În ziua de 14 august 1916, la ora 10 dimineața, a avut loc, la Palatul Cotroceni din București, Consiliul de Coroană unde s-a luat decizia istorică, pentru România, de a intra în război alături de Antanta. Decizia a fost adusă la cunoștința populației prin ediții speciale ale ziarelor și afișe lipite pe clădirile publice.
Un eveniment crucial pentru România s-a declanșat pe tot cuprinsul țării. În seara zilei de 14 august 1916, toboșarii, gorniștii, guriștii, clopotele bisericilor, pe tot cuprinsul țării, în sate și orașe, până în cele mai mici cătune din creierul munților, au început să anunțe marea mobilizare. Începea Marele Război. Au fost mobilizate: Marele Cartier General; 4 comandamente de armată; 6 comandamente de corp de armată; 23 divizii de infanterie; 2 divizii de cavalerie; 5 brigăzi de călărași; 1 brigada de grăniceri; 2 brigăzi de artilerie grea; 1 regiment și 1 divizion de artilerie de munte; unitățile de artilerie antiaeriană, dispunând de 113 piese; unitățile de geniu, constituite în: 1 regiment de căi ferate; 1 regiment de pontonieri; 1 batalion specialități, având în compunere o companie aerostație; aviația, compusă din 4 escadrile; marina, cu flotila de Dunăre. Efectivul mobilizat a fost de 833.601 oameni, din care 19.843 erau ofițeri și elevi din școlile militare. Pe planul înzestrării, armata română începea războiul în condiții de inferioritate față de forțele inamice. Armamentul de infanterie era insuficient ca număr, atât în privința puștilor, cât mai ales a mitralierelor: un batalion român dispunea de 1-2 piese, în vreme ce batalionul german sau austro-ungar avea 5-6 mitraliere grele și 9 mitraliere ușoare. Pentru a suplini parțial lipsurile în material artileristic au fost demontate tunurile din fortificațiile orașului București.
De-a lungul arcului carpatic se aflau dispuse: Armata 1, sub comanda generalului Ioan Culcer, de la Calafat pană la izvoarele Argeșului, având în compunere 6 divizii de infanterie și 1 brigadă de cavalerie; Armata 2, comandată de generalul Alexandru Averescu, de la izvoarele Argeșului până în regiunea Vrancei, dispunând de 4 divizii de infanterie și o brigadă de cavalerie; Armata 4 (sau de nord), sub comanda generalului Constantin Prezan, din Valea Oituzului până în regiunea Dornei, unde făcea joncțiunea cu armata rusă din Bucovina, având în compunere 3 divizii de infanterie, o brigadă mixtă, o divizie și o brigadă de cavalerie. Cu misiune defensivă, pe Dunăre și în sudul Dobrogei se afla Armata 3, sub comanda generalului M. Aslan, care avea în compunere 6 divizii de infanterie, o divizie și 2 brigăzi de cavalerie. O altă grupare de forțe, de tăria a 2 divizii de infanterie, constituia Rezerva generală la dispoziția Marelui Cartier General. Ea se afla concentrată în zona București, cu misiunea să intervină în sprijinul forțelor care acționau în Transilvania.
Forțele mobilizate de către România în anul intrării sale în război (1916) au reprezentat, din punct de vedere numeric, 15% din populația țării, adică 1.083.000 oameni. Efectivele armatei române la data mobilizării au fost de 833.758 – trupă și circa 18.000 ofițeri, ceea ce însemna 23 de divizii de infanterie și două divizii de cavalerie.
Însuflețită de dorința arzătoare de a elibera pământul Transilvaniei de sub dominația străină, armata română a început, în noaptea de 14/15 august 1916, ofensiva pe frontul Carpaților. Trupele de acoperire ale celor trei armate au zdrobit rezistentele inamice, au pus stăpânire pe trecătorile Carpaților Orientali și Meridionali și au pătruns simultan în Transilvania. În luptele purtate în bazinul Hațegului și lângă Orșova, în zona Timișului de Jos, Bran, la sud de Sibiu, unitățile române au dovedit vitejie și măiestrie militară, au îmbinat cu succes focul cu manevra prin surprindere în flancul și spatele dispozitivului 
inamic. Până spre sfârșitul lunii august, forțele principale ale celor trei armate române au desfășurat cu succes operațiile ofensive stabilite în planul Marelui Cartier General, pătrunzând cu impetuozitate pe o adâncime de peste 120 km în zona centrală a frontului din Transilvania. Au fost astfel eliberate orașele Brașov, Sfântu Gheorghe, Gheorghieni, Miercurea Ciuc și Orșova. Pretutindeni trupele noastre au fost primite cu entuziasm și bucurie de populația românească din Transilvania eliberată.
Lt. col. (r.) Gheorghe BUŞE, A.N.C.E. „R.M.” Gorj
