Motto: „Binele face puțin zgomot, iar zgomotul face puțin bine”. – Părintele Galeriu (1918-2003)
La început de săptămână, am prăznuit o mare sărbătoare a creștinătății ortodoxe, Adormirea Maicii Domnului. La mine la țară, în Peștișanii Gorjului, îmi aduc aminte cum, în copilărie, după ce am ajuns, totuși, la o anumită vârstă și buna mea mamă Maria începuse să aibă încredere în mine și mă lăsa să plec mai departe, nu doar de casă – căci ea avea multă treabă în gospodărie și la sărbători – cu și mai departe de Peștișani, toată suflarea se îmbrăca în ceea ce avea mai bun, și dacă se putea în ceva nou, ne strângeam ma mulți și plecam la Tismana.
Tismana fiind o localitate mai deosebită, o comună mai mare, aflată la 10 kilometri de comuna noastră, cu sate înșirate pe culmea de la poalele Munților Vâlcan. Zece kilometri aveam până la locul unde începeau casele localității Tismana, de unde o luam la dreapta, spre munte, pe Valea Tismenei. Căci așa îi zicea și râului ce străbătea localitatea Tismana. După alți șase kilometrei de mers, tot pe jos, adică pe picioarele noastre – căci bicicletă nu aveam în acei ani, tatăl meu, Vasile, făcând eforturi să-mi cumpere una abia înaintea ultimei clase de liceu, a unsprezecea. Este normal că nu mai puteam prinde toată slujba de la Biserica Mănăstirii Tismana, în toată splendoarea ei, și de cele mai multe ori ajungeam abia către finalul liturghiei. Totuși, cumpăram lumânări, ne închinam la icoanele din Biserică și aprindeam lumânările afară. Cele mai multe pentru vii, dar nu-i uitam nici pe strămoșii noștri plecați la cele veșnice, adică la Domnul.
Am uitat să spun ceea ce era mai important. Și anume, că noi mergeam la Mănăstirea Tismana nu doar pentru frumusețea ei arhitectonică, fiind o creație a ctitorului Nicodim – care mai pusese bazele și ridicase din temelii și alte vetre mănăstirești. În primele clase ale Școlii Generale Peștișani am mai prins și apa ce cădea cu zgomot, din cascada ce se afla în apropierea Peșterii în care se spunea că viețuise Nicodim, Ctitorul Mănăstirii Tismana.
Și atunci, ca și acum, după trecerea marii sărbători a Adormirii Maicii Domnului – intens amintită și reluată chiar și cu alte prilejuri în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, ni se spunea că dacă a trecut Sfânta Mărie Mare se va apropia toamna.
De Sfânta Marie Mare, adică de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, se spunea că este și Ziua Marinei. Numai că, în acele vremuri nu ni se interzicea să mergem la biserici ori mănăstiri să ne rugăm ori să ne închinăm, așa cum greșit se povestește astăzi.
Și totuși, luni, a fost sărbătorită cu mult fast Ziua Marinei la Constanța, în prezența Președintelui României, Klaus Werner Iohannis, și a Prim-ministrului Nicolae Ciucă.
De astăzi, cu toții ne apucăm și mai abitir de treburile noastre zilnice, zbătându-ne să trecem cât se poate de bine peste cumplita secetă pedologică venită peste capul tuturor românilor, peste criza energetică – o grea piatră de încercare pentru Guvernul Ciucă.
Fie și cu întârziere, fie-mi permisă urarea de La mulți ani! Tuturor Mariilor, Marinilor, Marilenelor și tuturor care au rădăcina numelui de botez pornită de la Sfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu!
ION PREDOȘANU
