La nivelul judeţului, în multe zone s-au păstrat multe dintre tradiţiile şi obiceiurile de iarnă moştenite din străbuni, comunele cu cea mai intensă activitate de sărbători fiind cele din zona de munte.
Una dintre cele mai răspândite datini în judeţul Gorj este colindatul, acesta deschizând ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă. Textele colindelor păstrate în tradiţia Crăciunului şi a Anului Nou sunt cu temă religioasă, socială, dar şi de factură agrară, descriind gesturi magice de fertilitate a ogoarelor sau alte gesturi atribuite animalelor.
Colindatul începe din noaptea de 23 spre 24 decembrie, când uliţele satelor răsună de glasul micilor colindătorilor. Înarmaţi cu trăistuţe, copiii trec grupuri-grupuri şi merg prin tot satul după 
colindeţi (piţărăi). Curat îmbrăcaţi, cu săcuie, straiţe după gât, iar în mână cu colinde sub comanda vătafilor, piţărăii pornesc dintr-un capăt al satului şi umblă din poartă în poartă primind daruri de la gospodari colaci, nuci, mere, pere, dulciuri. Ca să-i anunţe pe gospodari de apropierea cetei de piţărăi, ei strigă ‘Hai cu piţărăii!’ sau ‘Hă, hă, hă!’. În mai toate satele, în dimineaţa de Ajun se mânca dovleac copt pentru a fi gras ca el. Acest obicei al colindatului, practicat mai ales de copii a fost şi este des întâlnit în multe sate ale judeţului şi chiar în municipiul Târgu-Jiu. Obiceiuri vechi, cu o arie largă de răspândire în tot judeţul, practicate în Ajunului Crăciunului sau între Crăciun şi Anul Nou, care se mai păstrează încă în anumite zone 
ale judeţului sunt Steaua, Vicleiul, Brezaia, Sânvăsâiul, Număratul parilor şi Sorcovitul. Steaua este un obicei care se practică pe toată raza judeţului din seara ajunului până în seara Crăciunului de către copii şi are conotaţii religioase referitoare la Naşterea Domnului. Steaua, purtată de copii, este compusă din speteze de brad îmbrăcate cu staniol, cu hârtie creponată având în partea centrală o imagine cu Naşterea Domnului. În seara de ajun se merge şi cu Vicleiul, zona practicată fiind cea de munte, respectiv Polovragi, Baia de Fier şi Novaci. Acesta este un teatru de păpuşi în miniatură, cu o scenă pe care se joacă păpuşile şi o vitrină prin care se poate viziona jocul. Tot decorul este îmbrăcat în hârtie pictată cu scene care redau ritualul Naşterii Domnului, iar 
echipa este formată din şase persoane – patru cântăreţi, un păpuşar şi un fluieraş. Pe fundalul coral în care sunt cântate Naşterea divinizată şi moartea, păpuşarul pune în scenă diferite aspecte din viaţă, pline de satiră şi umor. Între Crăciun şi Anul Nou se umblă cu Capra sau Brezaia. Colindatul cu Capra are ca protagonist un flăcău care ştie să joace şi care îşi pune o mască împodobită cu o oglindă în frunte cu mărgele cu flori. Împreună cu alţi colindători merge din casă în casă şi urează gospodarilor împliniri în anul ce va veni. Un alt obicei foarte răspândit şi practicat în zona Gorjului în ajunul Anului Nou, precum şi în prima zi a acestuia este Pluguşorul, una dintre datinile cele mai vechi ale românilor. Colindătorii urează sănătate şi belşug. În pocnet de bici, în sunet de clopoţei colindătorii îşi spun urarea însoţită de refrenul ”Ia mai mânaţi măi, Hăi, Hăi!”. Vorbind despre aratul pământului cu 12 boi, despre semănatul, seceratul şi măcinatul grâului, Pluguşorul este datina care descrie ocupaţia principală a poporului nostru – agricultura. Sânvăsaiul era un obicei de aflare a destinului practicat în seara de Revelion. Astfel, pe vatră ori pe plita încinsă erau aşezate boabe de grâu, fiecare purtând numele unor persoane de sex feminin şi masculin. Boabele de grâu erau numite ţinându-se seama de afectivitatea dintre tineri. Datorită vetrei încinse, boabele săreau. Dacă boabele reprezentând fata se îndreptau spre cel care purta numele băiatului, se credea că fata umblă după băiat. Dacă ambele boabe sărind se apropiau se credea că tinerii se iubesc reciproc, iar dacă boabele săreau în sens opus era semn că tinerii nu vor fi împreună. Şirul obiceiurilor specifice sărbătorilor de iarnă se încheie în luna ianuarie, după ziua de Bobotează ce are semnificaţia purificării apelor de forţele răului, prin sfinţire. Stropite cu apă sfinţită, fiinţele şi lucrurile sunt ferite de forţele malefice şi după Sfântul Ioan. Pe 7 ianuarie, în majoritatea satelor gorjene se făceau hore la care aveau prioritate să conducă hora aceia care purtau numele de Ion. În anumite zone se mai practică şi astăzi acest obicei. Cu aceste hore care durau până noaptea târziu se încheiau şi sărbătorile de iarnă. Toate aceste obiceiuri şi tradiţii de iarnă sunt un prilej de bucurie şi mândrie, de distracţie pentru copiii şi oamenii de toate vârstele.
Selecţie realizată de Daniela Scafeş
