Vestea minunată a Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, Mesia Prunc luminos, un dar nepreţuit al întrupării Fiului Lui Dumnezeu, ne demonstrează, fără tăgadă, că a sosit Sărbătoarea repetabilei bucurii a începutului vieţii, când Fecioara, Preacurata, naşte pe Cel mai presus de fiinţă, fiindcă Dumnezeu, Cel mai-dinainte de veci, ne dezvăluie Taina, din eternitatea Lui, în atotprezenţa, pretutindenitatea Lui şi pentru că numai în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, se descoperă taina iubirii în plinătate şi se descoperă veşnicia vieţii, iar Fiul lui Dumnezeu e trimis de Tatăl să Se întrupeze de la Duhul Sfânt şi din Fecioara şi să descopere în lume iubirea şi viaţa!
Domnul Iisus Hristos a fost un Om real, întru toate asemenea nouă, afară de păcat (Evr. 4, 15). El a plâns şi S-a bucurat, a flămânzit şi a însetat, iar de aici se vede că întruparea Lui n-a fost înşelăciune şi Pruncul născut în Betleem n-a fost o închipuire, ci Om adevărat, fără să înceteze a fi «Lumină din Lumină şi Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat», aşa cum Îl recunoaştem şi Îl mărturisim noi creştinii în Biserica Sa, pentru că Acela Care Se naşte din Fecioara Maria este născut din Tatăl mai înainte de veci. În Pastorala adresată credincioşilor şi tuturor celor de pe cuprinsul Arhiepiscopiei Craiovei şi Mitropoliei Olteniei, Înalpreasfinţitul Părinte dr. Irineu a început prin a spune: “Din nou, Sărbătoarea Crăciunului atinge inimile noastre cu o frumuseţe negrăită. Iarăşi, ne copleşeşte bucuria colindelor şi ne înduioşează faptul că Dumnezeu Se face Prunc, pentru ca noi, să credem în El şi să-L iubim”! Prin aceasta, Doamne, rodul iubirii trebuie să-l aducem, dar noi nu suntem în stare, de aceea a trimis Dumnezeu tocmai în iubire, în lumea aceasta căzută în neiubire, pe Fiul Său, ca tot cel ce crede să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică, pentru că în acest fel, ni s-a descoperit nouă iubirea, prin trimiterea Fiului iubirii Sale în lume.
Să ne închinăm Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, Care L-a trimis pe Fiul Său în lume, Dumnezeu şi Om, cunoscut nouă, tuturor, Iisus Hristos, Domnul nostru! Aceasta este Taina cu adevărat a salvării omenirii, pentru că, propriu-zis, cum ne putem salva? Un Unic Fiu are Părintele ceresc, de aceea fiecare dintre fiii oamenilor este un fiu unic. Dacă noi am stărui în cugetul nostru, am medita şi ne-am ruga în taină ca să simţim cu adevărat că-n Fiul e întruparea iubirii Tatălui, am trăi cu adevărat Naşterea Fiului Cel veşnic, Cel Care vine să împărtăşească iubirea aceasta omenirii întregi!
Crăciunul, văzut şi trăit în această lumină a salvării umanităţii în iubire, în iubirea divină, ne arată că noi, aşa trebuie să-L chemăm, astăzi, pe Mântuitorul: “Doamne, fă-ne vrednici, ca ochii iubirii, ochii credinţei noastre să vadă taina iubirii, a Tatălui cu Fiul în Duhul Sfânt, în care ne-ai zidit, Doamne, şi în care Tu vrei să ne mântuieşti pe noi, trimiţând pe Fiul Tău în lume! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase, Tu şi cu Duhul Sfânt, cuprinde-ne pe toţi pământenii şi împărtăşeşte-ne de dragoste, ca toţi să ne rugăm şi cu cât se vor ruga mai mulţi, cu atât lumina iubirii se va răspândi de ziua Sărbătorii repetabilei bucurii a iubirii şi a începutului vieţii! HRISTOS S-A NĂSCUT! AMIN!
Vasile GOGONEA