– Rep. Domnule ministru şi director general, care consideraţi că sunt frământările oamenilor, la acest început de an calendaristic şi cu atâtea ninsori?
-B.V.I. Frământările oamenilor, nu aş spune că sunt periodice sau ţin de un timp anume, pentru că sunt frământări care ne macină şi ne mână într-o atitudine continuă de a rezolva anumite probleme ale vieţii, cum sunt cele de sănătate sau alte aspecte prioritare.
– Rep. Pentru o persoană importantă ca dumneavoastră, aş îndrăzni să spun, chiar o personalitate care a deţinut şi încă mai deţine funcţii de mare răspundere, consideraţi că anul 2018 a fost un an al împlinirilor mulţumitoare?
-B.V.I. La o privire retrospectivă a ultimilor ani, pot spune că 2018 a însemnat un an ceva mai bun decât anii anteriori, de exemplu 2016 sau 2017, care au fost pentru mine ani grei, pentru că nu mă regăseam după evenimentele din 2015, după demisia premierului Victor Ponta. Pot să vă spun că aveam chiar multe frământări interioare!
-Rep. Au urmat şi evenimente care v-au ajutat să reveniţi cu un ton mai optimist?
-B.V.I. Da, pot spune că în 2018, am reuşit să reiau activitatea mea de peste 30 de ani, iar ca noutăţi, ca provocări şi împliniri care se leagă de anul 2018, sunt două lucruri importante, dintre care pot aminti:
“În primul rând, implementarea directivei cu privire la datele personale”
– Rep. Mi se pare un lucru foarte important pentru întreaga populaţie!
-B.V.I. Dar, pe care populaţia nu îl percepe ca importanţă pentru siguranţa individuală şi pentru securitatea personală, unii oameni socotind că nu este problema lor, ci, a unor instituţii sau organisme de stat.
– Rep. Acest aspect porneşte de la o necunoaştere sau de la o anumită reticenţă, poate, chiar de la neîncrederea oamenilor?
-B.V.I. Mai degrabă, nu se conştientizează faptul că individul sau cetăţeanul trebuie să se protejeze singur, iar în acest caz, are şi instrumentele necesare care să-l protejeze, pentru că este o lege care stă la baza directivei acesteia, o lege votată în parlament şi aprobată de preşedinte în iulie anul trecut.
– Rep. Deci, vorbim despre o insuficientă cunoaştere!
-B.V.I. Oricum, directiva era valabilă încă din 2016, dar nu se aplica în mod corespunzător.
-Rep. Un lucru important, în condiţiile în care există fenomenul migraţiei externe, o mişcare a populaţiei dintr-o ţară în alta!
-B.V.I. Nu numai mişcarea populaţiei, dar, mai ales mişcarea informaţiei, prin social-media, prin telefonie, prin internet şi altele.
-Rep. Poate ne spuneţi ceva despre o altă noutate sau provocare, cum vă place s-o numiţi, dar să fie şi o împlinire a proiectelor pe care le-aţi demarat în anul trecut!
-B.V.I. Cu mare plăcere, pentru că am şi proiecte de alt gen, aş spune că sunt nişte proiecte «de suflet», iar, dacă se vor materializa în acest an, aş dori să le continui şi să nu mă angajez în alte proiecte, cum sunt cele politice!
-Rep. Aceste proiecte «de suflet», aşa cum frumos le numiţi, probabil se leagă de activitatea profesională!
-B.V.I. Da, se leagă de activitatea profesională, pentru că am terminat Facultatea de calculatoare în 1981 şi am ţinut mereu de această activitate, apoi, m-am orientat spre activităţile de comunicare şi de procesare a informaţiilor, fiind pus în faţa unui proiect interesant legat de telemedicina în România!
– Rep. Vă rog mult, dacă se poate, să detaliaţi acest lucru în legătură cu telemedicina, pentru că interesează mulţi oameni, deoarece se referă la sănătate, care ştim că e mai scumpă decât toate!
-B.V.I. Voi încerca să detaliez, spunându-vă că mi-a fost prezentată cu puţin timp în urmă această propunere de colaborare, pentru că aveam o anumită implicare în privinţa «medicinei la distanţă», cam din perioada când eram ministru secretar de stat. Atunci, am luat cunoştinţă despre un proiect pe care mi l-a prezentat domnul secretar de stat, Raed Arafat, cu servicii de telemedicină în Deltă, în zona Tulcea- Galaţi, iar în urma studierii proiectului, am aprobat concretizarea lui, alocând suma de aproape 20 de milioane de euro, acesta constituind un mijloc eficient pentru ca starea unui pacient să poată fi transmisă unui factor de decizie competent, aflat, nu neapărat lângă pacient!
-Rep. În ce constă elementul de noutate al proiectului?
-B.V.I. Deci, e vorba despre o evaluare a stării pacientului cu ajutorul unei tehnologii moderne, folosită în statele avansate din lume, nici nu le mai amintesc, pentru că dumneavoastră realizaţi acest lucru…
-Rep. … Da, dar, aş dori să realizeze şi cititorii noştri, care pot să afle mai multe lucruri!
-B.V.I. Pot să vă spun că sunt folosite în Statele Unite, în vestul Europei, în Israel, pentru că s-a înţeles că în momentul în care monitorizezi starea de sănătate a pacientului, se poate interveni rapid în sprijinul vieţii bolnavului, administrându-i-se o schemă de tratament stabilită de către specialişti din Bucureşti, iar omul în suferinţă este întotdeauna deschis ca să beneficieze de un ajutor specializat.
-Rep. Care sunt cele mai frecvente boli asupra cărora se poate stabili un diagnostic?
-B.V.I. Începând din 2018, funcţionează în Bucureşti un centru de monitorizare şi analiză a unui diagnostic la distanţă, pentru câteva dintre afecţiunile cronice din rândul populaţiei: afecţiunile cardio-vasculare, pentru diabet, însă toate aceste lucruri se implementează treptat.
“Un aparat de mărimea unui telefon portabil, fiind vorba despre un electrocardiograf cu 12 canale”
-Rep. Cum arată un astfel de aparat?
-B.V.I. Iată, vă pot arăta un aparat de mărimea unui telefon portabil, fiind vorba despre un electrocardiograf cu 12 canale, prin care se poate face electrocardiograma în maxim două minute, oriunde te afli şi chiar dacă nu ai o sursă de curent, procedura se poate efectua fără reţinere. Aparatul se foloseşte în zonele greu accesibile, unde medicii ajung mai greu, iar procedurile sunt bazate pe o tehnologie de ultimă oră!
-Rep. E necesară şi o pregătire prealabilă cu privire la folosirea aparatului?
-B.V.I. Contează foarte mult aparatura pe care o primeşte pacientul, pentru că abilităţile de folosire a unui astfel de aparat nu sunt prea complicate, fiind construit pentru a fi la îndemâna unui om cu o educaţie medie şi nu trebuie să fii neapărat un cadru medical pentru a-l utiliza.
-Rep. Dacă aveţi în vedere şi nivelul de educaţie a celui care utilizează aparatul, de ce nu vă orientaţi, mai ales către şcoli, printr-un parteneriat cu Inspectoratul şcolar?
-B.V.I. Desigur, sunt anumite proceduri simple care trebuie însuşite, dar, vă mai spun că avem aparatură şi pentru diagnostic bronhopulmonar, iar, cel mai important lucru, mi se pare prezentarea unei aparaturi care permite evaluarea stării de sănătate a elevilor din şcoli, mai ales că există şi o lege prin care trebuie asigurată asistenţa medicală în şcoli, de care răspund ministerele de resort, al educaţiei şi al sănătăţii, primăriile, consiliile judeţene şi aşa mai departe.
-Rep. Cu ce trebuie început, pentru a dezvolta o viitoare colaborare cu sistemul de învăţământ, la toate nivelurile sale: preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi profesional, poate chiar cu mediul universitar?
-B.V.I. Mai întâi, facem un studiu prin care vrem să cunoaştem, cum este respectată această lege de protejare a stării de sănătate a elevilor, pentru ca printr-o instruire sumară să putem pune la dispoziţia unui cadru didactic din şcoală truse medicale, precum şi această aparatură care nu se leagă neapărat de existenţa unui cabinet medical în cadrul şcolii! Ea poate fi chiar şi la cancelaria profesorilor, în fişete sau în dulapuri speciale.
-Rep. Mai concret, ce trebuie să facă profesorul care răspunde în şcoală de această activitate, un profesor de biologie, de exemplu, poate chiar de altă specialitate?
-B.V.I. Cel care efectuează operaţiunea, ia unele imagini şi anumite măsurători, date preliminare care sunt transmise on-line la centrul din Bucureşti şi acolo specialiştii stabilesc starea de sănătate a subiectului. Se iau imagini: de la ochi, din gât sau din urechea pacientului, anumite pete care apar pe piele, iar aceste imagini se transmit la Bucureşti şi de acolo vine răspunsul privitor la starea de sănătate a persoanei respective.
-Rep. Ştiu că atunci când lucram la Inspectoratul şcolar, exista un Program de «Educaţie pentru sănătate» în care se preciza şi modalitatea de a instrui un cadru didactic în folosirea unor aparate, chiar dacă e nevoie de multe ori de un control pe care trebuie să-l facă un medic!
-B.V.I. Da, e un control pe care ar trebui să-l facă un medic, dar, dacă nu este acel medic, persoana foloseşte aparatul prin care se înregistrează datele şi apoi transmite informaţiile, cum vă spuneam, la centrul din Bucureşti.
– Rep. Deci, cu ajutorul acestor aparate, foarte rapid se culeg informaţiile şi imediat se transmit la Bucureşti, dar, în cât timp vine răspunsul?
-B.V.I. E o problemă de câteva minute, pentru că acest centru din Bucureşti este funcţional 24 din 24 de ore şi şapte din şapte zile, deci, o activitate permanentă, indiferent că e sărbătoare, că e duminică sau altă situaţie. Se fac recomandări pacientului cu maximă operativitate, iar, în consecinţă, se pot lua măsuri imediate, ca să mergi la spital, dacă e nevoie, cu un diagnostic stabilit de către un medic specialist, nu mai stai să faci analize şi abia după câteva zile să administrezi tratamentul.
(VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA
