Pe bună dreptate, în «odaia» de zestre a sentimentului şi a dorului ce caracterizează istoria poporului nostru, portul popular tradiţional reprezintă una dintre formele de cultură ale unui neam care se respectă pe sine şi trăieşte zi de zi, prin ceea ce înseamnă un «tezaur» la purtător, o secvenţă impresionantă a existenţei şi a devenirii unei nații, dar, în cazul românilor, costumul popular este incontestabil un reper al identităţii româneşti, o expresie elocventă a specificului nostru naţional! De aceea, merită apreciată iniţiativa deputatului de Gorj, Mihai Weber, președinte al Comisiei comune a Senatului și a Camerei Deputaților pentru relația cu UNESCO, pentru a promova «Dosarul transnațional» sugestiv intitulat «Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova», care a fost depus la UNESCO, pentru a fi inclus în Lista Patrimoniului Mondial Imaterial, în urma unui efort comun al experților din cadrul Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, a cercetătorilor în domeniu, a etnologilor din România și Republica Moldova.
,,Ia românească are șansa de a intra în patrimoniul mondial al umanității”!
Fără îndoială că acesta este un prim pas pentru ca în asemenea vremuri siderate de contagiunea pandemică, cel mai cunoscut obiect al portului tradiţional românesc, ia, un element de identitate care a căpătat în timp valoare de simbol, să fie pus alături de bunurile reprezentative ale omenirii, recunoscute de către UNESCO, mai ales că acest dosar a fost blocat de prea multe ori, din cauze birocratice sau financiare, ceea ce ilustrează meritul tuturor membrilor comisiei care au susţinut finalizarea dosarului, pe deplin conştienţi că acest bun naţional cu valoare universală este supus ameninţărilor lumii globalizate în care trăim! Cu siguranţă că înscrierea cămăşii cu altiţă în Lista Reprezentativă a UNESCO, va însemna o recunoaştere a continuităţii acestei adevărate arte a confecţionării iei, pe teritoriul României şi în Republica Moldova, şi va fi nevoie de o strategie diplomatică articulată şi comună, pentru a promova importanţa dosarului către decidenţii UNESCO, dar, o asemenea iniţiativă mai înseamnă şi o responsabilitate din partea celor mai înalte foruri de decizie ale României şi ale Gorjului, care vor trebui să elaboreze politici publice, locale şi naţionale, pentru susţinerea artei de confecţionare a cămăşii cu altiţă şi pentru promovarea acesteia în plan internaţional. ,,Ia românească are șansa de a intra în patrimoniul mondial al umanității, arată deputatul Mihai Weber, şi mă bucur că județul Gorj este o oază unde tradiția s-a păstrat, iar arta țeserii cămășii cu altiță s-a transmis din generație în generație. În dosarul depus la UNESCO sunt menționate comunitățile din Gorj unde cusutul cămășilor tradiționale se ridică la rang de artă. În total, sunt menționate 47 de localități din Gorj, în care meșteșugul confecționării iei este și astăzi viu, cu o vechime de mai bine de două secole. Și, în același dosar depus de România la UNESCO, sunt menționate și «purtătoarele de competență» din județul Gorj, recunoscute de specialiștii din Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Imaterial, pentru autenticitatea creației lor, aşa cum ar fi orașul Tismana și comuna Stroești, acestea fiind leagănul broderiilor tradiționale din Gorj”, a precizat domnul deputat! Dacă stăm să cugetăm bine, oare, ce-ar fi dacă domnul deputat Mihai Weber, ar iniţia la nivelul Gorjului o campanile de sensibilizare a sponsorilor pentru crearea unor centre emblematice ale portului popular gorjenesc, aşa cum a fost pe vremuri «Arta casică» de la Tismana, pentru că asemenea centre, ar putea să «încolţească» precum iarba primăverii, şi la Polovragi, la Aninoasa, la Turceni sau în alte părţi ale Gorjului, ceea ce ar face ca «Gorjul istoric şi pitoresc» să devină o atracţie turistică de neimaginat, asociată cu numele genialului sculptor Constantin Brâncuşi şi mai ales cu Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu!
Sensibilizarea instituţiilor de bază din Gorj, pentru unirea eforturilor în vederea urgentării Dosarului includerii Ansamblului sculptural de la Târgu-Jiu în Patrimoniul UNESCO!
Ar fi fost mult mai inspirat, domnul deputat Mihai Weber, dacă ar fi luat iniţiativa sensibilizării instituţiilor de bază din Gorj, cum ar fi Centrul Cultural «Constantin Brâncuşi», împreună cu Universitatea «Constantin Brâncuşi», pentru unirea eforturilor specialiştilor din acest domeniu în vederea urgentării Dosarului includerii Ansamblului sculptural de la Târgu-Jiu în Patrimoniul UNESCO, pentru că un asemenea dosar poate să constituie fundamentul preţuirii costului popular românesc! În altă ordine de idei, deoarece domnul deputat Mihai Weber este un român de viţă veche, prin legătura sa de rudenie cu marele şi prestigiosul român care este Dincă Schileru, iar costul schileresc este o emblemă a Gorjului, inimitabilă şi inegalabilă, iniţiativa trebuie susţinută şi mai mult! Costumul popular are vechimea istoriei noastre milenare, iar, dacă până în decembrie 1989, purtarea costumului popular era legat cu precădere de grandioasele festivaluri organizate de către structurile partidului şi statului, după 1990, el a început să-și recapete locul și rolul în viața de zi cu zi a românului, pentru că oamenii iubitori de frumos și chiar tinerii, au început să se înveșmânteze în portul strămoșilor la sărbătorile religioase şi la cele cu caracter istoric, ajungându-se ca purtarea costumului popular, fără carantină, să devină un adevărat curent «etno», pentru că devine emoţionant şi înălţător să vezi un cuplu de tineri care în ziua nunții preferă să meargă la slujba cununiei înveșmântați în costume populare, împreună cu unele persoane din alaiul nuntaşilor şi chiar cu lăutarii care se respectă prin cântecele lor de o frumuseţe ce nu are termen de comparaţie! În mod fericit, chiar s-a ajuns până la statornicirea unei zile dedicate iei românești, implicit costumului nostru popular, la 24 iunie, de Sânziene, ceea ce constituie o inițiativă lăudabilă, apărută în urmă cu doar câțiva ani şi devenită chiar un eveniment internațional, fiindcă ia este sărbătorită peste tot în lume, acolo unde trăiesc români. Practic, putem vedea că în această zi se obișnuiește ca ținuta confraților noștri, oriunde s-ar găsi ei, să conţină măcar elementul de bază al costumului popular, ia sau cămașa, iar, tradiţia cuprinde în chip fericit și viața eclesiastică, pentru că este sublim şi apropiat sufletului să vezi un ierarh, un preot sau un diacon purtând veșminte liturgice cusute cu motive naționale ori să admiri un sfânt prestol înveșmântat cu pânză ce poartă pe ea motive tradiționale, aşa cum la fel de impresionantă ne apare o biserică împodobită în interiorul său cu acele covoare de lână țesute în războaie și împodobite cu inegalabile motive populare. (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
Deci,in viata exista situatii de unde putem cere , avea pretentii si altele din care mai bine lasam! Ca sa putem pune ,,punctul pe I,, trebuie sa stam de vorba cu cei care au o pregatire corespunzatoare,capacitatea necesara, bagajul necesar !Scoli si cursuri ,ore de perfectionare ,participari la simpozioane,si lista poate continua, au majoritatea celor care ,,conduc,, Romanika noastra de ani buni ! Vorbim si ne bagam in seama,dam vina pe altii dar,implicare niciodata .De ce ,,implicare ,, nu,tocmai pentru faptul ca vorbim pe linga,lipsa ,,bagajului,, ! Nu poti face dintr o ,,martoaga,, cal de curse,astfel de deprinderi si excelenta daca nu le ai poti sa le ,,aduni,, dupa cei 7 de acasa,si perseverenta prin antrenamente si ,,dotare,, !!