Tot mai multe femei calcă, în ultimul timp, pragul Punctului pentru Egalitate de Şanse din Târgu-Jiu. Acestea vor să ceară sfaturi în cazul unor disponibilizări, spun ele, ilegale. Specialistele care le aşteaptă şi le îndrumă spre calea legală declară, însă, că niciuna nu vrea să ajungă în instanţă de frică.
Pe de altă parte, deschiderea unei afaceri proprii rămâne la stadiul de vis, femeile devenind astfel victime sigure ale societăţii dar şi a slăbiciunii lor.
Criza financiară a dus şi la multe disponibilizări. O parte dintre femeile „puse pe liber” din judeţul nostru cred că acest lucru a fost făcut ilegal. Următorul pas? Merg la consiliere la Punctul pentru Egalitate de Şanse din Târgu-Jiu. “Femeile vin la noi după ce au rămas fără un loc de muncă. Avem cazuri în care acest lucru a fost realizat într-un mod ilegal. A venit, spre exemplu, o femeie care este întreţinător de familie şi care a fost disponibilizată. Nu aveau voie să facă aşa ceva”, a declarat Camelia Angel, coordonator punctului pentru egalitate de şanse.
Cazul acesta nu este singular. O altă femeie, trecută de 50 de ani, a rămas fără locul de muncă în ciuda faptului că aceasta lucra pe un post rezervat până la întoarcerea persoanei în cauză. “În astfel de cazuri, persoana angajată pe un loc rezervat, spre exemplu în locul unei femei aflată în concediu de maternitate, nu poate fi dată afară decât în cazul în care postul respectiv se suspendă cu totul. În cazul femeii care a venit la noi, postul nu fusese desfiinţat şi, cu toate acestea, au dat-o afară”, a mai povestit Anghel.
“Nu îi dau în judecată. Cine mă mai angajează apoi?”
În astfel de cazuri, angajatele Punctului pentru Egalitate de Şanse din Târgu-Jiu au mâinile mai mult legate. Tot ce pot face acestea este să le consilieze pe femeile care se trezesc în astfel de situaţii şi să le îndrume. “Noi le explicăm cum este legea şi în ce măsură este abuziv ce li s-a întâmplat şi le oferim soluţii legale, de cele mai multe ori fiind vorba despre acţionare în judecată. Multe însă nu vor să meargă în instanţă”, a mai declarat coordonatorul punctului de egalitate de şanse. Femeile, în special cele mai în vârstă, se tem de un eventual proces, chiar dacă este vorba despre drepturile lor care au fost încălcate cu bună ştiinţă.
„Cine mă mai angajează pe mine?”, „Ce câştig?”, „De unde ştiu eu că nu pierd şi apoi nu mă mai angajez nicăieri?”, acestea sunt cele mai frecvente întrebări pe care reprezentatele sexului frumos şi le pun şi din cauza cărora refuză să meargă mai departe, temându-se de eventualele represalii.
Etapa a treia le blochează
Tot din teamă dar şi din lipsa banilor, femeile din judeţul Gorj nu se prea înghesuie să îşi deschidă o afacere. Chiar dacă merg la Punctul pentru Egalitate de Şanse din Târgu-Jiu şi cer consiliere antreprenorială, majoritatea renunţă pe parcurs. Potrivit reprezentantelor acestui punct, foarte multe femei vin încântate de ideea de a-şi deschide o mică afacere.
“La început toate sunt entuziaste. Au tot felul de idei, fie să îşi deschidă un salon de înfrumuseţare, o afacere pentru organizare de evenimente festive, firmă de amenajări interioare, chiar firmă de consultanţă în diferite domenii, confecţii etc. Puţin sunt însă cele care ajung în stadiul trei, acolo unde trebuie să prezinte un dosar cu planul de afaceri”, a declarat Cecilia Raicu, specialist. Primele două etape constau în consiliere, iar în cursul celei de-a treia, femeile trebuie să aibă deja un plan de afaceri realizat cap-coadă.
„Nu am bani, nu îmi pot deschide o afacere”
Blocul Naţional Sindical, cel care a deschis Punctul de Egalitate de Şanse şi la Târgu-Jiu, a iniţiat chiar şi un concurs pentru femeile puternice şi curajoase care prezintă o idee de afacere viabilă, acestea putând câştiga premii în bani. Afacerea pe care o prezintă trebuie deschisă la cel mult 20 de zile după primirea premiului.
Pentru realizarea planului de afaceri, însă, trebuie bani. “Pentru a face toate actele aşa cum trebuie au nevoie de ajutorul unui expert contabil. Acesta le va taxa în funcţie de complexitatea planului de afaceri dar şi de natura acestuia, ţinându-se cont şi de potenţialul financiar. „Dacă un astfel de contabil îi cere unei femei, spre exemplu, 200 de lei pentru realizarea documentelor, nu este o sumă mare dar în condiţiile în care salariul acesteia este doar de douî sau de trei ori mai mare decât această sumă, este cam greu să scoată banii din buzunar”, a mai spus Anghel. Astfel, fie tot din teamă sau pentru că nu au bani, chiar dacă sunt disponibilizate mai mult sau mai puţin legal, cele mai multe dintre gorjence acceptă această situaţie şi speră ca până la sfârşitul perioadei de şomaj să îşi găsească un loc de muncă în altă parte.
Dorina Cioplea
