Asistăm în ziua de azi la o creștere a turismului, mai ales în perioada week-endului, nu numai în Gorj, ci şi în ţară. Nimic anormal la prima vedere în dorinţa de recreere şi de evadare în sânul naturii.
Nefiresc este faptul că, odată cu această dezvoltare a vieții turistice în judeţul nostru (unde fenomenul ne interesează cel mai mult), cresc încălcările regulilor elementare în turismul montan, precum şi cele de protejare a mediului ambiant ori a diversității biologice a arealelor unde se desfășoară aceste activități (să le spunem cu indulgență turistice) ale unora dintre noi.
Cauzele, după cum a reieşit din discuţii purtate cu mai mulţi montaniarzi şi cunoscători ai fenomenului turistic gorjean, ar fi necunoașterea regulilor unei incursiuni în natură, fie că este vorba de spaţiul montan ori se desfășoară la un banal grătar la iarbă verde. Respectul faţă de natură este încă departe de a se fi impus (chiar dacă prin aceasta voi supăra o întreagă cohortă de turişti-grataragii) în dezacord cu alternativele oferite de turismul actual.
Cauzele cred că le cunoaștem (ori le vedem aproape zilnic în mijloacele mass-media, dintre care unele chiar încurajează acest fel de distracții, fiind primele care se lamentează însă în cazul producerii vreunui eveniment nedorit, cerând cu vehemență pedepsirea vinovaților ori înăsprirea legislației în domeniu). Tocmai de aceea haideți să creionăm fenomenul, fără a pretinde că am descoperit America ori mersul pe jos, şi, în limita posibilităților, să identificăm soluții.
În perioada sfârșitului de săptămână sau week-end, cum a început să se numească şi la noi, parte din zonele turistice din județ sunt luate cu asalt (ca să ne exprimăm elegant) de o aşa-zisă armată de pseudoturiști al cărei singur scop pare a fi acela de a distruge şi degrada cât mai mult din ce natura a construit de-a lungul timpului şi cu atâta armonie. Numai parcurgând şi observând câteva locuri unde aceştia campează ne putem face o idee asupra răului pe care îl produc mediului ambiant şi, indirect, nouă înșine.
Aceşti „turişti-grataragii” fac ca locurile unde poposesc să pară veritabile zone de front în care se fac lucrări genistice. Tot ce poate fi tăiat este tăiat şi pus pe foc, în unele cazuri lemnele fiind aduse de la distanţă, iar şanţurile de pe marginea drumurilor sunt nivelate pentru a permite mașinilor să intre cât mai aproape de apă, ca să nu mai vorbim despre resturile menajere aruncate peste tot. Din crengile tăiate, cel mai adesea fără nicio noimă, se fac tot felul de proptele şi apărători de soare, iar fumul degajat de mulțimea de grătare ce au început să producă te fac să crezi că te afli într-o zonă unde o erupţie vulcanică este iminentă.
Locuri pitoreşti din Gorj, amintite în descrierile lor de autori cum ar fi N. Popescu, I. Conea, A. Ionescu, C. Zaharia, Emm. de Martonne şi nu mai puţin cunoscutul prof. Alfred Bogli, ce în fundamentarea teoriei glaciaţiunilor a făcut cercetări într-o serie de zone montane gorjene, au devenit în ziua de azi de cele mai multe ori parkinguri, grătare în aer liber şi, nu de puține ori, spălătorii auto. Trebuie să facem mențiunea, pentru a nu fi acuzaţi de negativism, că în ultimul timp au demarat o serie de programe menite să protejeze diversitatea biologică şi, în același timp, să creeze condiții civilizate pentru cei care într-adevăr doresc să petreacă o parte a timpului liber, chiar fie şi numai câteva ore, în decorul de excepție al Gorjului. Există şi instituții gorjene care şi-au dat mâna în încercarea de a stopa degradarea ireversibilă a mediului ambiant şi a găsi soluții pentru refacerea acestuia. Dar mai presus de toate este nevoie de o schimbare profundă a mentalităților unora dintre semenii noștri legate de natură.
Din punct de vedere al reliefului şi a peisajelor montane, Gorjul este unul dintre județele favorizate ale României. Aici putem întâlni (încă) o diversitate a formelor şi fenomenelor naturale, pornind din vârful Parângul Mare sau Acoperișul Olteniei, cum mai este denumit, cu ai săi 2508m, şi până în Pleşa Sohodolului, unde, într-o peșteră, există cel mai adânc puţ vertical din ţară (-122m). Tot pe aceste meleaguri mai putem întâlni fenomene rare chiar la nivel european (câmpuri de lapiezuri, depozitele de terra-rossa, Inelul de Piatră al Sohodolului, circulația subterană a apei din perimetrul Şuşiţa Verde – Valea Sohodolului, Valea Seacă cu Dâlma Cucutelor de pe Şuşiţa Seacă, un fenomen ce şi astăzi este cercetat, şi, nu în ultimul rînd, Izvoarele Cernei ce se află pe teritoriul gorjean, cea mai puternică sursă carstică din ţară şi unde apele subterane parcurg cea mai lungă străpungere subterană la nivel național.
Iată numai câteva dintre bijuteriile naturii aflate pe teritoriul gorjean pentru care este nevoie de elaborarea unor planuri concrete care să le protejeze şi, ce este mai important, să producă o schimbare radicală a mentalităților semenilor noştri, în sensul că nu poate face fiecare ce vrea şi că acţiunile nesăbuite ale unora pot afecta negativ întregi comunități omenești.
Mugurel Petrescu