Lanţul de sărbători ale lunii octombrie, lună cunoscută în popor şi sub numele de Brumărel, debutează chiar în prima zi, cu o mare sărbătoare închinată Maicii Domnului – sărbătoarea Sfântului Acoperământ.
La data de 1 octombrie a fiecărui an, observăm în calendarul creştin-ortodox o sărbătoare cu cruce roşie; este ziua în care Biserica noastră ortodoxă o sărbătoreşte pe Maica Domnului, cinstind cu evlavie Sfântul ei Acoperământ. Pentru credincioșii de pretutindeni, cinstirea sau supravenerarea Preasfintei Fecioare Maria deţine un loc central şi orice zi în care Biserica o sărbătorește este o ocazie minunată de a-i mulțumi pentru toate binecuvântările şi ocrotirile în necazuri, primite de la Bunul Dumnezeu prin mijlocirile ei. Am amintit de o supravenerare a Maicii Domnului deoarece învățătura de credință ortodoxă a Bisericii ne spune că ,,sfinților le datorăm cinstire şi închinare, ca unora ce sunt mijlocitori ai noștri înaintea lui Dumnezeu, iar Preasfintei Fecioare Maria – fiind mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită decât serafimii – cea care a născut cu trup pe Cel care a adus mântuirea neamului omenesc, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, i se cuvine astfel o supracinstire sau supravenerare, cu totul deosebită de cea adusă sfinților“. Din imnografia aceste sărbători putem afla: ,,Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu, şi căutând către Preacinstită icoana ta, cu umilință grăim: acoperă-ne pe noi cu Cinstitul tău Acoperământ şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre“.
Sărbătoarea Sf. Acoperământ ne aminteşte de o minune săvârşită de Maica Domnului în ziua de 1 octombrie a anului 911. Profitând de faptul că Împăratul Leon cel Înțelept plecase de ceva timp cu oștirea să apere hotarele, barbarii au ajuns până aproape de zidurile cetății. Locuitorii fugeau pe străzile orașului căutând adăpost și îi purtau, alături de ei, pe cei care veniseră de departe la Mănăstirea Maicii Domnului. Unii merseseră ore în șir, iar alții zile, ca să ajungă la privegherea de toată noaptea în cinstea icoanei făcătoare de minuni, ,,Mijlocitoarea“. Știau că multe minuni se săvârșiseră de-a lungul timpului în viața celor care s-au rugat cu stăruință și au cerut ajutorul în fața acestei icoane și ajunseseră, într-un final, să-și vadă Maica și să îi spună păsul. Slujba începuse de ceva vreme, iar preoții și credincioșii se rugau și chemau, într-un glas, ajutorul ei. Și ea le-a răspuns. La propriu. Era ora patru dimineața, iar Maica Domnului s-a arătat, dintr-o dată, înaintea tuturor. Scrierile bisericești ne dau mărturie despre acest moment cu totul deosebit: Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, şi-au ridicat privirile şi au văzut-o pe Împărăteasa Cerului, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh și rugându-se cu lacrimi pentru lume. Ea strălucea de lumină, precum soarele, şi acoperea poporul cu cinstitul ei omofor, alături fiindu-i oştile cereşti şi mulţimea de sfinţi îmbrăcați în haine albe, care stăteau împrejurul ei, dintre care doi erau mai aleşi: Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Ioan Teologul, Apostolul dragostei. Văzând aceasta, Sfântul Andrei i-a spus ucenicului său, fericitul Epifanie: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?”. Iar el i-a răspuns: „O văd, sfinte părinte, şi mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul locaş cu cinstitul ei omofor, ce străluceşte mai mult decât soarele“. Conform Sinaxarului din Minei şi Cronicii slavone a lui Nestorie, cei doi au auzit graiurile cele cu umilinţă ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru, Iisus Hristos: „Împărate ceresc, primeşte pe tot omul care Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău. Şi acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfințește şi proslăveşte pe cei ce te proslăvesc pe Tine şi împlineşte rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta; şi făgăduinţele lor le primeşte şi din toate nevoile şi răutăţile îi izbăveşte”.
Părintele arhimandrit Ilie Cleopa subliniază importanţa praznicului de astăzi pentru creştinii noştri, mărturisind şi învăţând: „Astăzi, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare sărbătoreşte Acoperământul Maicii Domnului. Sărbătoare mare pentru Biserica lui Hristos şi pentru tot creştinul. Când sărbătorim Acoperământul Maicii Domnului, au sosit la noi mila şi îndurările ei. După Preasfânta şi de viaţă făcătoarea Treime, în ceruri, nu există altă persoană, altă faţă mai înaltă pe scara duhovnicească decât Maica Domnului”. Sărbătoarea Sf. Acoperământ a început a se serba mai întâi în Constantinopol, apoi în Rusia şi la alte popoare creştine, sărbătoare care în ruseşte se cheamă Pocrov, adică Acoperământul Maicii Domnului, după cum ne spune părintele Ilie Cleopa. Astfel şi noi trebuie să mărturisim că pentru toţi ortodocşii o nouă zi în care o cinstim pe Maica Domnului este un bun prilej să ne manifestăm evlavia noastră românească faţă de cea care ne dăruieşte permanent ocrotire cerească. Această sărbătoare închinată Maicii Domnului este zi de hram pentru multe mănăstiri şi biserici din ţara noastră. Este o zi de pelerinaj pentru mulţi creştini, care merg în aceste vetre de spiritualitate ortodoxă închinate Preasfintei Fecioare Maria. De asemenea, această zi de sărbătoare este şi un prilej pentru toţi ortodocşii să citească Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului şi să se roage spunând: „Împărătesei celei alese mai înainte de veci, Împărătesei celei mai înalte decât toată făptura cerului și a pământului, care a venit oarecând la rugăciune în biserica cea din Vlaherne și se ruga pentru cei din întuneric, acesteia și noi, cu credință și cu umilință, îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ca ceea ce ai putere nebiruită, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!” Oriunde se află un om în nevoi şi suferinţă şi cere ajutorul Preasfintei Fecioare, ea răspunde, arătând că ea ne ocroteşte pe toţi, pretutindeni, cu Sfântul ei Acoperământ.
Toate rugăciunile pe care le înălţăm astăzi Maicii Domnului exprimă recunoştinţa şi evlavia pe care le purtăm celei ce s-a învrednicit să fie ,,mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii” şi ,,care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul a născut”. De aceea, o mărim şi o rugăm: ,,O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, Împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi.
Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre”. Deci să prăznuim Acoperământul Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, aducându-ne aminte de acea preamărită arătare a ei care a fost în biserica Vlahernei, fiind văzută de Sfântul Andrei și de Epifanie. Să prăznuim, mulțumind Acoperitoarei noastre pentru această prea mare milostenie arătată spre neamul creștinesc, și cu tot dinadinsul s-o rugăm pe ea ca, acum și întotdeauna, cu milostivire să ne acopere pe noi, cei care avem nevoie de Acoperămîntul ei, de vreme ce fără de Acoperământul și sprijinul ei nouă, celor ce întotdeauna mâniem pe Dumnezeu, nu ne este cu putință a trăi, pentru că, greșind mult, cădem sub multe certări, după cum zice Sfânta Scriptură: „Multe sunt bătăile păcătosului” (Psalmul 31, 11). Acum am fi pierit pentru fărădelegile noastre, de nu ne-ar fi acoperit pe noi preamilostiva Stăpână; căci de nu ar fi stat înainte Sfânta Fecioară, rugându-se pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit pe noi de atâtea nevoi sau cine ne-ar fi păzit până acum liberi? Ne sfătuiește Prorocul Isaia: „Ascundeți-vă cât de puțin, până ce va trece mânia Domnului” (Isaia 26, 20). Unde vom putea să ne ascundem de mânia Domnului? Acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri ca să scăpăm noi, pătimașii, în afară de Acoperământul Sfintei Fecioare Maria, Stăpâna lumii, care pentru sine și prin gura Duhului Sfânt, grăiește: „Eu ca negura am acoperit pământul”. Deci sub Acoperământul acesta să ne ascundem, care acoperă tot pământul ca o negură. O, Prea Cinstită Fecioară Născătoare de Dumnezeu, pentru ce te asemeni cu un lucru urât ca negura? Oare nu-ți sunt ție soarele, luna și stelele spre asemănare? Precum și cu mirare s-a zis despre tine: „Cine este aceasta care se ivește ca o dimineață, frumoasă ca luna și aleasă ca soarele? Iar negura ce fel de frumusețe are, că nu te scârbești de asemănarea ei? Negura când cade pe pământ se 
înmulțește și îl acoperă; atunci toate fiarele scapă de vânători, pentru că nimeni nu le poate vâna”. Aceasta este taina pentru care Preacurata Fecioară Maria s-a numit negură, căci și pe noi ne acoperă din calea vânătorilor. Noi, păcătoșii, pentru omenia noastră, dobitoace și fiare suntem, după cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur. Pântecelui îi plăcem ca urșii, trupul îl îngrășăm ca pe un cal, ținem minte răul la fel ca și cămila, răpim la fel ca lupul, ne mâniem ca șerpii, mușcăm ca scorpia, suntem vicleni ca vulpea și aruncăm otrava răutății la fel ca vipera. Pe noi, care suntem astfel, ne ajung vânătorii, ne ajunge dreapta mânie a lui Dumnezeu, izbândind toate meșteșugurile noastre cele rele: „Dumnezeul izbânzilor, Domnul Dumnezeul izbânzilor cu îndrăzneală a stat”.
În aceste zile de grea încercare pandemică, gândul nostru plin de nădejde merge către dragostea ei de mamă, rugând-o: ,,Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor”.
Masterand în teologie, Marius Stochiţoiu
