Locuitorii satului Ştiucani şi-au dat acordul la sfârşitul săptămânii trecute pentru ca reprezentanţii Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia (SNLO), dar, mai exact cei ai Carierei Roşiuţa să îşi extindă frontul de lucru şi spre zona locuită de ei.
La Ştiucani nu mai erau decât 7-8 familii de gorjeni care au negociat, însă, dur pentru strămutare. În cele din urmă însă vineri seara, reprezentanţii unităţii miniere au semnat cu proprietarii un acord financiar pentru ca cei de la Roşiuţa să înceapă exploatările în zonă.
Semnarea acordului financiar cu localnicii din Ştiucani bucură conducerea Carierei Roşiuţa, mai ales că se credea că problema nu se va putea rezolva în mai puţin de o lună de zile. Acest acord va duce probabil şi la creşterea numărului de la salariaţi la Cariera Roşiuţa unde se află, în prezent, peste 1200 de angajaţi.
La ora actuală, însă, previziunile la capitolul producţie, pentru anul 2011, sunt făcute. Se vehiculează o producţie de 3, 2 milioane de tone la Cariera Lupoaia şi de 3 milioane de tone la Cariera Roşiuţa, raport care se inversează la sfârşitul anului 2013, când Cariera Roşiuţa va extrage 3,5 milioane de tone, productivitatea urmând să crească până la 4,1 milioane de tone în 2010.
Concomitent, producţia Carierei Lupoaia va scădea până la 2,7 milioane de tone în 2010. Într-o discuţie anterioară, directorul Carierei Lupoaia, inginerul Sorin Iovan, răspundea enigmatic în legătură cu viitorul mineritului din bazinul carbonifer al Văii Motrului: “mă îndoiesc de faptul că productivitatea Carierei Lupoaia va fi depăşită de cea de la Roşiuţa, chiar dacă ar interveni unele greutăţi în ceea ce priveşte extinderea suprafeţei de exploatare de la Lupoaia. Am descoperit aici un colectiv redutabil, dar probabil că unii dintre specialiştii noştri vor fi mutaţi de conducerea mineritului pentru realizarea prognozelor de la Roşiuţa. Eu îmi doresc ca mineritul motrean să poată oferi în continuare şi cărbune, dar şi locuri de muncă”.
Costurile retehnologizării celor două cariere nu sunt încă dezbătute oficial, dar cu siguranţă ele nu se vor putea face fără sprijin extern. Sindicatele de la cele două cariere motrene spun că păstrarea locurilor de muncă este şi problema lor şi că se vor opune cât pot migraţiei de personal, dar mai ales jocurile politice în care a fost prinsă administraţia acestor obiective economice.
Două alunecări
Cariera Roşiuţa este unul dintre obiectivele miniere din bazinul carbonifer al Văii Motrului, unde în ultimii 20 ani au avut loc două mari alunecări de haldă.
Este vorba despre alunecarea Haldei Ştiucani, petrecută cu mai multă vreme în urmă, care a condus la strămutarea precipitată a unui sat întreg şi de bine-cunoscuta alunecare a Haldei Rogoazele, care a afectat Drumul Naţional 67, Drobeta Turnu-Severin – Târgu-Jiu şi a condus la construirea unei variante, care să ocolească porţiunea de pe Bujorăscu, afectată de alunecare.
Mai bine de 10 ani de zile, Cariera Roşiuţa a haldat sterilul în perimetrul Haldei Bujorăscu 2, aflată actualmente în suprapresiune, dar şi în perimetrul de haldă al Carierei Lupoaia, sufocând-o aproape pe aceasta din urmă. Reforma din minerit, propusă de Ionel Manţog et compania, a scos zona mai puţin afectată de alunecări de haldă din perimetrele Rovinari şi Mătăsari din interiorul SNLO. Multiplele transformări ale marii societăţi gorjene au făcut să fie compromis întregul proces de exploatare a cărbunelui din bazinul carbonifer al Văii Motrului.
Graţie unei reforme considerate deştepte, municipiul Motru a fost aproape asasinat din punct de vedere economic, în zona unde altădată lucrau între 17.000 şi 25.000 de muncitori, rămânând la lucru cel mult 3000 de oameni. Anul acesta subteranul motrean mai livrează circa 211.000 de tone de cărbune şi se aşteaptă din clipă în clipă închiderea ultimelor două mine, de la Lupoaia şi Ploştina.
Mina de la Ploştina nici n-ar fi existat dacă actualul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Gorj, Vasile Râbu n-ar fi deschis-o atunci când a fost directorul EMS Motru.
C. Bunilă, A.Stoica
