De multe ori, ajungi să crezi că dacă ai de toate pentru a consuma şi pentru a-ţi contura o imagine de bunăstare, societatea spune că ești fericit şi eşti scutit de rătăciri, pentru a înţelege că apar şi unele momente în care nu te simţi bine pentru că îţi lipsesc lipsurile! De aceea, parcă ne e frică să ne ducem către sinele nostru și ne găsim instantaneu tot felul de activități care ne fac să nu mai simțim ceea ce este în gândul bun. Într-o clipă de răgaz, reflecţia profundă ne face să fim din ce în ce mai singuri, mai deprimați, mai pesimişti, mai anxioși, iar, asta ne face să nu ne mai dorim să socializăm cu alți oameni. Fără să ne dăm seama, parcă desprinşi de gânduri copleşitoare, vedem că toată lumea e frământată şi îngrijorată de ceea ce se întâmplă, de sărăcie, de războaie, de cataclisme naturale, până când adevărul crud ne face să ne simțim din ce în ce mai singuri, pentru că nu vrem să ieșim în lume cu problemele și cu felul în care ne simțim în singurătate! Ar, trebuie să mai ştim şi faptul că atunci când omul este apăsat de gânduri, tocmai prin aceste gânduri poate să cadă, însă, tot prin gânduri omul poate să se ridice. Un asemenea adevăr îl evidenţiază şi Sfânta Evanghelie, care ne spune că sunt gânduri prin care ne putem micşora ţinuta morală şi starea sufletească, dar şi gânduri prin care ne putem înălţa şi ridica la mâna Lui Dumnezeu! De multe ori, omul care a greşit, a avut un gând bun şi a văzut apoi urmările, pentru că a reuşit să înţeleagă că numai prin gânduri este căderea şi ridicarea omului din propria sa condiţie!
,,Gândurile sunt ca apostolii. Unul va reuşi mereu să trădeze”!
Să fim bine înţeleşi, că nu toate gândurile pe care le purtăm în minte sunt gânduri care au putere călăuzitoare în viaţa noastră şi care spun ceva despre noi ca individualităţi sau ca aparţinători ai unei comunităţi de viaţă şi de credinţă! Noi ne cunoaştem gândurile pe care le purtăm în minte şi ştim că sunt unele gânduri care arată ce răutăţi purtăm în suflet, ce determinări avem în suflet, ce pofte se ivesc în inima noastră, cum ne raportăm la lumea aceasta, cum ne raportăm la Dumnezeu, pentru a fi aproape de normalitate.
Mai ales că sunt şi gânduri foarte trecătoare ce pot hotărî un lucru important în viaţa noastră. Sunt şi gânduri care nu au mare însemnătate, fiindcă citim în «Filocalie», de exemplu, că te poţi gândi la apă şi cu sete şi fără sete, că poţi să te gândeşti la hrană, cu foame şi fără foame, că te poţi gândi la avere şi dorind-o şi nedorind-o, că te poţi gândi la linişte, cu linişte şi fără linişte, că te poţi gândi la bani, cu bani şi fără bani! Tot în «Filocalie», ni se spune că gândurile noastre pot fi: gânduri necurate, diavoleşti, gânduri omeneşti şi gânduri îngereşti, iar, gândurile drăceşti sunt acelea care ne îndreaptă spre fapte rele! Gândurile omeneşti sunt cele îndoielnice, prin care noi alegem, avem opţiuni liber exprimate! În acest caz, haideţi să ne referim la gândurile toxice sau ale oamenilor toxici, care te pun în pericol, dar, cu o direcţie ce pendulează între îndrăzneală și inconștiență. Asemenea persoane își amplifică limitele până la extreme, având comportamente de multe ori foarte riscante, care nu respectă reguli sau norme de convieţuire, abuzează de alcool, poate chiar consumă droguri și te ironizează că tu nu o faci ca şi ei, care sunt explozivi, au conflicte deschise cu persoane cunoscute sau necunoscute, atunci când ies în spaţiul public! Nici grupurile în care se aventurează nu sunt mai demne de laudă sau mai strălucite! Aceştia sunt oameni toxici care nu reprezintă o influență bună și alături de care este aproape imposibil să trăiești, să evoluezi! De aceea, fie le devii antipatic, fie că le tolerezi stilul de viață, e bie să-i eviți pentru a te simţi mai liber! De bună seamă, cu toții greșim, însă, oamenii toxici şi extrem de critici, nu-ți dau voie să fii bine tu cu tine însuţi, iar pentru ei, erorile sunt dezastruoase! Mereu îți evidențiază greșelile, nu te laudă niciodată, sunt dezaprobatori şi orice ai face nu este suficient de bine, pentru că tu nu ești suficient de util, ceea ce îți năruieşte treptat încrederea de sine, mai ales că statura lor mediocră dă mpresia că fără nici un dubiu, atitudinea lor poate fi una superioară, autoritară, devalorizantă!
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”!
Dar, în continuarea demersului nostru, să ne referim la gândurile îngereşti care sunt cele îndreptate numai spre bine, care ne pun în legătură cu Dumnezeu şi pe care le aduc în sufletul nostru îngerii sau o vieţuire înaltă, o aspiraţie superioară! Pentru că e bine ca ştiind toate acestea, să fim cu luare aminte la gândurile care ne trec prin minte, să le deosebim pe cele rele de cele bune, pe cele rele să le înlăturăm de la prima lor stârnire sau de când ne dăm seama că sunt lucrătoare în sufletul nostru. Când ne dăm seama că un gând nu e bun, că nu e cu Voia lui Dumnezeu, acela trebuie înlăturat printr-un gând bun, de aceea, trebuie ca mai întâi să cercetăm gândul care ne vine în minte. Sfinţii Părinţi ne explică faptul că gândul nostru trebuie direcţionat spre Dumnezeu, iar, Sfântul Antonie cel Mare, considerat «Părintele monahilor», a fost întrebat de către un ucenic, ce anume trebuie să facă un om ca să-i placă lui Dumnezeu, după care i-a răspuns: „Oriunde vei merge, să ai în faţa ochilor tăi pe Dumnezeu! În orice vei face, să ai mărturie din dumnezeieştile Scripturi şi să nu te muţi degrabă din locul tău. Deci, oriunde vei merge, să ai în faţa ochilor tăi pe Dumnezeu, adică, să te gândeşti la Dumnezeu, să-L ai pe Dumnezeu în gând”, pentru că aşa ne spune întemeietorul vieţii monahale, într-una din sfintele sale învăţături despre viaţa morală! Numai Preaînaltul Dumnezeu: «Trupurile le curăţeşte, sufletele le întăreşte, gândurile le luminează» şi toţi ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea gândul cel bun, ca să putem să biruim, prin gândurile bune, gândurile cele rele! Părinţii de la Sfântul Munte Athos, ne îndeamnă cuviincios şi binevoitor: «La Dumnezeu să te gândeşti ca la Dumnezeu, nu ca la om, şi să ai pe Dumnezeu în mintea ta, aşa cum ai răsuflarea în nările tale»! Dacă ne gândim la Dumnezeu ca la Dumnezeu, atunci suntem cu grijă, iar, în mintea noastră ne vin doar gânduri care ne apropie de Dumnezeu, prin care putem ţine legătura eu Dumnezeu! De altfel, cheia vieţii sufleteşti este să-ţi faci rânduială în minte, să urmezi numai gândurile pe care Ie binecuvântează Dumnezeu, mai ales că Domnul nostru Iisus Hristos a spus că trebuie să facem curăţenie înăuntrul nostru, să nu ne îngrijim numai de viaţa de dinafară de noi, ci să ne îngrijim de viaţa din noi înşine, pe care o ştie Dumnezeu, adică, trebuie să curăţim partea de dinăuntru, să curăţim sufletul nostru, mintea noastră, simţirea noastră, iar, aceasta o putem face prin înlăturarea gândurilor rele cu gândurile bune, pentru a ne face rănduială în minte! În concluzie, trebuie să avem un gând călăuzitor, un gând principal pe care să-l păstrăm viu în minte, iar, dacă ajungi în locuri unde sunt impresii care îţi aduc în oglinda sufletului şi lucruri nefolositoare, containere cu gunoaie, atunci ai de luptat cu gândurile acelea pe care tu ţi le-ai adus în suflet şi numai tu eşti vinovat că le porţi în suflet, fiindcă ai tânjit spre lucruri necuviincioase! Iar, Sfinţii Părinţi, ştiind că trebuie să ai un gând de căpetenie în minte, ne-au dat o rugăciune scurtă, «Rugăciunea Inimii», pe care suntem datori să o spunem în felul următor: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, cât se poate de des şi cât se poate de intens, cu toată inima, cu toată puterea. Rostind mereu această rugăciune în Postul Naşterii Domnului, avem un gând de căpetenie statornicit în minte, în faţa căruia cu uşurinţă putem să ne dăm seama dacă gândurile-s bune sau rele şi putem să înlăturăm gândurile cele rele cu gânduri mai bune! Cu atât mai mult cu cât ne ferim şi de impresiile care nu sunt favorabile binelui nostrum! Dacă mulţi oameni suferă numai din ceea ce revarsă gândurile lor, vedem foarte bine că sunt unii care trăiesc obsedaţi de o idee rea, de o îngrijorare, când ar putea fi liniştiţi şi bucuroşi, slujindu-I lui Dumnezeu şi fiind încredinţaţi că numai Dumnezeu ne ajută şi ne miluieşte pe toţi!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
