2 – Cultura. Și altele.
Cartoful albastru – Solanum andigenum –este o cultură cu exact aceeași tehnologie ca și cartoful comun – Solanum tuberosum. Mai mult chiar are aceiași dăunători și aceleași boli ca și acesta. Se înțelege că dacă se urmărește exploatarea valențelor medicinale ale sale este recomandat să nu se folosească pentru protecția culturii decât substanțele și metodele cu un puternic rol naturist, ecologic, iar buruienile să fie controlate prin mijloace mecanice și fizice, nu chimice. Agrotehnica culturii este cea obișnuită, iar materialul de plantat, cam 35 kg / ar adică 3.500 kg / ha, costă între 6 lei / kg pentru soiurile din Europa și 30 lei / kg pentru cele din Peru. Se pot utiliza pentru înființarea culturii și tuberculi fragmentați dar care să conțină cel puțin un ochi viabil și să fie tamponate, pudrate secțiunile cu un fungicid praf pentru a preveni putrezirea lor în sol sau infectarea secundară cu boli transmisibile din sol. Desigur soiurile peruane sunt mai valoroase căci sunt de la originea plantei și au toate calitățile speciei. Se apreciază că această cultură este una dintre cele mai rentabile căci la o producție de vreo 35.000 kg / ha valorificată la export la prețul mediu de 6 € / kg venitul total depășește 200.000 €, în timp ce cheltuielile nu pot trece de 30 – 35.000 € / ha. Sunt puține culturi pretabile la noi pe suprafețe mici sau mari care să aibă un asemenea rezultat economic. La noi cultura dă rezultate mai bune pe terenurile acide ( pH-ul de 4,8 – 5,4 ), dar bine drenate, afânate, fertile și dacă se poate cu aport freatic spre a evita irigarea culturii. În Gorj, asemenea terenuri se află pe luncile râurilor și este păcat să fie cultivate să zicem cu porumb de la care să se obțină doar câteva căruțe de știuleți / ha în loc de cartof albastru. Este bine să fie fertilizat cu gunoi de grajd bine compostat în cantitate de 10 – 20 to / ha și nu cu fertilizanți chimici. Recoltarea se va face la uscarea frunzelor, cu grijă să nu fie răniți tuberculii care se vor curăța cu peria de pământul de pe ei și după uscarea la soare până dispare apa de pe ei se stochează în aceleași condiții ca și cartoful obișnuit. Cam atâta despre cartoful albastru. Acum vă propun spre informare unele aspecte despre o plantă de la care se pot folosi atât părțile aeriene, cât și cele subterane. Îmi aduc aminte că pe când eram copil era o poveste despre asociaerea ursului cu țăranul la muncile agricole. Cum banii erau puțini, au convenit ca planta ursului pentru munca prestată să se facă în natură, adică cu părțile aeriene ale cartofilor și cu cele subterane ale porumbului. Este ușor de înțeles că ursul a fost grav păcălit și convenția a căzut. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă pe acea vreme se cunoștea cultura Tomtato, un hibrid obținut prin altoirea la masă a tomatelor pe portaltoi de cartofi, care produce și roșii, dar și tuberculi de cartofi. Denumirea acestei culturi conține un singur nume așa cum prevăd protocoalele oamenilor de știință din domeniul biologiei. Este ceva asemănător cu triticale, hibrid rezultat prin inginerie genetică din încrucișarea grâului denumit științific Triticum sp. cu secara denumită științific Secale cereale de la care s-au asociat particulele Triti și cale. De la tomate s-a luat particula Tom, iar de la cartof, potato în limba engleză, s-a luat particula tato. Dar tomtato nu este o cultură consolidată genetic precum triticale, ci una realizată prin alipire fizică a celor două segmente de plantă în procedeul de altoire în verde. De aceea din semințele de tomtato vor rezulta numai roșii, iar din tuberculi numai cartofi. Altoirea acestor plante este asemănătoare cu altoirea prunului pe corcoduș etc. Și în lumea animală se cunosc asemenea hibrizi ca de exemplu hibrizii între rațele Leșești și cele Peching care cresc mai repede și mai mari, dar nu se reproduc fiind sterili, sau hibridul între cal și măgar numit catâr care are calități superioare din anumite puncte de vedere genitorilor, dar care este și el steril. Deși aceste plante altoite, tomate / cartofi, se cunosc de câteve zeci de ani abia în ultimul timp compania Tomson & Morgan a trecut la crearea acestui hibrid pe scară mare, până la 34.000 de plante anual. Planta este mai delicată, mai firavă și de aceea în câmp se plantează după trecerea riscului de îngheț și după o acomodare cu mediul de 7 – 10 zile. Se pot cultiva și în ghivece sau containere al căror volum este de minim 40 litri pentru solul de cultură sau minim 50 cm diametru și suficient de adânci. Solul de cultură trebuie să fie fertil, afânat ca să permită creșterea lejeră a tuberculilor în vas. Periodic părțile aeriene se tutorează căci tulpinile sunt firave și nu pot susține recolta aeriană, specific tomatelor. Părților aeriene li se aplică și toate lucrările tehnologice cerute de tomate, ca: plivit, copilit, limitat creșterea sau protecția fitosanitară căci hibrizii nu dobândesc însușiri suplimentare în acest domeniu.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI.
