Gorjeanca Adriana Surupăceanu (20 de ani) s-a încununat campioană mondială la canotaj. Performanța a fost obţinută în proba feminină de patru rame plus unu din cadrul Campionatelor Mondiale Under-23 de la Racice (Cehia). Adriana Surupăceanu, Ioana-Mădălina Moroşan, Lorena Constantin, Iuliana Timoc şi Victoria Ştefania Petreanu au format echipa câștigătoare. Echipajul a fost cronometrat cu timpul de 07 min 12 sec 79/100, fiind urmat de Germania (07:14.63) şi Italia (07:15.39). Povestea Adrianei este una foarte interesantă. A practicat voleiul, dar a fost convinsă că are calitățile necesare pentru a face performanță în canotaj. A părăsit orașul natal, Târgu-Jiu, la 13 ani, dar revine mereu cu drag acasă, iar o parte din timp şi-o petrece… în bucătărie. Proaspăta campioană mondială a oferit un interviu, în exclusivitate, pentru Cotidianul Gorjeanul, în care a dezvăluit că aspiră la o medalie olimpică.
Reporter Gorjeanul: Adriana, cât de important este acest aur mondial pentru voi. Ați plecat la drum cu gândul la cea mai prețioasă medalie?
Adriana Surupăceanu: Acest aur mondial este important pentru noi pentru că ne-a confirmat că suntem pe drumul cel bun şi ne-a răsplătit eforturile. Am plecat cu gândul să facem cea mai bună cursă a noastră, conștiente că avem adversare puternice.
R.G.: V-aţi temut? Cât de dificile au fost cursele de la această competiție?
A.S.: Antrenamentele ne-au pregătit pentru o competiţie de această anvergură, însă partea dificilă a fost gestionarea emoțiilor.
R.G.: Concurați de mult în această formulă?
A.S.: Ne-am antrenat în această formulă de trei săptămâni.
R.G.: Este cea mai importantă performanță din cariera ta?
A.S.: Până acum, da! Este cea mai importantă performanță din cariera mea sportivă.
R.G.: Ce urmează pentru barca voastră?
A.S.: Anul acesta mai avem o competiție, Campionatul European under 23, care se ţine în Polonia, pe data de 3 septembrie. După o scurtă vacanță, ne întoarcem la Năvodari şi ne vom continua pregătirea.
R.G.: Care este cel mai mare vis al tău, din punct de vedere sportiv?
A.S.: Visul oricărui sportiv este podiumul olimpic. Ținta mea este aceeași!
R.G.: Ești din Gorj, Târgu-Jiu, de ce și cum te-ai apucat de canotaj? Cine a fost primul antrenor și la ce club ești legitimată acum?
A.S.: Sunt din Târgu-Jiu, locuiesc chiar în oraș. De mică mi-a plăcut să fac sport. Făceam volei când antrenoarea selecționeră, doamna Elvira Văsuţ, a venit să mă vadă şi mi-a propus să încep acest sport. La început, am ezitat, îmi plăcea ceea ce făceam şi Timișoara era destul de departe. În plus, nu știam nimic despre canotaj. După câteva luni în care am avut meciuri consecutive pierdute cu echipa de volei, am luat decizia de a pleca la Timișoara, pentru canotaj. În prezent, sunt legitimată la Clubul Sportiv Olimpia București.
R.G.: Cât de grele sunt cantonamentele lungi, cât de dificil este să stai departe de casă?
A.S.: La început, mi s-a părut destul de greu să stau departe de casă. De asemenea, am găsit sprijin atât la Colegiul ,,Tudor Vladimirescu”, de unde am plecat, cât şi la Școala nr. 24 din Timișoara, unde am fost primită. Am găsit un colectiv, antrenori, directori de club, cât şi colegi care mi-au devenit a doua familie.
R.G.: La Jocurile Olimpice, o altă gorjeancă, Denisa Tîlvescu, vrea aurul cu barca de 8 plus 1. Ce șanse crezi că are România?
A.S.: România are toate șansele! Am încredere în colegii mei mai mari, în determinarea Denisei şi a întregului echipaj. Sunt convinsă că vor avea cele mai bune curse!
R.G.: Ce îți place să faci în timpul liber? Ce faci în vacanțe de obicei?
A.S.: În timpul liber, îmi place să vizitez locuri noi, să citesc şi să îmi petrec timpul în bucătărie. Vacanţa îmi dă răgazul necesar. Astfel, la revenirea în ţară, am vizitat frumoasele meleaguri sucevene, tiroliana de la Pasul Palma şi Colibița. Însă revin cu drag în locurile natale gorjeneşti.
Interviu realizat de Cătălin Pasăre
