Sărbătoarea «Sfântei Cuvioase Parascheva» în tradiţia românească!

1092

În fiecare an, a intrat în tradiţia românească, pe data de 14 octombrie, Biserica ortodoxă s-o prăznuiască pe Sfânta Cuv. Parascheva, considerată un izvor de binecuvântare și de sănătate duhovnicească și trupească pentru toate persoanele care o cheamă prin rugăciune, o sfântă cinstită cu deosebire în Moldova, dar şi în multe biserici din ţara noastră care îi poartă hramul, deoarece de peste 350 de ani, moaștele ei se găsesc în «dulcele târg» istoric al Moldovei. S-a născut în Epivata, azi cunoscut cu numele de Boiados, pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, din părinţi foarte credincioși, de neam bun, care au crescut-o pe Cuvioasă cu frică de Dumnezeu, îndemnând-o întotdeauna să deprindă faptele bune, dar și rugăciunea, postul și milostenia. Cuvioasa Parascheva a fost denumită în Moldova și «Vinerea Mare», un simbol al unității Ortodoxiei de pretutindeni, care arată viața de după moarte a Cuvioasei, ca un semn că sfințenia ridică din neamul românesc şi pe tot omul care s-a asemănat cu Dumnezeu, făcându-l şi lumină de iubire și apropiere față de toți cei care se mărturisesc întru aceeași credință.

«Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și arunce crucea și să-Mi urmeze Mie»!
Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea, iar prima informare despre viața Sfintei se regăsește în «Cartea românească de învățătură» a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, Iași, 1643. Şi-a petrecut copilăria în casa părintească, sub atenta ocrotire a părinţilor, iar legenda spune că, pe când avea zece ani, a auzit citindu-se, fiind într-o biserică a «Precistei», cuvântul Evangheliei: «Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și arunce crucea și să-Mi urmeze Mie» (Marcu 8, 34), iar chemarea Mântuitorului a făcut-o pe Sf. Parascheva să învețe ce înseamnă dorul de desăvârșire, împărțindu-şi hainele săracilor. A făcut același lucru și cu alte ocazii, fără să țină seama de mustrările părinților, fiindcă a moștenit o mare avere de la părinți împreună cu fratele ei, cel care, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie și a fost ales episcop în localitatea Madite. Sfânta a dăruit partea ei săracilor, părăsind «frumusețea acestei lumi» și retrăgându-se în adâncul pustiei! În drumul Său, Cuvioasa Parascheva s-a oprit la Constantinopol, acolo unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe care au ales viața duhovnicească. A urmat sfaturile acestora și a părăsit capitala, urmând să se îndrepte spre ținutul Pontului, unde a rămas pentru 5 ani la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici, a plecat spre Țara Sfântă, pentru a-și petrece restul zilelor în locuri binecuvântate de viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos și a Sfinților Apostoli, unde s-a înălțat duhovnicește în rugăciune și s-a nevoit cu postul, întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, Sfânta Maria Egipteanca și alți ostenitori ai pustiei roditoare de desăvârșire.Când avea 25 de ani, un înger i s-a arătat în vis și i-a spus: «Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit»! Ca urmare, Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a îndreptat către Epivata, acolo unde văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este și de unde vine, a fost îngropată ca o străină, nimeni nu știa cine era de fapt, însă Dumnezeu, voind să o proslăvească! După mai multe semne dumnezeieşti, credincioșii au luat trupul Cuvioasei și l-au adus cu bucurie în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata, unde, timp de 200 de ani s-au săvârșit mai multe semne și minuni în jurul moaştelor ei, acestea fiind strămutate în mai multe locuri, acolo unde au adus alinare în suferință tuturor, aşa cum a fost la Târnovo (1218-1241), la Belgrad, unde au stat până în 1521, atunci când turcii au cucerit și acest oraș. Patriarhul a hotărât ca moaștele să fie aduse și expuse pentru a putea fi sărutate de credincioșii ortodocși din Peninsula Balcanică, aflați sub stăpânirea turcească. Inițial, moaştele au fost așezate în Biserica «Sfânta Maria Pammakaristos», după care au fost mutate în alte biserici: Vlaherne, «Sfântul Dumitru», «Sfântul Gheorghe» din cartierul Fanar, iar după 120 de ani, ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc. Pe 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în Biserica Mănăstirii «Sfinții Trei Ierarhi», unde au rămas până în 1884, când au început lucrările de restaurare a lăcașului sfânt. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți din neamul nostru, dar și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se regăsesc la noi în țară, aşa cum a fost cazul Cuvioasei Parascheva, păstrată la Catedrala mitropolitană din Iași! Credincioși de pretutindeni o cheamă pe Sfânta Cuv. Parascheva prin rugăciune în orice clipă de cumpănă.

Tradiţia spune despre Sfânta Cuvioasă Parascheva
Să precizăm că de Sfânta Parascheva, tradiția populară interzice femeilor să facă treburi în gospodărie și să calce ori coase. Se spune că dacă nu vor ține cont de asta, femeile se vor confrunta cu dureri de cap și de ochi. Femeile însărcinate trebuie să împartă mâncare cu copiii săraci, deoarece, Sfânta Parascheva ocroteşte viitoarele mămici, iar nașterea va fi mai ușoară și fără dureri. Femeile nu au voie să toarcă și să coasă, iar în cazul în care o vor face o să le iasă negi pe mâini. Bărbații nu au voie să muncească în această zi, iar dacă vor munci, casa le va fi lovită de trăznet și peste ea o să cadă grindă. Tradiție veche spune că printre bucatele de pomană este bine să se împartă vin nou și must, dar și pâine ori lipie și nuci. În funcție de cum este vremea în ziua în care este prăznuită Cuvioasa, va fi toamna, iar în cazul în care oile dorm strânse și înghesuite laolaltă, ciobanii spun că iarna va fi una grea, lungă și friguroasă, iar, dacă oile dorm răsfirate, atunci iarna va fi blândă. Puțini creștini știu că Sfânta Cuvioasă Parascheva poartă și un blestem ce datează din anul 1641, deoarece, sub veșmintele în care este îmbrăcată Cuvioasa, moaștele mai poartă încă o ținută, care nu se dă niciodată jos. Ținuta are un sigiliu pe care este scris blestemul domnitorului Vasile Lupu, dar și al Mitropolitului Varlaam, care spunea: «Blestemat să fie cel care va împrăștia vreodată Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva», iar veșmintele Cuvioasei Parascheva sunt schimbate de cinci ori pe an și se dăruiesc de Înalt Prea Sfinția Sa, Mitropolitul Moldovei Teofan, unor biserici care au hramul Sfintei Parascheva.

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva:
«Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfricoșătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotință le săvârșim. Noi suntem păcătoși, netrebnici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci, pentru că nu suntem vrednici a câștiga milostivirea prin sârguința cea de toate zilele, dăruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv. Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele Tău în veci, Amin»!
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here