-Rep. Domnule ministru, ca membru marcant al Organizaţiei PSD Gorj şi ca un om apreciat sub aspect profesional, ce aţi dori să propuneţi unei noi conduceri a organizaţiei, pentru a stimula şi a dezvolta activitatea pe un plan superior şi pentru a împărtăşi din bogata dumneavoastră experienţă politică şi administrativă?
-B.V.I. Domnule profesor, eu, aş dori să propun multe lucruri, pentru că am în minte şi chiar în planul de activitate, nişte proiecte de îmbunătăţire a activităţii organizaţiilor locale ale PSD din judeţul nostru, iar, dacă mi se va solicita acest lucru, cu mare plăcere, cu promptitudine, voi răspunde cerinţelor organizaţiei judeţene!
-Rep. La ora de faţă, puteţi să ne spuneţi, ce consideraţi că vă surprinde în mod cu totul deosebit la scena politică românească?
-B.V.I. Ştiţi că au fost situaţii când s-a promovat ideea ca preşedintele ţării să nu fie de la acelaşi partid cu guvernul, cu majoritatea parlamentară, pentru a fi un anumit echilibru pe scena politică românească, dar, atunci era o discuţie, că fiind PSD-ul la putere, să nu fie şi preşedintele tot de la PSD, iar acum, când a venit PNL-ul la putere, nu s-a mai pus în discuţie acest principiu, deci, s-a dat uitării ceea ce s-a spus în urmă cu câţiva ani!
-Rep. Bine, bine, dar, de la discuţiile care se poartă cu aspecte voalate de principiu, până la urmă, voinţa majorităţii decide pârghiile conducerii politice, nu vi se pare firesc? Ştiţi foarte bine că erorile guvernării pesediste au fost sancţionate de către majoritatea parlamentară prin acea moţiune de cenzură care a trecut chiar cu votul unor parlamentari social-democraţi!
-B.V.I. Evident, rezultatul votului decide în ultimă instanţă!
-Rep. Domnule ministru, credeţi că schimbarea cu orice preţ a guvernării pe scena vieţii politice româneşti este un semn de bun augur?
-B.V.I. Nu ştiu dacă este neapărat de bun augur, dar, înclin să cred că este necesară! Mă refer, în primul rând, la unii oameni politici, ca să înţeleagă şi ei că poate să existe şi alternativă, că nu sunt singurii care deţin adevărul, iar, la un moment dat, să înceapă să creadă că fără ei, nimic nu se poate!
,,Poporul are nevoie şi el de o schimbare, indiferent dacă îi merge bine sau mai puţin bine cu o anumită guvernare”!
-Rep. Dar, poporul hotărăşte, voinţa poporului este cea care decide!
-B.V.I. Tocmai acest lucru voiam să-l menţionez, că, pe de altă parte, alegătorii, poporul, are nevoie şi el de o schimbare, indiferent dacă îi merge bine sau mai puţin bine cu o anumită guvernare, deoarece, întotdeauna, oamenii nutresc speranţa că poate să fie mai bine! Iar, ca să-şi poată concretiza această speranţă, atunci, votează cu ceilalţi, care mai deunăzi erau în opoziţie!
-Rep. Să fim, totuşi, înţeleşi, de la promisiunile electorale care se fac, până la îndeplinirea acestora, mai curge apă pe Jiu, domnule Bebe Viorel Ionică!
-B.V.I. Acum, vedeţi dumneavoastră, nu întotdeauna, ceea ce se speră, se şi înfăptuieşte, pentru că de multe ori, speranţa că poate fi mai bine, dacă vin alţii, nu se confirmă de fiecare dată, dar, netrecând printr-o asemenea experienţă, oamenii nu-şi pot da seama cum e mai bine! De asemenea, nu poţi să apreciezi cu obiectivitate, cât de buni sau cât de răi au fost cei de dinainte, pentru că te obişnuieşti prea mult cu un anumit fel de a guverna, şi neoperând nici o schimbare, problema principală nu e aceea că îi dăm la o parte pe unii şi îi aducem pe alţii, ci, problema este că partidele politice nu reuşesc să promoveze oamenii responsabili în funcţiile importante, şi în acest fel, să ofere ca o alternativă benefică, nişte oameni capabili, oameni de valoare, oameni responsabili, care pot să facă ceva concret pentru cetăţenii care i-au ales!
-Rep. Care ar fi temeiul apariţiei pe scena vieţii politice româneşti a unor indivizi care nu au valoare, care nu se simt responsabili în faţa celor pe care îi reprezintă?
-B.V.I. Aici e o discuţie mai largă, dar, poţi să constaţi că, pur şi simplu, lipsesc oamenii de valoare!
-Rep. Totuşi, cum ajung în funcţii înalte şi bine plătite, nişte oameni fără valoare?
-B.V.I. Pentru că se aduc acolo să le ocupe…
-Rep. Haideţi, domnule ministru, chiar orice om care se duce sau este adus acolo, capătă şi o funcţie? Că doar nu e ca la stadion, unde, cei care se duc la meci, ocupă un loc în tribună şi văd cum le place meciul respectiv! E prea de tot, zău aşa! Înseamnă că oamenii de valoare şi cu bun simţ, din varii motive, nu se înghesuiesc acolo să ocupe o funcţie sau o demnitate publică!
-B.V.I. Da, aşa este, domnule profesor, oamenii de valoare, nu se duc acolo! Ca la stadion, oamenii capabili preferă să stea în tribună şi să-şi exprime o părere, să vocifereze, decât să-şi exprime un act de responsabilitate, o implicare, pentru că în cazul nostru, vorbim despre implicarea în actul politic!
Vă spuneam şi repet, e ca la un meci de fotbal, tot omul se pricepe, dar, când îl trimiţi în teren să joace, atunci se schimbă problema! Unii îndrăznesc să intre în arenă, pentru că altceva nu au de făcut şi îşi încearcă norocul!
,,Sunt demnitari care nu au nici un fel de chemare, care n-au arătat mare lucru în munca lor cu oamenii”!
-Rep. Vă propun să privim retrospectiv la pleiada oamenilor politici care s-au perindat prin atâtea funcţii bine plătite în ultimii treizeci de ani!
-B.V.I. De acord! Iată, dacă vă uitaţi cu atenţie la CV-urile ultimilor o sută sau două sute de miniştri din guvernările ultimilor treizeci de ani, la cele câteva sute de secretari de stat, ca şi mulţi deputaţi, senatori, primari şi alţii, o să constataţi nişte lucruri strigătoare la cer! Pentru că sunt demnitari care nu au nici un fel de chemare, care n-au arătat mare lucru în munca lor cu oamenii, în conducerea şi organizarea unor activităţi economice şi sociale, pentru că nu au făcut mai nimic semnificativ în viaţa lor care să-i recomande pentru o funcţie de mare răspundere!
-Rep. Se pare că mulţi demnitari sunt «străini» de marile responsabilităţi ale funcţiilor pe care le deţin şi se implică prea puţin în problematica vieţii de zi cu zi a oamenilor!
-B.V.I. Domnule profesor, eu nu am nimc de obiectat asupra calităţii unor oameni care confirmă, dar, mulţi dintre neaveniţii de pe scena vieţii politice, pur şi simplu, nu au un serviciu care să-i reprezine ca oameni şi prin care să asigure prin muncă cinstită existenţa lor şi a familiilor lor!
-Rep. Dar, ajung cu sinecuri, în funcţii foarte bine plătite, care le asigură şi altora servicii la fel de «călduţe» şi de bine plătite: copii, neveste, rude apropiate, prieteni sau mai ştiu eu ce alte categorii favorizate în plan social!
-B.V.I. Vedeţi, aceasta e problema, pentru că asemenea indivizi n-au manageriat nimic la viaţa lor, n-au asigurat pâinea unui colectiv de salariaţi, oameni cărora să le asigure traiul pentru familiile lor, iar, deodată, ajung să conducă! Mă întreb şi vă întreb, atunci, cum să conducă, domnule, dacă n-au condus nimic în viaţa lor?
-Rep. La ce fel de conducere, vă referiţi cu deosebire, domnule ministru?
-B.V.I. Mă refer la conducerea unei activităţi economice sau sociale, nu mă refer la conducerea bicicletei sau a maşinii! Ei, asemenea indivizi, ajung să ne conducă şi pe noi, iar noi credem că poate să fie bine! Dacă nu au experienţă, dacă nu au o expertiză a unei activităţi responsabile şi eficiente, cum ar putea conduce o anumită organizaţie, o instituţie cu câteva sute sau cu câteva mii de angajaţi?
(VA URMA)
Profesor Vasile GOGONEA
