Depresiunea subcarpatică Tismana-Celei şi Depresiunea intracolinară Ciuperceni-Câlnic sunt animate de dealurile ce coboară lin spre lunca râului Tismana, al cărui nume de origine traco-dacică a transmis înţelesul său acestor locuri: „frumos” şi „bun”.
Frumoase sunt pajiştile şi păşunile dealurilor Siporeşti, Chiciora, Grind, Rătez înflorate cu turme de oi sau cirezi ce vite şi însemnate de copitele cailor! Buni la suflet sunt locuitorii Godineştiului, oriunde s-ar afla: în comună, cu treburi pe la judeţ sau având de lucru prin ţară.
Două manifestări marchează primele două zile ale lunii august la Godineşti. Una veche de 163 de ani, renumitul „Bâlci”, cu participarea din toate judeţele Olteniei şi cu o mare varietate de mărfuri de la acadea până la cel mai nărăvaş cal. A doua, mult mai tânără, aflată la cea de-a XVII-a ediţie, Festivalul Tineretului.
Dacă bâlciul este animat de generaţiile a doua şi a treia, păstrătoare ale datinilor şi îndeletnicirilor strămoşeşti, festivalul este dedicat, aşa cum îl arată şi numele tinerilor între 10 şi 36 de ani.
În urmă cu 163 de ani, în 852, pe moşia Godineşti a Mănăstirii Tismana s-a desfăşurat primul bâlci.
Egumenul Mănăstirii Tismana, printr-o adresă trimisă Ocârmuirii judeţului Gorj cu numărul 520 din 8 martie 1851, arată că: „fiind pătruns de îngrijorare ce i se impune din ale sale consfinţitele datorii de a nu se ataca cât de puţin interesele acestei mănăstiri şi împins de dorinţa de a vedea mergând spre o înaintare şi o întinsă înflorire a veniturilor casei ce cârmuieşte şi îndrumat de cuget curat, de a desăvârşi totdeauna binele comun, a găsit de cuviinţă ca bâlciurile ce se făceau în oraşul Târgu-Jiului, de Ziua Adormirii Maicii Domnului, care din publicaţiile date în principal le cunoaşte desfiinţate, să se statornicească tot pe vremea aceea, adică de sărbătoarea zilei de 15 august, pe proprietatea acestei moşii, numită Godineşti pentru totdeauna, unde se află îndestul de frumoasă poziţie de loc, de o lărgime întinsă şi foarte favorabilă pentru acest sfârşit”.
Egumenul mai susţine şi bazele pe care se reazemă în asemenea caz şi anume: a) „că de la arătata proprietate Godineşti şi până la oraşul Târgu-Jiu este distanţă călătoare, de şase ceasuri după care această mărginime n-o pot găsi nici un pretext neguţătorii târgujieni”; b) „că înfiinţarea acestui bâlci la arătatul loc neducând nici o vătămare, s-ar folosi de un venit însemnat mănăstiri”; c) „că toată obştea ar avea o neexprimabilă mulţumire despre înfiinţarea lui şi s-ar bucura de o principală înlesnire la neapăratele trebuinţe fiindcă la acea vreme nu se afla nici un bâlci în judeţele muntene, acest loc este în depărtare ce se arată mai sus, precum şi de oraşul Cerneţul cu două părţi mai întinsă distanţă”. În încheiere, egumenul monah Iosaf, arhimandritul, roagă Cârmuirea dacă va găsi cu cale „a găsi cele propuse rezonabile şi importante pentru interesul casei Cârmuirii şi de un bine general orăşenilor să ia înţelegere cu Departamentul să prisosească silinţă pentru acele aprobaţiuni”(Cosmin Peptan, Murmurul Jilţului, 1999, pagina 39).
Cârmuirea judeţului Gorj arată că subcârmuitorul în raportul cu numărul 3329, a menţionat că „înfiinţarea bâlciului de la Godineşti nu poate să aducă nicio vătămare sau pagubă vecinilor proprietari, fiind mai vârtos împrejur tot proprietăţi de-ale Mănăstirii Tismana şi este o poziţie bună, unde s-a chibzuit a se face”.
La 20 octombrie 1851, Departamentul lui Lăuntru prin adresa 10853, analizând raportul Cârmuirii Gorj şi cuprinderea adresei cuviosului egumen al Mănăstirii Tismana prin care cerea ca bâlciul ce se făcea pentru oraşul Târgu-Jiu în ziua Adormirii Maicii Domnului s-a desfiinţat, a hotărât să se facă tot în aceeaşi zi la moşia Godineşti.
Privind săvârşirea legiuitelor forme s-a trimis la Secretariat să se publice în Buletinul oficial spre ştiinţa tuturor despre înfiinţarea bâlciului. La 23 decembrie 1851, cu numărul 13 113 s-a publicat încredinţarea ce a dat Cârmuirea Gorj prin raportul nr. 9551, ca „înfiinţarea bâlciului în fiecare an, la ziua Adormirii Maicii Domnului pe moşia Godineşti a Mănăstirii Tismana, nu se aduce nicio vătămare a intereselor celorlalţi vecini ai moşiei, Departamentul îi dă dezlegare pentru înfiinţarea acelui bâlci pentru care se va face punere la cale, a se obşti aceasta pe tot cuprinsul judeţului, spre ştiinţa tuturor”, 21 decembrie 1851.
Scopul principal al organizării acestui bâlci a fost târgul de animale, întâlnindu-se în aceste prime două zile ale lunii august vânzători şi cumpărători din Gorj, Dolj, Mehedinţi, Vâlcea, Olt şi Hunedoara.
Învăţătorul Ion Florescu, în Monografia comunei Godineşti din 1944, afirma că „fiecare gospodar din: Godineşti, Câlceşti, Tismana, Vânăta, Pocruia, Celei, Racoţi, Pârâu, Seuca, iese în bâlci cu una sau mai multe vite de vânzare (boi, vaci cu viţei, oi, capre)”.
De asemenea, „negustorii veniţi din Târgu-Jiu, Turnu Severin, Craiova, alături de cei din Godineşti îşi etalau prăvăliile pe bresle dând aspectul unui oraş medieval.”(Ion Florescu-Monografia comunei Godineşti-1944).
Dintre negustorii din Godineşti, renumiţi au fost: Gheorghe Mazilu, Pantelie Guţilă, Vasile Tivig, Nicolae Vâlceanu, Gheorghe Jerca, ce îşi construiseră adăposturi numite „şopruri”- în care îşi depozitau marfa pe timpul bâlciului, încât locuitorii satului Godineşti, alături de expresia „La bâlci” foloseau şi pe cea de „La Şopruri”.
În zilele bâciului, dar şi pe 6 august, cu ocazia sărbătorii „Schimbarea la faţă a Domnului” cunoscută şi sub numele de „Probejenia”, era prezentă tiribomba lui Vâlceanu de la Pârâu asaltată în special de tineri, braga rece preparată numai de Gheorghe Giurconiu din Godineşti, halviţa(alviţa) şi turta dulce pe care le comercializa un negustor din Tismana, iar la umbra unui salcâm era mare aglomeraţie la fotograful Hopu de la Arjoci, care executa fotografii „la minut”.
În deosebită ordine îşi expuneau spre vânzare produsele lor: curelarii, cişmarii, croitorii, cojocarii, dogarii, olarii, fierarii, zarzavagii şi alţii.
Nelipsite erau cârciumele, unde cei care veneau la bâlci îşi potoleau setea cu bere rece la halbă adusă de la Bucureşti şi unde se făcea aldămaşul tranzacţiilor încheiate peste zi.
Fiind căldură mare, cei mai mulţi îşi potoleau setea cu câte o cană de apă adusă cu vadra sau cu ulcioarele de către anumite femei din sat care aveam credinţă în Dumnezeu, care considerau că fac „pomană” cu această apă pentru rudele decedate.
În această perioadă a bâlciului nu a lipsit nici distracţia. În fiecare zi, tinerii „încingeau” câte cinci, şase hore, nelipsite din tradiţia godineştenilor. Se juca: Alunelul, Sârba, Boiereasca, Rustemul, Tărăşelul, Târcolul şi altele. Tinerii îmbrăcaţi în costume populare gorjeneşti jucau pe întrecute, iar bătrânii de pe marginea horelor ascultau cântecele lăutarilor, discutau şi priveau până către seară, când „încingeau” şi ei „Hora în două părţi”, „Ungurica” sau „Învârtita” de la Tismana, arătându-le tinerilor ce „ce au fost ei odată”.
Cu ocazia bâlciului erau prezente şi horele „de pomană” plătite lăutarilor de către anumiţi cetăţeni pentru rudele tinere decedate (căsătorite sau necăsătorite în timpul vieţii). Toţi tinerii care jucau în aceste hore primeau de „pomană” batiste, lumânări aprinse şi flori.
De asemenea, de fiecare dată se distingea „hora intelectualilor”, unde jucau puţini studenţi sau intelectualii care terminaseră studiile superioare, veniţi din satele vecine cu ocazia bâlciului de la Godineşti.
Peste zece formaţii de lăutari din Pârâu-Pripor, Tismana, Baia de Aramă interpretau cântece populare din toată Oltenia, atât la hore, cât şi la cârciumi.
În anul 1947, invitată de Alexandru Crăciunescu, prefectul judeţului Gorj, „privighetoarea Gorjului”, Maria Lătăreţu, prin cântecele sale a făcut să răsune lunca de la Godineşti.
Începând cu anul 1999, alături de târgul de animale în zilele de 1 sau 2 august s-a desfăşurat şi Festivalul Tineretului.
Devenit tradiţional pentru satul Godineşti, acest festival-concurs, în fiecare an este aşteptat cu un interes deosebit atât de tinerii concurenţi-interpreţi ai cântecului, dansului şi portului popular gorjenesc, cât şi de locuitorii comunei sau de vizitatorii din judeţ sau din ţară, care-şi dau întâlnire în fiecare an la Godineşti în aceste zile.
La cele 16 ediţii anterioare, la acest festival-concurs au fost invitaţi interpreţi şi păstrători ai cântecului, dansului şi portului popular gorjenesc din comuna Godineşti, dar şi din alte localităţi ale judeţului Gorj: Tismana, Ciuperceni, Peştişani, Padeş, Dragoteşti, Băleşti, Motru, Novaci, Târgu-Cărbuneşti şi altele. Alături de aceştia au evoluat Ansamblul Artistic Profesionist „Doina Gorjului” şi Şcoala Populară de Artă, ambele din Târgu-Jiu.
În anul 2002 au răsunat şi au fost aplaudate la scenă deschisă melodiile interpretate de renumita solistă de muzică populară românească Irina Loghin. Tot în acel an, ediţia a IV-aa festivalului s-a încheiat cu un spectaculos foc de artificii.
Anul acesta, pe 2 august se va desfăşura cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului Tineretului-Godineşti 2015.
Valorile autentice trebuie căutate şi şlefuite prin astfel de manifestări pentru a păstra autenticul şi specificul gorjenesc. Iar atunci când ai în comună un sat întreg de lăutari (Pârâu-Pripor) şi în judeţ două ansambluri profesioniste de valoare internaţională („Doina Gorjului” şi Şcoala Populară de Artă), nici nu mai este de mirare necesitatea desfăşurării unui asemenea festival apărut acum 17 ani la iniţiativa unui fiu al acestui sat, profesor universitar, fost deputat şi preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj, Nicolae Mischie.
Profesor Ilie Vâlceanu
