La venerabila sa vârstă de 93 de ani G-ralul Constantin Ispas își continuă misiunea sa de cercetare și de aducere la lumină a faptelor de glorie ale ostașilor gorjeni din armata română.După ce anterior a publicat volume impresionante despre faptele de arme și de vitejie ale ostașilor și personalităților militare din Gorj, iar mai apoi din comunele Peștișani și Lelești, de această dată D-l G-ral Constantin Ispas s-a aplecat asupra adevărurilor istorice care trebuie știute despre fii ai Comunei Turcinești care au luptat în armata română. Ca o concretizare a muncii sale de cercetare și documentare, sub egida Editurii Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, în cadrul ciclului ”Misiune îndeplinită”, recent a văzut lumina tiparului cu sprijinul Editurii ”Darcom” Târgu Jiu, cel de-al treilea volum din acest ciclu al D-lui G-ral C. Ispas intitulat ”Tezaurul uman al Comunei Turcinești în vâltoarea celor două războaie mondiale: 1916-1917; 1941-1945”. Volumul este unul de consistență documentară și științifică, structurat pe două părți. În prima parte sunt prezentate momente importante ale luptelor duse de armata română în Războiul de Independență și cele două războaie mondiale, cu detalii, documente, descrierea unor operațiuni și fapte de vitejie și de armă ale unor personalități militare române, contextul în care au avut loc aceste evenimente, aspecte de culise din cancelatiile europene legate de Războiul de Independență a României și cele două conflagrații mondiale, prezentarea operațiunilor militare de pe teritoriul județului Gorj, parte din prezentări fiind preluate din volumele anterioare ale autorului. Astfel, autorul deschide șirul documentărilor sale prin prezentarea contextului european și atitudinea marilor puteri față de mișcarea de eliberare națională a popoarelor din Balcani, descrierea faptelor de arme și de glorie ale armatei române de la Plevna, Grivița și Vidin și prezentarea ofițerilor gorjeni participanți la Războiul de Independență dintre care amintim: general de divizie Alexandru Tell, general de divizie Alexandru Angelescu, general de divizie Gheorghe Angelescu, general de divizie Nicolae Tătărescu, general de corp de armată Ion. D. Culcer, sublocotenent Ion Rasoviceanu – tatăl generalului Gheorghe Rasoviceanu, comandant de divizion Ion Magheru – nepotul lui Gheorghe Magheru, sublocotenent Gheorghe Sănătescu – tatăl generalului Constantin Sănătescu, lista completă fiind prezentată în carte (pag.42). Urmează o prezentare documentată, de istorie militară a desfășurării luptelor din Primul Război Mondial pe teritoriul județului Gorj din Pasul Vâlcan, Defileul Jiului, Podul Jiului, Rasovița, Arcani, Lelești, Sâmbotin, Arsuri, Turcinești, Vădeni. De asemenea, sunt prezentate listele cu eroii morți ai regimentelor care au luptat pe teritoriul județului Gorj. Întreaga documentare este însoțită de un număr impresionant de imagini fotografice din perioadele la care se face referire în lucrare. O parte importantă a lucrării se axează pe acte, evenimente, lupte din cel de-al Doilea Război Mondial. Autorul prezintă documente, date și fapte, fotografii, extrem de interesante și mai puțin cunoscute, legate de participarea României la cel de-al Doilea Război Mondial, dintre care amintim doar: evoluția relației dintre Carol al II-le și mareșalul Antonescu; scrisoarea lui Adolf Hitler către Carol al II-lea prin care i se cerea regelui român, pe un ton ultimativ, acceptarea de către România a unor concesii teritoriale în favoarea Ungariei și Bulgariei; textul Dictatului de la Viena; apelul adresat poporului român de postul de radio Londra imediat după semnarea documentelor Dictatului de la Viena; scrisoarea adresată de generalul Ion Antonescu regelui Carol al II-lea imediat după ultimatumul Rusiei de la începutul lunii iulie 1940; aspecte ale rolului jucat de misiunea militară germană în România; aspecte documentare despre intrarea României în război, luptele pentru eliberarea Basarabiei, cele de la Odessa, Crimeea, Sevastopol, Stalingrad; retragerea armatei române; ultimul dialog dintre cei doi mareșali ai României, Mareșalul Ion Antonescu și Mareșalul Mihai I – rege al României; operațiunile militare de pe teritoriul României; aspecte ale semnării Convenției de armistițiu de la Moscova; operațiunile armatei române de pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei, Austriei și multe altele pe care cititorul le poate descoperi odată cu citirea cărții. În cea de-a doua parte intitulată ”Uvertura recunoștinței” lucrarea se axează pe eroismul fiilor satelor aparținând comunei Turcinești, județul Gorj, fiind prezentați bărbați ai datoriei și onoarei din satele aparținătoare comunei care au luptat în armata română și drumul parcurs de unitățile militare din care aceștia au făcut parte. În această parte a lucrării găsim interesante prezentări și descrieri detaliate a vieții militare și a destinului unor bravi ostași ai armatei române, fii ai comunei Turcinești, dintre care amintim doar pe cele referitoare la generalul de brigadă Popescu Em. Emanoil, generalul de brigadă Dobroviceanu N. Vasile, colonelul Traian Gr, Diaconescu, generalul de divizie Anghelesccu Alexandru, generalul de divizie Gheorghe Anghelescu, generalul de corp de armată Ion Gh. Sichitiu, general de brigadă Bardan Alexandru Dumitru, generalul de brigadă Grigore Adam Hortopan, și mulți alții. Ca o concluzie generală, se poate afirma că autorii nu fac altceva decât să prezinte acțiuni, fapte, documente, fără a face comentarii față de acestea sau față de deciziile majore, bune sau îndoielnice adoptate de-a lungul anilor de războaie duse de armata română, lăsând cititorului libertarea de analiză și formare a propriilor opinii. Citind lucrarea îți pui totuși niște semne de întrebare, spre exemplu, cum a fost posibil ca anumite cadre militare ale armatei române de rang înalt să lupte pe câmpul de luptă, iar la reîntoarcerea în țară, sau la un anumit moment dat, de regulă imediat după război să fie scoși din rândul cadrelor armatei și să rămână muritori de foame. Doar pentru faptul că a luptat într-o anumită zonă sau front, iar apoi s-a schimbat decidentul sau regimul ? Este greu de înțeles. Un astfel de destin este cel al colonelului Traian Diaconescu, cel care de fapt a influențat și viața miliatară a autorului principal al cărții G-ral Constantin Ispas. În munca sa de cercetare și documentare pentru această lucrare, autorul a adunat lângă Domnia sa, distinse personalități. Astfel au contribuit la elaborarea și apariția în această formă a volumului: Prof. univ. dr. Laurențiu Marcel Romanescu – primar al municipiului Târgu-Jiu în calitate de consilier științific, precum și G-ral de brigadă(r) în rezervă Ion Dănilă, istoric militar și secretar general al ANVR București; Col(r) Gheorghe Niculescu, profesor universitar la Institutul de Istorie Pitești; Col. Ilie Constantin de la Centrul Militar Gorj, Col(r) Nicușor Gureanu, președintele Asociației Cadrelor Militare în rezervă din informatică și transmisiuni; Plut. major Octavian Moraru, secretar al Filialei Gorj a ANVR – în calitate de colaboratori. Această impresionantă carte a putut vedea lumina tiparului datorită sprijinului și generozității a două distinse personalități ale comunei Turcinești, fiind vorba de ing. Dumitru D. Rebedea și ing. Cornel Eftenoiu, care merită toată aprecierea și considerația autorului și a noastră. De remarcat faptul vă acest volum apare în anul Centenarului Marii Unirii și în perioada în care se împlinesc 102 de ani de la eroicele lupte desfășurate pe teritoriul județului Gorj. Apreciez că se impun a fi prezentate și câteva detalii despre viața și activitatea autorului principal al acestui volum, preluate dintr-o sinteză anterioară, astfel: Domnul general Constantin Ispas s-a născut la 23 august 1925 în Turcineștii Gorjului. într-o familie de oameni harnici și truditori ai pământului, unde are o copilărie grea, în care a cunoscut, așa cum afirmă și domina sa ”necazul și sărăcia, durerea și rareori bucuria”. În viață a trudit din greu, dar învățat din familie cu munca, cinstea și onoarea a reușit în viață să depășească numeroase momente extrem de dificile. Primele clase primare le urmează în satul său natal, dar greutățile familiei îl determină ca la vârsta copilăriei, fiind cel mai mare dintre cei 5 copii ai familiei, să meargă argat la un sătean înstărit. O întâmplare providențială ce s-a petrecut pe data de 15 august 1938 avea să-i schimbe cursul și traiectoria vieții. De Sfânta Marie Mare, la poarta casei familiei oprește o trăsură cu un ofițer chipeș îmbrăcat, fost bun prieten de copilărie cu tatăl său, Traian Diaconescu, care îi cere copilul cel “oacheș” să-l ia cu el la București și să se îngrijească de viitorul său. Cu lacrimi în ochi familia a dat în cele din urmă copilul care în câteva zile ajunge la București fiind încadrat copil de trupă la Regimentul de Gardă “Mihai Viteazul” din București. Se acomodează repede cu viața din armată și în paralel cu școala. Apoi este admis la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică – și începe o carieră muzicală promițătoare în cadrul armatei, ca trompetist. Cariera i-a fost întreruptă brusc după ce în timpul cutremurului din 1940 a fost prins sub dărâmături de unde a fost scos după două ore cu dantura făcută praf. Rămâne copil de trupă și asistă la evenimentele premergătoare și apoi la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. În iunie 1941 pleacă pe frontul de est, fiind încadrat în Regimentul de Gardă 6 Mihai Viteazul – Compania de Cercetare. În primăvara anului 1944, la împlinirea vârstei de 19 ani și la cererea sa, este admis ca voluntar în armata română, iar în iulie 1944 este grav rănit și depistat ca fiind bolnav și de TBC, ceea ce face ca tânărul Constantin Ispas să fie reformat și lăsat la vatră. În 1948, ca prin minune, este complet vindecat și încorporat din nou pentru completarea stagiului militar. Ajunge la Regimentul 5 Artilerie Grea Brașov de unde este selectat pentru Școala de subofițeri politici din Breaza. Este șef de promoție și avansat la gradul de locotenent cu repartizare la Marele Stat Major – unde se specializează în probleme de mobilizare. În 1953 este admis la Academia Militară – Facultatea de arme întrunite, iar la absolvire în anul 1956, pe baza rezultatelor sale foarte bune obținute pe parcursul celor 3 ani de studii este selecționat și oprit în calitate de cadru didactic. Ocupă pe rând funcțiile de lector, conferențiar și apoi pe cea de profesor. În anul 1966 este mutat din nou la marele Stat Major al Armatei și i se încredințează responsabilități speciale cu automatizarea în cadrul Secției de Cercetări Științifice unde se ocupă de organizarea acesteia și de stabilirea obiectivelor pentru următorii ani. Era perioada în care se punea accentul pe definirea și crearea sistemului informatic al armatei, pe baza noilor tehnologii ale momentului. În aceste circumstanțe Constantin Ispas urmează cursuri postacademice de cibernetică și de management. Predă în continuare la Academia Militară în cadrul Catedrei de Automatizarea Conducerii Trupelor, unde împreună cu un colectiv de specialiști elaborează prima lucrare destinată pregătirii cadrelor militare în domeniul științei conducerii intitulată “Probleme ale Științei Conducerii cu aplicații în domeniul militar”, urmată de o alta apărută în cursul anului 1974 – în aceleși domeniu. După anul 1980 alege să se reîntoarcă spre locurile natale și revine la Târgu-Jiu unde îndeplinește funcția de Comandant al Centrului Militar Gorj, până în anul 1986 când se pensionează. Se retrage la Turcinești, dar după evenimentele din 1989, locuitorii comunei l-au dorit și l-au votat primar al localitații, unde a activat cu mare pricepere și unde a lucrat fără a fi remunerat. Dar Domnul general se simte încă în putere și decide să se dedice unei cauze nobile în folosul camarazilor săi. Astfel din anul 1990 se dedică cu tot sufletul veteranilor de război, fiind ales preşedintele Filialei Gorj a Asociației Veteranilor de Război. În final, doresc să remarc cu mare plăcere faptul că D-l General Constantin Ispas este și membru al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni “Al. Doru Șerban” Târgu-Jiu. Pentru noi este o mare onoare de a avea o astfel de personalitate în rândurile acestei asociații, în numele căreia doresc să-i mulțumesc pentru tot ceea ce face și să-i urez sănătate și puterea necesară materializării celor câteva proiecte pe care le are în lucru.
dr. Victor Troacă, Președinte al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni
