-Rep. Domnule Ministru, iată că aţi venit la Sărbătoarea prin care se omagiază personalitatea lui Constantin Brâncuşi, dar, şi la festivitatea deschiderii Centrului «CONSTANTIN BRÂNCUŞI», aflat sub egida Universităţii patronate de către genialul artist al meleagurilor gorjeneşti şi al României, cel care a încununat cu măistrie actul creaţiei!
-A.M. În primul rând, le mulţumesc recunoscător celor care m-au invitat la această festivitate, iar, pentru început, vreau să vă spun că în ultimii ani, am participat la deschiderea expoziției cu lucrări neterminate ale lui Constantin Brâncuși, de la Slatina, am văzut din nou piesele de la Muzeul de Artă din Craiova. Am văzut, mai ales, piesele de la «Guggenheim Museum» și extraordinara expoziție de la «Museum of Modern Art» din New York. Aceasta din urmă a fost o nouă probă a interesului pentru Constantin Brâncuși, ca «prag» în istoria artei.
-Rep. Cu ce sentiment participaţi la astfel de manifestări?
-A.M. Cu sentimentul că, din nefericire, interesul autorităților din țara natală nu este nici acum pe măsură! S-a proclamat cu pompă «Anul Constantin Brâncuși», din care au rămas abia câteva festivități banale, aici, la Târgu-Jiu, pe insulă. Deunăzi, văd că s-au numit iarăși amatori pentru a se ocupa de cunoașterea marelui sculptor, dar, cu aceasta nu se rezolvă mare lucru!
,,Universitatea își asumă acum, în condiții juridice dificile, să înainteze spre așteptatul Muzeu «Constantin Brâncuși»”
-Rep. Totuşi, iată că se fac «paşi pe nisipul eternităţii», chiar dacă ei nu înseamnă mare lucru pentru ceea ce merită marele sculptor!
-A.M. Norocul este că la Târgu-Jiu, după un simpozion meritoriu co-organizat de către UCB în 2016, Universitatea își asumă acum, în condiții juridice dificile, să înainteze spre așteptatul Muzeu «Constantin Brâncuși», deschizând, deocamdată, ceea ce se numeşte Centrul «Constantin Brâncuși». Exprim, la rândul meu, aprecierea pentru cei care au lucrat spre a face acest pas!
-Rep. Iată, aşadar, un prilej de a extinde aria cunoştinţelor despre sculptorul născut la Hobiţa şi plecat să cucerească lumea!
-A.M. Din capul locului se cuvine menționat că azi este lărgită, mai mult ca oricând, baza factuală pentru cunoaşterea lui Brâncuşi, pentru a vorbi despre Constantin Brâncuși, iar, când spun aceasta, am în vedere trei ordine de fapte…
-Rep. Care sunt acestea, domnule ministru?
-A.M. Mai întâi, cugetările din însemnările olografe și discuțiile cu interlocutori de încredere, pe care doamna Sorana Georgescu-Gorjan le-a reunit în excelentul volum «Așa grăit-a Brâncuși», «Ainsi parlait Brâncusi»,«Thus Spoke Brâncusi» (Scrisul Românesc, Craiova, 2011). Se pot discuta mereu, desigur, unele aforisme atribuite lui Constantin Brâncuși, dar cu acest volum, avem un tablou verificat, în succesiunea celebrei ,,pravile” a lui Brâncuşi, dată de Petre Pandrea.
-Rep. Desigur, discuţiile sunt ample şi de multe ori foarte aprinse, dar, cred că este important modul de argumentare logică!
-A.M. Da, pentru că se poate discuta şi în jurul autenticității unor lucrări, şi ştim bine de notorietatea internaţională a lui Constantin Brâncuşi! Dar, tot un gorjean, domnul Ion Mocioi, a dat inventarul în monumentalul său volum «Brâncuși. Catalogul operelor» (Editura Academica Brâncuși, Târgu Jiu, 2017).
-Rep. Domnul Ion Mocioi este un erudit în interpretarea şi în înţelegerea operei lui Brâncuşi, iar preocupările domniei sale sunt cunoscute, cred, destul de bine!
-A.M. S-a îmbogățit, între timp, informația franceză (Doina Lemny, Cristian-Robert Velescu, ed., «Brâncuși inedit. Însemnări și corespondență românească», Humanitas, București, 2004) asupra sculptorului. Odată cu monografia lui Alexandru Buican («Brâncuși. O biografie», Artemis, București, 2006) s-a amplificat şi valorificarea informației americane.
,,Vreau ca astăzi să fac mai ascuțite argumentele mele, să le întregesc și să profilez mai clar interpretarea mea”!
-Rep. Întreaga creaţie brâncuşiană este un tablou cuprinzător al genezei şi al complexităţii acestei lumi, de aceea…
-A.M. Oricum, astăzi se poate vorbi fără teama de omisiuni fatale, despre Constantin Brâncuși. Este posibilă, de acum, o abordare cuprinzătoare a operei şi a viziunii, a ideilor sale. Nu trebuie să fii critic al ideilor, respectiv, critic de artă, pentru a percepe, citind ceva din cele 500 de blocuri de reflecții și văzând unele dintre cele 720 de opere, de piese (desen, pictură, sculptură) ale marelui artist, pentru că aici este vorba despre o operă ce conține o abordare proprie a lumii. Care este aceasta? Iată mereu întrebarea! Datoria noastră este să o înţelegem şi, desigur, să o descriem!
-Rep. Care este tema principală care vă fascinează şi vă preocupă, aş spune, până la seducţie în creaţia lui Constantin Brâncuşi?
-A.M. Personal, apăr interpretarea operei lui Constantin Brâncuși, ca o năzuință de eliberare – eliberare în triplu înțeles: eliberarea persoanei lui Brâncuşi, deci, a artistului în vederea găsirii de sine în lumea artei, eliberarea oamenilor în raport cu contextele și eliberarea umanității față de condițiile existenței sale (vezi «Eliberarea la Constantin Brâncuși», în Andrei Marga, «Gândirea altfel. Studii românești», «Gând Transilvan», Cluj-Napoca, 2017). Această interpretare mi-a fost sugerată de sculpturile, dar și de mărturisirile lui Constantin Brâncuși.
-Rep. Ce v-a determinat să vă gândiţi la o asemenea interpretare interesantă?
-A.M. Parcurgând consemnările celor cu care a comunicat direct, mi-am consolidat această interpretare! Vreau ca astăzi să fac mai ascuțite argumentele mele, să le întregesc și să profilez mai clar interpretarea mea, cea mai solidă, cred eu, conform căreia ,,miezul” viziunii lui Brâncuşi este eliberarea. ,,Mon jeu est a moi” – a spus chiar Constantin Brâncuși (Sorana Georgescu-Gorjan p.129), dându-ne, astfel, cheia înțelegerii operei sale. La un moment dat, el exemplifica: ,,am plecat de la Rodin, l-am supărat, dar trebuie să-mi caut calea mea. Am ajuns la simplicitate, pace și bucurie” (Sorana Georgescu-Gorjan, p.129).
-Rep. De fapt, zborul «Păsării» nu simbolizează decât o astfel de eliberare!
-A.M. Exact, pentru că atunci când s-a discutat despre redarea «Păsării», Constantin Brâncuși a spus: „vreau să înalț totul dincolo de pământ… Vreau ca pasărea mea să umple tot văzduhul, să exprime marea eliberare” (Ibidem, p.102). Altădată, Constantin Brâncuşi a adăugat: ,,Trebuie să ne eliberăm noi înșine pentru ca ceilalți să se poată elibera prin noi” (Ibidem, p.143). Reflecții de acest fel, care trimit la eliberare, nu au fost puține şi sunt mai multe în opera lui Brâncuşi! (VA URMA)
Profesor Vasile GOGONEA
