Împrumutând de la renumitul memorialist Kalustian titlul notelor de mai jos, arăt că:
Pe,17.08, Spania a fost lovită din nou de un masiv atac terorist care a avut loc în Barcelona soldându-se cu 13 morţi şi aproximativ 100 de răniţi dintre care, trei români.
Toate ţările Europei şi de pe întreg mapamondul şi-au arătat spiritul solidar cu victimele.
Mă gândesc, de ce oare puternicele state nu zdrobesc acest şarpe hâd care este califatul instaurat în Orientul Apropiat.
La noi în România, are loc un proces desprins parcă din “decameronul” lui Boccaccio. Anormalitatea din viaţă unor înalţi prelaţi, dovedeşte că locul lor nu este acolo. Parcă recitesc povestirile lui Boccaccio despre viaţă amorală a ipocriţilor din vremea să. Parcă recitesc romanul “Alegeri de stareţă” de Damian Stănoiu.
Legat de imoralitatea din societatea noastră, toţi românii am fost martorii tragicului eveniment când acea femeie imorală, s-a aruncat înaintea trenului împreună cu copiii săi.
Numai mecanic de locomotivă să nu fi.
Am scris în anii dinainte două articole intitulate “Bariere ucigaşe”, în care arătăm despre victimile care cad pradă accidentelor feroviare la multe bariere, neexistând vizibilitate suficientă.
Şi făcând abstracţie de sinucigaşi, aceste victime nevinovate se datorează automatizării produse la calea ferată (vreau să arăt aici că până prin anii 50 ai secolului trecut, la fiecare barieră era un canton unde locuia familia cantonierului care avea misiunea să verifice siguranţă terasamentului împreună cu revizorii de cale ferată care verificau minuţios acest drum de fier. Odată cu automatizarea, cantoanele, cantonierii au dispărut cu totul iar lucrătorii, cum e cazul la noi “L8”, s-au împuţinat de la câteva sute la câţiva şi au o arie cum ar veni de la Bumbeşti Jiu la Filiaşi de verificat.
Calea ferată română e veche, uzată, cu poduri distruse unde se fac transbordări şi asta din cauza că după aşa zisă privatizare, s-a furat tot, CFR, care era considerat odată pentru seriozitatea să, ”a două armata”, duce astăzi lipsa de utilaje, de locomotive noi, de terasamente solide, de parazăpezi şi de multe altele. Legat de darea peste cap a situatiri meteorologice de la noi, am mai spus-o şi o repet, cauza principala este “bărbierirea” munţilor de către colosul austriac pe care nu înţeleg de ce nu îl da afară guvernul României. În Albania nu mai este admisă nici tăierea unui singur copac. Înainte există zicala: “Codru-i frate cu romanul” pentru că în pădure, românii se refugiau şi să scape de hoardele păgâne şi îşi găseau şi hrană şi cele necesare vieţii.
Pădurea are următoarele funcţii benefice:
-funcţie climatică şi anti-poluantă;
-funcţie edafică, contribuind prin materia organică depusă la formarea solurilor;
-funcţie bio-geo-chimică, pădurea fiind un puternic laborator geochimic;
-funcţie socială,ea având patru componente: recreative, turistice, estetuce şi cea de mediu de viaţă pentru plante şi animale.
Fizicianul Oppenheimar spunea: “Echilibrul în lume implică în mod necesar o comunitate de spirit şi acţiune, fără de care omul rămâne neputincios, prizonierul unei viziuni prea strâmte într-un univers prea complex şi prea vast.”
Curbă sinusoidală de ploi masive, furtuni şi seceta a dat peste cap simetria ciclică a vremii cu care eram învăţaţi. România, acest teritoriu carpato-dunărean cu faţada pontică a fost binecuvântată cu un relief proporţional: 30% munţi şi subcarpaţi, 34% dealuri şi podişuri şi 30% câmpii şi lunci.Una din bogăţiile sale a fost pădurea. În antichitate ocupă 60% din teritoriul ţării faţă de 26% cât mai ocupă azi. La jumătate s-au redus şi suprafeţele parcurilor şi spaţiilor verzi. Această bătaie de joc de pădure s-a petrecut şi în fostele colonii.
Dacă acum un secol erau pe glob 5 miliarde de hectare, azi mai avem 2,7 miliarde hectare, defrisandu-se o suprafaţă de două ori mai mare decât Europa adică 2,3 miliarde hectar.
Un hectar de pădure fixează anual 14,800 kg de carbon, deci cele 2,3 miliarde hectare ar fi fixat anual 10,940 de miliane de tone de dioxid de carbon.
Nenorocirea este că tot ţările sărace îşi vând plămânii verzi.Ţinând cont că o plantaţie forestieră are nevoie de 40-90 ani să se maturizeze, ne dăm seama că această rată de tăiere va duce la pierderea intregii suprafețe împădurite. Din nefericire şi în Târgu-Jiu vindicativi nemiloşi au muşcat din squarurile, din locurile de joacă ale copiilor, unele desființăndu-se complet iar la unele şcoli, vezi Ecaterina Teodoroiu, s-a ajuns să se deschidă “Uşa din stradă”.
În Gorjeanul de joi, 17 august 2017 Dl. Profesor Vasile Gogonea lua un interviu eminentului Bracusiolog, profesor doctor Ion Mocioi.(arăt că reporterul a fost primul preşedinte al filialei România Mare la Târgu-Jiu urmat de intervivatul sau.), din care am aflat pentru prima dată că Tudor Vladimirescu nu a murit la Goleşti ci în Gorj, unde a mai trăit 6 ani la mănăstirea Polovragi. Tot din acest ziar aflu că liberalii din primărie, prin talibanismul ce îi caracterizează, vor să înlăture: “orice urmă de Cârciumaru”.
Iar în Gorjeanul de vineri, 18 august, Dl. Virgil Vâlceanu scrie cum Dl. Morega când era prefect a ajutat la redresarea bunului mers din economia gorjeană. Are dreptate Dl. Vâlceanu, că eu arătăm încă acum 20 de ani în articolul “Drumeţi în calea lupilor”, cum Dl. Morega construise în judeţ prin cooperatia ce o conducea, o adevărată industrie în toate ramurile.
De altfel şi când a condus PNL-ul gorjean, organizaţia liberală era fruntaşă pe ţară, confirmând zicala că “Omul sfinţeşte locul”.
Gh.Rădulescu
