Capitalismul, care în esenţă operează pe baza unor concepţii strâmbe, promovând în consecinţă şi politicile de sistem, a pătruns cu voia “boborenilor” în decembrie ’89, şi în România. În felul acesta aveam să scăpăm de “dracu”, dar am dat de “frate-su”, acceptând a ne împuia mintea şi aşa destul de credulă, cu o altă ideologie căptuşită şi machiată cu zâmbete, vorbe ipocrite şi iluzii deşarte, laolaltă colportate prin reţelele bine organizate, cu agitatori- media şi ”civili” bine plătiţi de către promotorii marelui capital, acumulat de-a-lungul timpului prin exploatarea şi pauperizarea fără milă a celor care au avut ca singură sursă de existenţă doar munca lor cinstită. Şi acum iată, cu ce s-au ales şi românii; o ţară devalizată şi săracă, îmbătrânită, bolnavă şi depopulată, pierzându-şi până şi bruma de suveranitate statală.
Mai bine de 80% din populaţie trăieşte sub sau aproape de pragul de sărăcie, lipsită de o perspectivă mai bună şi mereu umilită. La polul opus, grupările de şmecheri şi bandiţi la drumul mare, mulţi dintre indivizi provenind din fostele structuri comunisto-securiste(şi acţionează ca atare!), au jefuit această ţară şi continuă s-o facă cu aceeaşi sălbăticie, pentru că singura grijă este lăcomia lor bolnăvicioasă după bani şi putere, iar de la şi în urma acestora- beizadelele din “sucul” propriu, transformate rapid în cocalari căpătuiţi, fiţoşi şi fiţoase, pitiponci şi piţipoance, lăţoţi şi lăţoase umplute cu botox, deopotrivă greţoşi şi tulburaţi la minte, nesimţiţi, vulgari şi arţăgoşi, având senzaţia că toată lumea trebuie să stea la mofturile şi la picioarele lor.
Aşadar, asta e lumea lor meschină, a politicienilor şi mafioţilor de tot felul, groşi la pungă, făcându-şi averile şi mendrele pe spinarea amăreştenilor, că te miri şi te cruceşti din ce afaceri au atâta bănet, dar intuim, întrucât ei n-au nici o oprelişte şi nu le stă în cale nici o lege, fiind obişnuiţi s-o încalce, să ciordească în stânga şi-n dreapta, să taie şi să spânzure prin relaţii obscure, nepotisme şi tot felul de trepăduşi la fel de incompetenţi şi imorali, ducând în derizoriu instituţiile statului. În schimb valorile, adevăraţii profesionişti şi oamenii cinstiţi sunt daţi la o parte, neavând loc în sistemele societăţii de falşii licenţiaţi, masteranzi şi “doctori” cu diplome cumpărate la negru de pe la tot felul de “tarabe” comerciale, zică-se universitare. Şi să ne mai mirăm de ce avem parte de atâtea nenorociri, lăsându-ne atât de uşor nădejdea pe mâna unor astfel de neisprăviţi, fie magistraţi, economişti, profesori, medici, funcţionari în administraţia publică, ş.a.m.d. Ba mai mult, se vede treaba că trăim într-o perioadă a la “homo homini lupus”, adică după principii atât de nefaste, precum: ”după mine potopul”, ”scapă cine poate”, “decât să plângă mama mea, mai bines să plângă mă-sa” etc., fiind inadmisibil ce lăsăm moştenire urmaşilor: o sărăcie lucie şi imoralitate cât cuprinde, antimodele şi o crasă lipsă de educaţie. Iar peste toate se aşterne păienjenişul unei justiţii neghioabe, ruptă de adevăr şi dreptate, cu destui indivizi manipulaţi şi corupţi în interiorul sistemului, legaţi ombilical prin tot felul de reţele şi interese oculte de grup, de politica murdară a celor aflaţi, fie aceştia şi temporar la frâiele de putere etc. Or, din astfel de hăţişuri şi relaţii inumane, aveau să apară la unii, precum ciupercile după ploaie, averi immense: terenuri, case, vile şi limuzine de lux, bijuterii şi ceasuri scumpe, conturi grase prin bănci şi vacanţe de vis prin ţinuturi exotice, care mai de care. Adică, cum şi de unde, având fără îndoială, convingerea unor tăinuiri în complicitate de tip mafiot, ce se întind ca un gumilastru de la”susul” societăţii, iar de aici pretutideni. După cum la fel de nocivă pare a se manifesta în societatea românească propaganda deşănţată de opinie a unor jurnalişti contaminaţi şi ei de flagelul corupţiei, îndoindu-şi coloana când spre stânga, când la dreapta, înainte sau înapoi, manipulându-i pe oameni, doar pentru a-şi rotunji la rându-le conturile şi averile. Şi nu poate fi vorba că cineva ar avea ceva împotriva libertăţii de exprimare, atât de binevenită într-o societate democratică, dar a deveni complici făcând jocurile murdare ale celor îngrăşaţi la pungă pe căi necinstite, înseamnă că astfel de indivizi nu pot fi numiţi jurnalişti, ci pur şi simplu nişte cameleoni, ce fac tot atât de mult rău prin fanfaronada lor de rea credinţă, ţării şi neamului românesc.
Ba, nu mă sfiesc a sublinia imoralitatea ieşită din matcă a mass-mediei de factura băsisto-macovistă, dovadă cea mai elocventă fiind chiar dezastrul lăsat în urmă de regimul nelegiuit Băsescu-PDL, în vreme ce Justiţia şi în special DNA-ul se face că plouă, lăsându-i pe “aşii” marii corupţi din cei zece ani de mandat ai dictatorului Băsescu să mişune bine-mersi în libertate şi cu averile furate neatinse, iar paradoxul celor constatate de către marea majoritate a românilor, este protejarea unor astfel de personaje chiar prin implicarea dubioasă a unor ambasade străine, evident intuind şi motivele: folosirea cozilor de topor din interior pentru falimentarea economiei româneşti şi sugrumarea capitalului autohton, iar de aici instituirea unui control dominant al companiilor şi instituţiilor financiar-bancare străine asupra României, consolidându-ne ”poziţia” de ţară-semicolonie, de piaţă desfacere şi sursa foarte importantă de materii prime. Într-o asemenea situaţie jalnică a ajuns ţara noastră, unde singura speranţă pentru adevăr şi dreptate o vom mai putea găsi eventual în Înalturile ceruri divine.
Ce va fi mai departe aşteptăm cu înfrigurare, deoarece cei îmbolnăviţi de bani şi de putere vor continua, fără vreo urmă de conştiinţă şi remuşcare, să facă ce ştiu ei mai bine; să încalce legile ţării şi să fure, căci de legea bunului simţ nici nu poate fi vorba. Mai ales că dincolo de circăriile mediatice, justiţia pe fond este cu ei, câtă vreme marii corupţi, beizadelele lor care umilesc şi ucid oameni, dar şi alţi trăzniţi în ceafă de atâta bine şi dezmăţ, au mai mereu câştig de cauză în instanţe, mormanele de bani furaţi le rămân în conturi, statul şi amăreşteanul român fluierând a păguba, iar pentru furtangii naţiei în cel rău caz “arestul de odihnă” pentru scurte perioade la vilele lor de lux, stând alături de familii până când “prostimea” mai uită sau primeşte pe micile ecrane alte evenimente “savuroase” pe la emisiunile de ştiri. Altfel spus, aceasta este România statului de drept, cu decadenţă şi imoralitate cât cuprinde, de “sus” şi până la trepăduşii obştei, mirându-ne de ce nu înaintăm ca societate şi nici nu se doreşte a întoarce faţa ţării spre alte zări, cu perspective ceva mai optimiste. În plus, dacă cutezăm a-i scutura mai bine pe cei ce au condus România în ultimii 26-27 de ani, am fi avut şi surpriza neplăcută nu numai a incompetenţei acestora, dar şi a relelor lor năravuri, vizavi de interesele ţării şi ale poporului român. Cu toţii au “cultivat” ipocrizia, minciuna şi legea bunului plac, tirania şi mitocănia, au devenit deopotrivă obraznici, arţăgoşi şi”scârboşi”, de undeva, de pe poziţia de mari mahări şi băgători de seamă, unii încă “nedeşiraţi “ cu resturi de caş pe la colţul gurii, cu educaţie/zero barat, dar care se cred exponenţii generaţia de astăzi şi de mâine. Şi, avem, din păcate, exemple cu duiumul, asişderea antimodele de viaţă, mai ales că statul român a avut grijă să brămurească tot sistemul de învăţământ, să anihileze valorile şi să-i ignore pe tinerii buni şi serioşi, care din lipsă de oportunităţi şi garanţii în ţara lor, şi-au “luat lumea-n cap”, plecând spre alte zări cât au văzut cu ochii. Aveau să rămână în urma lor mediocritatea şi analfabetismul, dar şi această criză demografică profundă, însoţite de o dezamăgire generală, vizavi de prezentul, dar mai ales de viitorul acestei ţări, fiind parcă blestemaţi a avea parte de-a-lungul timpului de atâtea vicisitudini şi drame, şi nu doar din cauza vrăjmaşilor din afara fruntarilor, ci şi datorită propriilor noastre prejudecăţi şi apucături, dar şi a slugărniciei cronice, indiferent în ce direcţie şi care a fost Înalta Poartă.
Şi din păcate, încă nu vrem să înţelegem a ne strădui prin unitate şi voinţă pentru a lumina spre propăşire această ţară şi a trezi tot prin eforturile noastre comune glasul deşteptării naţionale, a adevărului şi dreptăţii, dincolo de orice poruncă nedreaptă, îndreptată atât împotriva neamului românesc, cât şi a fiecărui cetăţean în parte, indiferent de statutul şi de condiţia lui socială. Pentru că prea mult am fost păcăliţi, furaţi şi umiliţi de către tot felul de tâlhari, dinlăuntru şi din afară, să le mai suportăm parşevia, impostura şi şmenăria, de unde şi singura salvare redeşteptarea românismului, cu speranţa că din dragostea noastră sfântă faţă de familie, de ţară şi de neam vom putea să deschidem bine ochii, aţintindu-i spre apărarea şi salvarea demnităţii şi condiţiei umane. Altfel, ne vor ”trata” tot ei-lichelele şi borfaşii, de aici şi de aiurea, după aceleaşi “reţete” vechi care au generat şi continuă să genereze toate suferinţele noastre, prevestind deja furtuni şi mai periculoase, câtă vreme forţa bestiilor de orice fel şi ori de unde, se măsoară prin nedreptăţi, viclenie, răutăţi şi lăcomie, având ticăloşii o plăcere diabolică a le răscoli şi răni mereu sufletele necăjiţilor lipsiţi de orice protecţie şi alinare. Or, de aici şi nevoia urgentă de unitate, raţiune şi acţiune a tuturor românilor de bună credinţă împotriva şi pentru curmarea răului din ţara asta, până nu va fi prea târziu…
Vasile Irod
