Denumire ştiinţifică: Ribens nigrum.
Denumire populară: pomuşor
Prezentare. În Dicţionarul plantelor de leac, scos de editura Călin, se spune că este dintre fructele de pădure. Totuşi, coacăzul negru ca şi cel roşu sunt şi arbuşti de cultură. Prietenul Gorjeanului, nonagenarul General în rezervă Constantin Ispas îl cultivă în grădină şi obţine un suc pe care-l numeşte „Zeamă de putut”, un fel de înlocuitor al viagrei. Tot din coacăzele negre, cele mai apreciate, mai face şi vin. Arbustul de coacăz negru aparţine familiei saxifragaceelor şi are o înălţime până la doi metri. Tulpina este dreaptă şi puternic ramificată şi trebuie udat des. Inflorescenţa are grupate între cinci şi zece flori verzi-gălbui la exterior şi roşietice în profunzime. Coacăzul negru înfloreşte în lunile aprilie-mai, iar fructele sunt nişte boabe negre cu puncte galbene şi se culeg în a doua parte a verii. Arbustul nu este prea pretenţios din punctul de vedere al climei, solului şi precipitaţiilor, creşte atât la munte, cât şi în zonele mai joase. Nu-i place umbra!
În alimentaţia curentă sau pentru bucătărie se culeg fructele care sunt dispuse în ciorchini.
Pentru uz medicinal se recoltează fructele, dar şi frunzele, din care se prepară infuzie, dar şi decoct, tinctură, extract fluid.
Substanţele active importante: vitamina C – în cantitate foarte mare, chiar şi în frunze, apoi potasiu, magneziu, calciu, pectină, emulsină.
Farmacologie. Doctorul în farmacologie Ovidiu Bojor, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, susţine că preparatele pe bază de frunze de coacăz negru au proprietăţi antialergice şi antiinflamatoare, comparabile cu cele ale indometacinei. Ba chiar mai mult decât atât, contrar indometacinei, extractele din frunzele acestei plante sunt private de ulcerogena produsului de sinteză.
Întrebuinţări şi recomandări. Coacăzul negru are efecte puternice în tratarea reumatismului, gutei, afecţiunile ficatului, dar şi în tratamente menite să revigoreze întregul organism în caz de oboseală mare, de epuizare nervoasă.
Fructele coacăzului auriu – arbust cu fructe gălbui – au la rândul lor o mare valoare alimentară şi terapeutică, fiind indicate, printre altele, în inflamaţii digestive şi urinare, în constipaţie, în cazul lipse substanţelor minerale în organism sau a lipsei poftei de mâncare.
Fructele coacăzului roşu au aproape aceleiaşi proprietăţi ca şi coacăzele aurii sau negre, fiind mai apropiat ca valoare terapeutică de coacăzele aurii.
Mod de preparare şi administrare. Cum spuneam, frunzele se prepară sub formă de infuzie sau decoct, 1 lingură la o cană de apă; trei căni pe zi. Atât pentru hipertensivi şi în arteroscleroză, cât şi pentru eliminarea acidului uric şi uraţilor se recomandă cure de câte şase luni pe an. Din fructe se prepară gemuri, dulceţuri, siropuri sau cidru. Uleiul de seminţe de Coacăz negru: 2-3 g/zi.
Contraindicaţii nu are. Am dori stilumarea cultivării coacăzului negru, un arbust extrem de valoros.
ION PREDOŞANU
