena Păişani (1810)
Biserica parohială cu hramul Sfinţii Constantin și Elena aflată pe Lista monumentelor istorice din judeţul Gorj sub codul GJ II-m-B.09341, se remarcă prin vechime (datată 1810), prin frumuseţea frescelor interioare şi exterioare ale pridvorului şi prin pisania cu caractere chirilice situată deasupra intrării în biserică. Ea este situată în vatra satului Păişani din comuna Stoina. Satul Păişani îşi află existenţa în cele mai vechi timpuri, atestat documentar într-un act de proprietate pe la 1640 ca Paisan, apoi Peschan (1772-Schwantz), Poischani (1778-von Bauer), Boyschany (1790-harta Specht). Actuala biserică a fost precedată, probabil, de existenţa unor bisericuţe de lemn (schituri), aşa cum întâlnim menţionată în tradiţia locală un asemenea locaş de rugăciune în vatra vechiului sat printr-un toponimic local Schitoaia- la Schit . De asemenea, generalul austriac von Bauer, în călătoriile sale prin Oltenia aflată sub stăpânire austriacă, (1778) aminteşte satul Poischani (Păişani) ca fiind înconjurat de vii şi păduri şi având o biserică: ,,village avec un eglife ,des vignes, du bois”.
2. Biserica Sfinţii Împăraţi Ciorari (1824)
Se află situată în vatra satului Ciorari, din comuna Stoina, trecută pe lista monumentelor istorice din judeţul Gorj, având codul GJ II-m-B-09278, datorită vechimii ei (1824). Satul Ciorari este amintit la 1708 într-un act de hotărnicie semnat de 12 boieri localnici printre care este amintit și Cercel ot Ciorari cu Mănăstirea Brâncoveni-Olt, apoi menţionat Ciorarii din Plasa Hamărăzii în cartea din 4 septembrie 1797, prin care domnitorul Al. Ipsilante reînoia vinăriciul, câte 2 bani pe vadră, pe seama şcolii elineşti din cadrul Mănăstirii Sf. Ioan Evanghelistul din ostrovul Patmos-Grecia şi mai apoi în Memoriile de călătorie ale generalului austriac von Bauer la 1776-1778 în Oltenia aflată sub stăpânire habsburgică, apare ca un sat aparent nelocuit: Tzorani, habitations defertes. A fost comună la 1864, formată din satele Ciorarii de Sus şi de Jos şi Valea lui Stan, apoi face parte din comuna Stoina 1865-1932, 1932-prezent şi din comuna Mierea Birnici între 1930-1932.
3. Crucea de la Ulmet (1783)
Crucea de piatră de la Stoina se află amplasată în hotarul dintre satele Ulmet şi Mieluşei, fiind o cruce de pomenire și hotar, ridicată la 9 decembrie 1783, conform transliterării textului slavonesc. În Lista monumentelor istorice din judeţul Gorj, unde figurează având codul LMI 2004: GJ –m –B -09504 şi LMI 1991 : D0041, este atestată fie 1782 sau 1784. Are o importanţă deosebită pentru această zonă geografică, atestând existenţa unor comunităţi creştine puternice din cele mai vechi timpuri, pe aceste meleaguri ce au stat la baza formării actualelor sate componente ale comunei.
4. Cetatea dacica de la Păișani ( SEC. IV-II I.HR )
Cetatea dacică de la Păişani- comuna Stoina, figurează pe Lista monumentelor istorice având codul LMt- GJ-I-s-B 09136. Cetatea este datată din perioada Latene sec. IV-II î.Hr şi se află aşezată pe dealul „La Cetate”, situat în dreapta râului Amaradia. A fost cercetată prima dată în 1918 de arheologul german C. Schuchardt, iar în 1927 de C.S. Nicolăescu-Plopşor, ce a efectuat cercetări de suprafaţă. Ample cercetări au fost efectuate între 1986-1987 de o echipă condusă de Petre Gherghe, Gh. Calotoiu şi V. Marinoiu. Ea mai este amintită în Arheologia preistorică a Olteniei, alcătuită de profesorul D. Berciu în 1939. Face parte din rândurile cetăţilor de pământ fortificate cu şant şi val de pământ cu suprastructura de lemn. Cetatea de la Stoina intră în categoria cetăţilor fortificate construită în secolul IV-II î.Hr. şi care persistă până în secolul I î.Hr. Cetatea de la Stoina are o suprafaţă de peste 2 ha, cu două valuri de apărare înalte care se păstrează până la 1 m, fiind surprinse în săpăturile arheologice. Valul cetăţii, iniţial înconjura partea de N-E şi S-V cetăţii, mai înalt în partea de vest, fiind şi singura cale de acces în cetate, porţiune unde au fost construite şanţurile înaintea valului. La circa 60 m de primul val se găseşte un altul, paralel cu primul, care a avut şanţ şi un val cu palisadă. Unele porţiuni din val au fost distruse din cauza alunecărilor de teren, cea mai afectată fiind zona de S-V. Pe parcursul anilor 2014-2018, pe raza comunei Stoina, satul Păişani, în punctul „La cetate” , au avut loc noi săpături arheologice sistematice efectuate sub îndrumarea Institutului Naţional de Arheologie Vasile Pârvan Bucureşti şi a Muzeului Judeţean Gorj de către o echipă de arheologi coordonată de cunoscutul arheolog Vlad Vintilă Zirra.
5. Mamutul de la Stoina
Puţini ştiu că pe teritoriul judeţului Gorj, la marginea satului Ciorari, sat component al comunei Stoina, s-a făcut o importantă descoperire pentru paleontologia românească, este vorba despre scheletul fosilizat aproape complet al unui mamut de tip Mastodon Anancus Arvernensis reprezentant al mastodonţilor de tip Dunolophodon ce a trăit pe meleagurile noastre pe la sfârşitul erei Terţiare, în Pliocen, strămoşii elefanţilor de astăzi. Scheletul acestui mastodont va fi scos la lumină şi cercetat de marele paleontolog, etnograf, geograf, istoric şi folclorist oltean C. S Nicolăescu-Plopşor împreună cu M. Demetrescu. Chestiunea prezenţei acestui animal preistoric pe teritoriul patriei noastre a fost studiată de mari paleontologi români precum dr. Sava Athanasiu şi Saba Ştefănescu. Fosile ale acestuia au fost găsite şi în alte părţi ale Gorjului, precum Aninoasa, Frumuşei, Turburea, Ciuperceni, Bâlteni, Sărdăneşti, Pojaru. Istoricul descoperirii a fost prezentat pe larg în paginile revistei Tinere ramuri, revistă a Şcolii Gimnaziale Stoina, apărută între anii 1968-1977, în cadrul unui articol semnat de eruditul învăţător Dumitru Hobeanu, martor al acestei descoperiri, colaborator şi discipol al lui C. S Nicolăescu-Plopşor, în revista Natura din 1928 şi Arhivele Olteniei, nr. 3-4, noiembrie-decembrie 1937. De asemenea, a fost prezentată pe larg în cadrul Congresului Societăţii Ştiinţifice a Naturaliştilor din România, ţinut la Cluj în aprilie 1928.
Scheletul va fi dus la Muzeul Regional Oltenia din Craiova, unde oasele au fost curăţite şi a fost reconstituit de către inginerul arhitect Alfred Vincez. A fost cercetat şi de cunoscutul antropolog Saba Ştefănescu. Despre această descoperire spunea C. S Nicolăescu-Plopşor „cu ochii plini de lumină ca ai unui copil”şi că:…. ,,în toată ţara nu e un astfel de material fosil mai complet…” Dimensiunile scheletului sunt impresionante, după mărimea oaselor sale trebuie să fi avut cel puţin 4 m înălţime, aproximativ 8 m lungime, iar colţii în jur de 3,50 m lungime printre cei mai lungi din lume. Dentiţia acestuia a fost găsită aproape în întregime, lipsind doar o măsea, câteva oase ale craniului şi laba unui picior din spate.
În momentul de faţă colţii şi fragmentele din scheletul fosilizat al mastodontului de la Stoina constituie cea mai importantă piesă din patrimoniul Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din Craiova şi o importantă descoperire pentru paleontologia românească. Muzeul din Craiova a fost inaugurat la 2 decembrie 1923 sub numele de Muzeul de Istorie Naturală, condus de Marin Demetrescu, iar din anul 1928 devine secţie a Muzeului Regional al Olteniei. Cum în acea perioadă comuna Stoina era arondată judeţului Dolj, fosila a fost reconstruită şi expusă acum la Muzeul Olteniei din Craiova.
6. Monumentul eroilor din Primul Război Mondial (1936)
Monumentul eroilor din comuna Stoina, judeţul Gorj, se află situat în centrul comunei, în satul Stoina, chiar lângă clădirea Şcolii Primare şi cea a Poştei ce fusese odinioară sediul primăriei comunei. Monumentul a fost ridicat în anul 1936, în memoria EROILOR CĂZUŢI ÎN RĂZBOIUL PENTRU ÎNTREGIREA NEAMULUI 1916-1919, cu sprijinul localnicilor, al primăriei şi al membrilor Comitetului format la nivel local din învăţător D. Hobeanu-directorul Şcolii nr 1 Stoina şi participant la I Război Mondial, învăţător Gh. M. Ionescu –director Şcoala Primară Păişani, preoţii N. Popescu- Parohia Stoina şi I. Nicolaescu – Parohia Păişani şi primarii comunei Ion C. Constantinescu şi C. Crăciunescu, fiind construit din ciment armat, având în centru efigia unui soldat, harta României Mare, iar deasupra vulturul regal.
Prof. Stancu Claudiu