Nu de puține ori am inserat în paginile acestui prestigios cotidian de presă teme legate de politica antiromânească a iredentismului maghiar, iar această problemă este și va rămâne de actualitate în dezbaterea opiniei publice, atâta vreme cât acțiunile provocatoare la adresa țării noastre nu încetează, dimpotrivă constituie un real pericol pentru unitatea statalității românești. În același timp, nu putem să nu atragem atenția asupra faptului că politicienii noștri nu au nici o străbatere vs de asemenea provocări, mai mult decât atât preferă să se elimine reciproc din “competiția” oarbă pentru putere, ajungând până la trădarea intereselor țării și poporului român. Și în primul rând, generează scandaluri neîntrerupte, dezbinare și ură în viața publică președintele Iohannis, care apelează la orice fel de mijloace pentru a-și atinge scopul de a avea un guvern “al meu”, în vreme ce în exterior, trădând interesul național, decredibilizează vârtos și fără vreo remușcare România. În plus, țara este sufocată de tot felul de trădători și cozi de topor, care pentru a-și atinge interesele meschine sunt în stare de orice mârșăvie, asistând astfel cu înfrigurare cum patria și poporul român au ajuns tagme ale jefuitorilor veniți de aiurea.
Or, într-o astfel de situație internă deloc fericită și în condițiile în care nici “partenerii“ europeni nu se omoară cu firea când vine vorba de interesele legitime ale României, ba chiar mai mult ne “faultează” de fiecare dată, când președintele Iohannis și șleahta lui de euro-deputați din parlamentul U.E. decredibilizează țara, trădându-i interesele, atunci să ne mai mirăm de ce iredentismul maghiar își face de cap și își vede nestingherit de strategia sa provocatoare la adresa României? Și așa cum mai spuneam, Ungaria iredentistă are ținte precise, iar partidele și organizațiile etnice maghiare din Transilvania nu fac altceva decât să răspundă la comenzi și să reacționeze cu provocări și obrăznicii la adresa statului național unitar român. Dar să le luăm pe rând și să punem în discuție măcar câteva din acțiunile și declarațiile lor antiromânești care nu înseamnă doar obrăznicie, ci ele dau fiori prin amenințările proferate. Mai ales că în ultima vreme s-au amplificat, urmărindu-se inclusiv atacarea și compromiterea celebrării Centenarului Marii Uniri de la Alba Iulia. Bunăoară, chiar în săptămâna marii noastre aniversări, la Cluj, în inima Transilvaniei, un anume Janosi Potapi, secretar de stat în guvernul maghiar, plimbându-se nestingherit pe pământ românesc, declara că “veacul de singurătate în Bazinul Carpatic” a luat sfârșit și că “guvernul Ungariei nu renunță la acest pământ, nu renunță la maghiarime, la părțile națiunii maghiare și la istoria maghiarilor”. Altfel spus, este o declarație grosolană care reprezintă până la urmă punctul de vedere al autorităților de la Budapesta și care de fapt se înscrie în șirul de acțiuni ofensatoare la adresa României, reluându-se bineînțeles cu o și mai mare intensitate programul revansard-revizionist de anulare a Tratatului de la Trianon (1920), dar și de modificare a Actului final de la Helsinki (1975). Ambele devenite, după încheierea celor două războaie mondiale, acte internaționale definitorii pentru legitimitatea actualelor granițe statale, pentru stabilitatea și pacea lumii.
În altă ordine de idei să ne referim și la acțiunile unui așa-zis “grup de intelectuali” și oameni politici români și maghiari, care, în preajma aniversării Centenarului Marii Uniri, au semnat în 12 octombrie, anul trecut, o “declarație româno-maghiară” prin care e acreditată ideea unui viitor proiect de țară al românilor, maghiarilor și celorlalte minorități, cu precădere din Transilvania. Or un astfel de demers, de viitor de țară comună și parafat tot la Cluj, nu este altceva decât o reluare a unei alte declarații semnată la Budapesta în vara anului 1989 tot de un astfel de grup de indivizi recrutați din diaspora maghiară și românească și care cereau ca Transilvania să devină un “spațiu al complementarității”, mai exact un principat autonom, cu posibilități de desprindere din teritoriul României și evident o revenire în vechile granițe maghiare, implicit cu o refacere a Ungariei Mari. Din păcate, această declarație separatistă avea să fie semnată ulterior și de ex-regele Mihai, în intenția inițiatorilor de a da respectivei declarații o anumită greutate propagandistică. Pentru ca acum să-l întâlnim la tot pasul pe cel mai înverșunat adept al unui astfel de demers iredentist, chiar pe “eroul” de la evenimentele din decembrie ’89-Laslo Tokes, alăturându-i-se de alți “eroii” precum Toro Tibor, Szilagyi Zsolt, Bodo Barna, Krisztina Sandor, Bakk Miklos, Molnar Gusztav și alți lideri ai formațiunilor maghiare șovin-autonomiste. Ei încearcă să resusciteze acel proiect privind complementaritatea transilvană, atrăgând în jocul acesta murdar și cozile de topor din rândul așa-zișilor activiști și intelectuali români, dar cu rădăcini ascunse, de genă și interese maghiar-separatiste, reamintindu-i aici fără a ne face vreo plăcere, între alții, pe al de: Lucian Nastasa Kovacs, Sabin Gherman și Smaranda Enache. Acești indivizi sprijină oare, dezinteresați ideea promovării curentului autonomist transilvan, de vreme ce s-a dovedit că au implicare directă, sprijin logistic și financiar din afară, pe filiera Budapesta și Fundatia Soros?
Și ofensiva antiromânească, înscrisă cu rigurozitate în strategia guvernului maghiar de a alimenta și favoriza mișcările autonomist-separatiste din Transilvania se simte ca un fior amenințător și prin proiectul UDMR și Federația Minorităților Naționale din Europa, intitulat “Inițiativa Cetățenească Europeană” (Minority Safepack), care odată adoptat la nivelul UE ar deschide calea autodeterminării etnice și separarea regiunilor din Transilvania, cu populație majoritar-maghiară, de România. În acelasi timp, UDMR, uniune etnică și “balama” pentru toate guvernele post-decembriste, nu pierde vremea nici în parlamentul României, cerând mereu privilegii pentru maghiarii din Transilvania, chiar dacă prin Constituție sunt garantate, deopotrivă, drepturi și obligații egale pentru toți cetățenii țării, fără niciun fel de discriminare etnică, sau de altă natură. Bunăoară, în guvernarea PSD- ALDE, deputații lor șantajează mereu, constienți că voturile lor contează, iar Coaliția cedează, făcându-le concesii uneori inacceptabile întrucât nu fac altceva decât să diminueze suveranitatea statului român. Ultima ispravă făcută de actualul guvern a fost legată de predarea limbii române la clasele primare cu predare în limba minorităților de către cadrele didactice de la clasele respective și nu de profesori care cunosc bine limba română. De asemenea, au cerut insistent, prin propunere legislativă, ca ziua de 15 martie să fie declarată oficial ca dată calendaristică, adică recunoscută prin lege ca sărbătoare a comunității maghiare, solicitare care a avut câștig de cauză, chiar dacă, întorcându-ne în istoria Transilvaniei acelor vremuri, avem suficiente exemple de anti-românism feroce, de răzbunare și teroare comise de hungariști împotriva românilor, pentru simplu motiv că vorbeau limba lor maternă, dar și împotriva pașoptiștilor transilvăneni, neîmpăcați cu gândul de a suporta stăpânire străină pe pămânul lor strămoșesc.
Apoi, prin strategia pașilor mici, UDMR a reușit să obțină în parlamentul României și eliminarea pragului de 20% pentru folosirea limbii materne a minorităților naționale în instituțiile statului, dar și montarea de plăcuțe bilingve în localitățile cu populație mixtă. Iar solicitările lor și concesiile făcute de către autoritățile statului român nu se opresc aici, având în vedere și multiplele înlesniri făcute în învățământul cu predare în limba maghiară, înființarea și finanțarea unor noi unități școlare cu autonomie proprie, inclusiv în învățământul superior, după cum se dorește în ultima vreme și ruperea Universității Babes-Bolyai și reînființarea Universității “Bolyai”. În fine, se cere tot mai insistent autonomia etnică și multiculturală a așa-zisului “Ținut Secuiesc”, proiect care deocamdată este blocat în parlamentul României, dar care a înfuriat guvernul maghiar și forțele extremiste din Ungaria și nu numai, făcându-se insistent demersuri la organismele U.E. pentru punerea pe tapet a respectivului proiect, cu bătaie lungă de a se găsi soluții radicale, cu referiri directe la încălcarea Tratatului de la Trianon. Altfel spus, obrăzniciile iredentei maghiare nu se opresc, provocările și mașinațiunile anti-românești continuă, apelându-se la tot felul de trucaje și mijloace, inclusiv cu acțiuni de gherilă, menite să dea și mai multă neliniște și fiori. Altfel, sunt acuzate permanent autoritățile statului român că se împotrivesc dialogului, când este vorba de drepturile colective, de steagul comunității și egalitatea de șanse în utilizarea limbii materne în învățământ, cultura, administrație, sănătate, etc. Și se continuă cu multe alte bazaconii, avertizându-i mereu pe români că “problema maghiarilor este departe de a fi rezolvată”, fluturându-se prin tot felul de manifestări publice stindardele anti-Trianonului și infamului Diktat de la Viena, în urma cărora teroarea hortysto-fascistă în Transilvania atinsese cote inimaginabile, foarte mulți români fiind uciși în chinuri groaznice, încât până și unele ziare ungurești ale vremii, dar și istorici maghiari cu vederi democratice relatau și condamnau astfel de cruzimi barbare. Iar astfel de exemple sinistre și șicane iredentiste pot continua, atât de vizibile și în prezent, când UDMR-ul și alte cercuri maghiare naționalist – șovine aruncă cu săgețile urii și xenofobiei împotriva României.
Din păcate, surprinde dezinteresul și lentoarea autorităților statului român cu privire la asemenea manifestări perfide, alimentate și susținute continuu de către oficialii unguri de la Budapesta. Iar românii poartă marea vină că de 30 de ani încoace nu înțeleg să dea mandat electoral unor conducători și guvernanți adevărați, legați trup și suflet de neamul și țara lor. Iar ultima mare greșeală a fost alegerea în fruntea statului român a lui Klaus W. Iohannis care nu trage pentru patria noastră comună, în schimb îi antagonizează pe români contra români. Și dacă privim mai atent la actuala clasă politică, poți să nu-ți dai seama că și aceasta este sufocată de slugi și trădători pentru interese meschine? Atunci, o altă firească întrebare, adică dacă te-a făcut țara Președinte, atunci de ce nu-i slujești interesele și nu-i unești pe români, ci îi urăști și dezbini, făcând atât de mult rău prin abuzuri și fărădelegi statului și națiunii noastre străbune? Or înainte de toate, nu este, în primul rând, de datoria aleșilor să apere interesele României, înțelegând că acolo unde adevărul despre naționalism este distorsionat, forțele distructive din interiorul și din afara fruntariilor țării, acționează monstruos împotriva ființei și unității noastre naționale? Sau dacă bravul domnitor, Alex. I. Cuza, în urmă cu 160 de ani și marii noștri patrioți de la 1918, i-a unit pe români, nevrednicul Iohannis și actualii politicieni, iresponsabili și incapabili să priceapă rânduielile și nevoile României, caută să-i dezbine pe români, îngenunchind și înstrăinând poporul în fața stihiilor străine, ignorând cu bună-știință sentimentele patriotice ale neamului, iubirea de țară și dăruirea pentru demnitatea și apărarea pământului strămoșesc, în special pe segmentul educației tinerei generații? Altfel spus, de o bună vreme încoace ne paște marele necaz al lipsei de unitate frățească la români, cu atât mai grav cu cât ne așteaptă în continuare vremuri grele în apărarea ființei naționale și gliei neamului, de unde nevoia stringentă de a medita și acționa cu toții, mai mult la niciodată, la versurile pline de subînțeles din testamentul nostru național, anume…” Români din patru unghiuri acum ori niciodată / Uniți-vă în cuget, uniți-vă în simțiri / Strigați în lumea largă că Dunărea-i (n.n. România) furată / Prin intrigă și silă, viclene uneltiri…” DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!
Prof. VASILE IROD
