,,Sunt vechi, domnule!” … I.L.Caragiale
Am citit săptămâna trecută articolul ,,Profu’’ de română” din Dilema veche creionat de Ana Maria Sandu cu un veritabil simț al scriiturii, despre eruditul domn profesor Eugen Velican. Am conștientizat încă o dată privilegiul pe care mi l-a dat Dumnezeu, respectiv bucuria de a fi colegă de cancelarie cu bunul meu tată, Teodor Voicu. Sâmbătă, 12 octombrie 2019, va împlini o frumoasă vârstă de 64 de ani, fiind în slujba condeiului de peste 44. Tatăl meu îmi demonstrează constant că rolul esențial al profesorului de vocație este acela de a provoca bucuria cunoașterii și a descoperirii în sufletele elevilor.
Trebuie să recunosc că pensionarea dumnealui, la anul viitor, îmi dă senzația descrisă de Marin Sorescu în versurile: ,,Mă uit la toate lucrurile de două ori / O dată ca să fiu vesel, / Și o dată ca să fiu trist”.
Mă bucur enorm că va avea satisfacția liniștii și a repaosului bine meritat, însă nu îmi imaginez cum va arăta școala fără glasul inconfundabil al domnului Voicu. Nu știu cum va fi atmosfera fără umorul inteligent, fără comicul de situație redat atât de bine de acest om, urmaș demn al spiritului umoristic specific lui I. L. Caragiale. Copiii îl adoră , îi scriu numeroase bilete ori felicitări cu mesaje emoționante pe care dumnealui le strânge într-o cutie a amintirilor…
Tot ceea ce îmi doresc ar fi ca în acest ultim an de lucru la catedră să fie lăsat în liniște, în tihnă, să facă ceea ce știe mai bine – să aducă adevărul istoric și fascinantele povești ale popoarelor în sufletele copiilor de la țară, cărora tatăl meu și regretata mea mamă le-au dăruit cei mai prețioși ani din viață .
Îi râde inima de bucurie când un fost elev recunoscător îi mulțumește sincer și îi apreciază contribuția la formarea lor ca oameni.
Dacă aș alcătui o galerie de portrete în care să-i pomenesc pe cei de la care am învățat să fim OAMENI, în mod cert ar debuta cu chipul tonic, efervescent al tatălui meu. Pentru mine, rămâne nu doar un tată model, ci și un profesor adevărat!
Nu aș putea oferi o definiție clară a profesorului bun , însă atunci când îl veți avea în față pe domnul profesor Teodor Voicu, veți recunoaște conduita adevăratului magister.
La mulți ani cu sănătate! Cu prețuire și iubire necondiționată, fiica Ștefania Pânișoară
Da, Doru Voicu a fost si ramane un Dascăl, asemenea acelora care ne-au îndrumat pe amândoi in urmă cu peste o jumătate de veac, adică un om cu suflet, cu dăruire, cu pasiune. A luptat și luptă cu ignoranta, cu suficienta, cu urâțenia unui sistem ce nu se lasă dus.
La mulți ani, Dorule.