Sfânta Muceniţă Tatiana, diaconiţa s-a născut la Roma, în secolul al III-lea, d. Hr. iar, tatăl său, cu toate că a fost ales de trei ori proconsul în suita imperială, era creştin, fără ca să se ştie acest lucru, iar în acest fel, fiica Tatiana a primit o educație creștină de înaltă ţinută. Deoarece a refuzat să se căsătorească şi a ales viaţa monahală cu mare dăruire şi împlinire a fost numită diaconiţă într-o biserică din Roma. Se ştie că diaconiţele făceau parte dintr-un sobor clerical, fiind hirotonite de preot. Misiunea lor însemna acordarea ajutorului necesar preotului la administrarea Sfintelor Taine (Botezul și Mirungerea – ungerea cu Sfântul Mir a fetelor şi femeilor care se botezau), la catehizare. În vremea aceea, botezul se făcea la maturitate, iar fetele şi femeile care doreau să se boteze, nu puteau fi atinse de un bărbat, chiar dacă acesta era preot, iar, în acest fel preotul era ajutat la împlinirea ritualului de către o diaconiţă. Se relatează faptul că patimile sale muceniceşti au început din momentul în care a fost dusă la templul lui Apollo și a refuzat să aducă jertfă idolilor. Drept pedeapsă, mai întâi i s-a tăiat părul, iar trupul i-a fost împuns cu suliţa, după care a fost spânzurată şi aruncată în cuşca unui leu, dar, a scăpat cu ajutorul Lui Dumnezeu, iar prin rugăciunile ei, adresate lui Hristos, s-au prăbuşit statuile zeilor, iar muceniţa a fost supusă din nou chinurilor, mai ales că rănile ei se vindecau în mod miraculos, astfel, explicându-se, de ce scăpa cu bine din toate chinurile suportate. În anul 225 d. Hr. Sfânta Tatiana şi tatăl său au fost decapitați, primind astfel cununa mucenicească, însă, vestea despre minunile săvârşite în rândul credincioşilor şi mai ales al tinerilor care i-au cerut ajutorul, acolo unde aceştia se roagă la moaştele ei, s-au răspândit în întreaga lume. În anul 1517, Capul Sfintei a fost adus de la Constantinopol de către domnitorul şi Sfântul Neagoe Basarab, dăruindu-l Mănăstirii Curtea de Argeş, iar începând cu anul 1949 moaștele sale au fost mutate la Catedrala Mitropolitană «Sfântul Mare Muc. Dumitru» din Craiova, unde se păstrează şi astăzi şi unde este prăznuită în fiecare an. Mâna dreaptă a Sfintei se află în Biserica Mânăstirii «Adormirea Maicii Domnului» a Peşterilor din Rusia, părticele din moaştele sale se mai găsesc și în Biserica «Sfânta Tatiana» din Moscova, iar un fragment din moaşte se află la Mănăstirea «Schimbarea la Faţă» din Brookline, Massachusetts, SUA.
Aşadar, să ne rugăm, azi, la Sfânta Liturghie, astfel: ,,Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. După chinurile multe, cumplitul judecător te-a supus pe tine, muceniţă, la osânda sabiei; iar urcarea ta la cer Cetele îngereşti au întâmpinat-o cu loviri din palme. Şi Hristos te-a încununat cu dreapta cea Atotputernică pe tine, ca pe una ce te-ai luptat după Lege. Împreună cu cetele cele prealuminate ale mucenicilor, te-ai sălăşluit, apropiindu-te şi mai vădit de Dumnezeu; şi priveşti cele ce văd îngerii. Iar ca o fecioară, mireasă, locuieşti în Cămara Mirelui tău, curată, rugându-te să se mântuiască cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine, izvor pecetluit şi grădină închisă, podoabă cinstită şi sfinţită, mireasă a lui Hristos nestricată, jertfă şi prinos, mieluşea şi frumoasă porumbiţă a Stăpânului tuturor, azi, te propovăduim, pe tine, Sfântă Muceniţă Tatiana, Amin”!
Preot Antonie FĂINIŞI, Parohia Strâmba-Jiu, Turceni
