Încă de la bun început, va trebui să spunem că Praznicul «Adormirea Maicii Domnului» este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, însă, dovezi privind prăznuirea ei, nu există decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se impună tot mai mult, mai ales după Sinodul al IV-lea Ecumenic, din acelaşi al IV-lea secol, deoarece, prin hotărârea înalţilor ierarhi s-a stabilit, cu legitimitatea necesară, că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu. Chiar din secolul următor, această sărbătoare este menţionată în documentele siriene ale vremii, iar, locul de manifestare a sărbătorii este Oraşul Sfânt Ierusalim, unde se păstrează până azi, în apropierea Grădinii «Ghetsimani», mormântul Maicii Domnului şi Biserica ce a fost zidită pe acest mormânt. În spatele mormântului Maicii Domnului din această biserică, spre mare cinste este pusă la închinare pentru pelerini Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de «Ierusalimitissa», iar, în vremuri de linişte şi pace, pelerinii care ajung la Ierusalim se roagă cu evlavie la mormântul Maicii Domnului. Permanentizarea acestui mare praznic se atribuie împăratului bizantin Mauriciu (528 – 603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din «Ghetsimani» şi a fixat definitiv data sărbătoririi ei la 15 august, ziua mutării sale la cer cu trupul şi când se comemorează trecerea Fecioarei Maria din această lume. Potrivit scrierilor apocrife despre «Adormirea Maicii Domnului», Fecioara Maria și-a trăit ultimii ani pe pământ la Efes, alături de Ioan Evanghelistul, simbolizând cea mai înaltă sfinţenie omenească recunoscută şi cinstită de către Sfânta Biserică! Sărbătoarea poartă denumirea generică de «adormire», în primul rând, pentru că în cultul sfintei biserici, nu se vorbeşte despre «moartea» unui anumit sfânt, iar în cel de-al doilea rând, pentru că în rânduiala bisericească se arată că obştescul sfârşit al Fecioarei Maria a fost asemenea unei «adormiri» a trupului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu!
«Adormirea Maicii Domnului» încheie lucrarea mântuitoare a Domnului Iisus Hristos!
În ajunul Sărbătorii, suntem în ultima zi a unui post aspru de două săptămâni, cu o zi cu dezlegare la untdelemn şi vin, sâmbăta şi duminica, dar, indiferent în ce zi ar cădea sărbătoarea, cu excepţia «Schimbării la Faţă a Domnului, la 6 august, când am avut dezlegare la peşte, creştinul se smereşte în post şi rugăciune. În zilele de peste două săptămâni de post, s-a slujit, fie «Paraclisul Mare al Maicii Domnului», cu o slujbă de invocare, fie cel de-al doilea Paraclis al Maicii Domnului, şi chiar, dacă praznicul cade într-o zi de post, adică, miercuri sau vineri, se face dezlegare la peşte. În Sfânta Scriptură nu se menţionează nimic despre «Adormirea Maicii Domnului», dar, cântările de la «Vecernia» şi «Utrenia» sărbătorii confirmă adevărata tradiţie a Bisericii pentru această zi binecuvântată în care Sfânta Fecioară «a fost înălţată» de către Dumnezeu, Fiul Său, în împărăţia Sa cerească, în deplinătatea vieţii sufleteşti şi trupeşti, pentru că atunci când Iisus Hristos a binevoit să o ia la Sine pe Maica Sa, cu trei zile mai devreme a făcut-o să cunoască vrerea Sa printr-un înger, care i-a vestit mutarea ei de pe pământ la viaţa cerească. Astfel, după ce Maica Domnului s-a rugat la Muntele Măslinilor, s-a întors acasă şi a pregatit cele necesare pentru îngropare, şi-a împărţit văduvelor sărace veşmintele sale, şi-a luat iertăciune de la toţi, apoi, culcându-se pe pat, s-a rugat pentru lume şi pace, a binecuvântat pe cei de faţă şi şi-a lăsat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei. Ca la un semn dumnezeiesc, au venit la casa Maicii Domnului din Ierusalim, toţi Apostolii lui Hristos, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment, după care au ridicat patul şi au petrecut, până la mormânt, în satul Ghetsimani, trupul Maicii Preacurate, primitor de Dumnezeu. Se cunoaşte faptul că după aşezarea în mormânt a trupului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, apostolii au mai zăbovit acolo încă trei zile, în aşteptarea Apostolului Toma, auzind neîncetat glasuri îngereşti, iar la sosirea acestuia, s-a deschis mormântul pentru el, constatându-se cu uimire că sfântul trup al Maicii Domnului nu mai era acolo, ci numai giulgiul ei, spre mărturie a mutării şi a întrupării la ceruri a Sfintei Fecioare. În acest fel, vom înţelege că după Învierea Mântuitorului Hristos, Înălţarea Sa la ceruri şi Pogorârea Duhului Sfânt, «Adormirea Maicii Domnului» încheie lucrarea mântuitoare a Domnului Iisus Hristos, iar, înălţarea trupului Sfintei Fecioare în slava cerească e un fapt care confirmă cu prisosinţă că omul, ca o alcătuire de suflet şi trup, prin desprindrea de trup devine transfigurat şi mântuit, în acest fel împărtăşindu-se de slava cerească.
«Este o zi când sufletul învinge orice urmă de tristețe, când tot ceea ce a fost greu ţi se pare ușor! Este ziua numelui tău!».
În satele din diferite judeţe ale ţării, acolo unde mai sunt populate, se obişnuieşte ca de Ziua «Adormirii Maicii Domnului» să fie angajaţi pândarii în vii şi să fie «legat» ciocul păsărilor, pentru a nu mai putea strica boabele de struguri, mai ales că se oferă ofrandă din noua poamă. De acum se adună ultimele plante de leac, putându-se afla cum va fi toamna ce se apropie, şi se culeg flori care se pun la icoana Fecioarei Maria, considerându-se că sunt bune de leac, acesta fiind şi timpul prielnic semănării grâului. De la sărbătoarea «Adormirii Maicii Domnului» se reia perioada în care se pot face nunţi, când încep târgurile şi iarmaroacele de toamnă, dar şi praznicele de pomenire a morţilor. Mai multe lăcaşuri de cult din ţară care o au ca ocrotitoare pe Maica Domnului, îşi serbează hramul. În fiecare an, de ziua «Adormirii Maicii Domnului», Mănăstirea Curtea de Argeş, lăcaş rectitorit la începutul secolului al XVI-lea de către domnitorul şi sfântul Neagoe Basarab, îşi aşteaptă credincioşii, care vin să se închine Sfintei Fecioare Maria şi Sfintei Filofteia. Tot pe 15 august, îşi cinstesc hramul şi mănăstirile: Tismana şi Polovragi din judeţul Gorj, Bistriţa, Frăsinei, Govora şi Sărăcineşti din Arhiepiscopia Râmnicului, mănăstirile «Brâncoveni» şi Strehareţ din Episcopia Slatinei şi Romanaţilor, Mănăstirea «Celic Dere» din Episcopia Tulcii, Mănăstirea Bistriţa şi Schitul «Draga» din judeţul Neamţ, mănăstirile «Cozancea» şi «Zosin», din judeţul Botoşani, mănăstirile «Rarău», «Humor», «Feteşti», Schitul «Orata» şi «Plutoniţa» din Suceava. În ziua «Adormirii Maicii Domnului», la mai multe mănăstiri au loc procesiuni cu icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului şi pelerinaje. De asemenea, multe biserici de parohie îşi serbează hramul, pentru că numai la mine la Ţicleni, sunt două biserici de parohie, la Răşina şi la Tunşi, care cinstesc această sfântă sărbătoare! Să mai precizăm faptul că peste 2,2 milioane de persoane din ţara noastră poartă numele de Maria, Marian sau derivate ale acestora, deşi nu este pe deplin elucidată data în care sunt sărbătoriţi toţi aceştia: la 15 august, când este marcată «Adormirea Maicii Domnului», sau la 8 septembrie, de «Naşterea Maicii Domnului»! Dintre cele 2,2 milioane de persoane din ţara noastră care poartă numele de Maria sau Marian, peste 1,8 milioane sunt femei şi peste 400.000 sunt bărbaţi, cele mai frecvente prenume sărbătorite în această zi fiind «Maria» (circa 1.400.000 persoane), «Mariana» (273.000), «Marioara» (66.000), «Mioara» (circa 31.500), «Marilena» (25.000), «Marin» (117.500) şi «Marian» (aproape 300.000), iar, cifrele pot continua cu «Măriuţa», «Maricica», «Ana-Maria», «Marius» şi altele. Tradiţia străbună aminteşte faptul că între cele două «Mării», în perioada 15 august – 8 septembrie, în care se face trecerea la noul an biseicesc, apare momentul prielnic al semănării grâului, care arată cum dintr-o sămânţă, aparent moartă, se va naşte un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a confirma că din moarte, va fi înviere! Acolo unde nu i-a uscat seceta, se caută dacă au ajuns porumbii «în lapte», se fierb sau se frig pe jar ca o mâncare specifică sărbătorii acesteia. Cu mare atenţie la reacţia albinelor, stuparii cercetează producţia de miere şi recoltează primii faguri cu miere, pe care îi împart cu familia şi fac daruri de miere ca să guste şi cei care nu au stupi. Ca o atenţionare pentru cei care organizează petreceri şi distracţii care mai de care, în această zi sfântă, nu se face joc, ci doar a doua zi, edilii şi cei puşi pe distracţii îşi organizează jocul în sat. De asemenea, ciobanii desfac staulele, stânele încep să coboare la ţarina de lângă sat, după cum e vremea, ca să nu-i prindă omătul pe munte.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
