Se spune că în ziua în care a fost Tăiat slăvitul cap al Sfântului Ioan Botezătorul cerurile s-au întunecat şi s-au adunat nori de furtună, iar această zi este considerată, potrivit tradițiilor creștine, zi de post aspru și de smerită rugăciune. E o Sărbătoare asemănată cu Vinerea Patimilor și se spune că la fel cum postim în fiecare vineri, ca zi a răstignirii Domnului, așa se cuvine să postim și în această zi, pentru că de această sărbătoare se leagă şi o serie de tradiții și superstiții. Să nu uităm că există o lungă perioadă din viața Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu sunt informații clare, dar se cunoaște faptul că s-a retras în pustiu, unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă să predice venirea Mântuitorului Iisus Hristos, a lui Mesia! Rolul Sfântului Ioan, nu a fost doar acela de a pregăti poporul ales pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-L descoperi lumii că este Mesia și totodată este Fiul lui Dumnezeu. Să mai spunem că ziua de 29 august, când se prăznuiește Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, exista credința în popor că nu trebuie să se folosească cuțitul, iar, totul se rupea cu mâna, de asemenea, nu se mănâncă varză, căci se spune că lui Ioan Botezătorul i s-a tăiat capul pe varză de 7 ori şi a înviat. Cu ani în urmă, în popor se vorbea și despre începerea unui post, numit «De la cruce până la cruce», un post care ținea până pe 14 septembrie (Înălțarea Sfintei Cruci), neconsemnat în calendarul creștin, care avea rolul de a-i curăți pe cei care au săvârșit omoruri sau alte păcate grave. Spre exemplu, una dintre cele mai respectate tradiții este ținerea postului negru, în ziua de 29 august, iar, tot în popor este întâlnită și interdicția de a tăia și mânca fructe și legume cu formă rotundă, de exemplu pepenele, roşiile, nu erau consumate în această zi. Totuși, aceste obiceiuri nu au legătură cu Sfânta Scriptură și cu Sfânta Tradiție, deci, teoretic, nu sunt respectate cu strictețe. În scrierile sinoptice se spune că în vreme ce călugării călătoreau cu capul sfântului într-un sac, au întâlnit un olar și i-au dat acestuia să ducă sacul. Din cauza lenevirii lor, Sfântul Ioan i-a cerut olarului să fugă de cei doi călugări. Ajuns acasă, olarul s-a bucurat de multe binefaceri, datorită prezenței capului Proorocului, iar, când și-a simțit sfârșitul, olarul a pus capul sfântului într-o raclă și l-a dăruit surorii sale. Această raclă va ajunge apoi la Eustațiu, un monah arian, care locuia într-o peșteră. Multe minuni se vor petrece la această peșteră, dar, din nefericire, Eustațiu spunea că datorită puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii neștiind ce ascunde în peșteră sa. După un timp, Eustațiu, știind că va fi trimis în exil, îngroapă capul Sfântului Ioan Botezătorul. În încheiere, să rostim Rugăciunea aceasta: ,,Sfinte Ioane, Înainte-mergătorule, frumuseţea cerului şi bucuria pământului, cel ce prin tăierea capului tău pământul întreg l-ai sfinţit, primind această smerită rugăciune a noastră, izbăveşte-ne din toate nevoile şi ne scoate din chinul ce va să fie, pe noi, cei ce te lăudăm cu credinţă şi cu nădejde. Ca unul ce stai înaintea scaunului lui Hristos, ajută-ne să-i biruim pe vrăjmaşii văzuţi şi pe cei nevăzuţi. Izbăveşte-ne din tot necazul şi, având îndrăznire către Domnul, fereşte-ne de ispitele acestui veac! Dăruieşte-ne nouă, Sfinte Ioane Proorocule, putere din cer şi, ca unul ce eşti făclie strălucitoare, luminează-ne pe noi, cei ce alergăm la slăvita prăznuire a trecerii tale la Domnul. Amin!”
Preot, Ioan VODISLAV, Parohia Pojogeni, Gorj
