Marile catastrofe-cutremurele şi inundaţiile neaşteptate, dezastrele ecologice şi extraterestre, poluarea continuă şi otrăvirea solului, războaiele neîntrerupte, dar şi multe alte ”ciudăţenii” provocate de tembelismul nostru uman premerg încet, dar sigur spre o apocalipsă totală asupra acestui microcolţ planetar de Univers, locuit de noi, pământenii. Iar astfel de “instantanee” devastatoare nu aparţin doar vremurilor noastre, ci vin cu milenii şi secole din urmă, fiinţa umană rămânând de fiecare dată derutată şi grav afectată, dar refuză sau nu stăpâneşte îndeajuns a găsi explicaţiile declanşării unor astfel de fenomene extreme, pe fond vinovăţia aparţinându-i. Mai mult, se produce răul cu efectele lui adesea ucigătoare, şi “pământeanul” nostru în numele unei infatuări prosteşti, are totuşi pretenţia că ar cunoaşte şi stăpâni accesul spre lumea necunoscutului, a habitatului natural şi a spaţiului intra-extraterestu (în realitate, nu este aşa!) refuzând până şi la dramul de înţelepciune, a gândi pentru păstrarea unui echilibru, care până la urmă constituie cheia existenţei Planetei noastre, din Universul ei mare şi al Universului mic.
Şi atunci continuăm a ne face rău în neştire, fiind bântuiţi de energii negative în comportamentele noastre, fie din inconştienţă, distrugând ce este vital pentru existenţa umană, dar este la fel de grav când colportam ura, invidia, lăcomia, nedreptatea şi răzbunarea, folosind din păcate până şi cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii universale pentru distrugerea fiinţei umane, dar nu numai, inclusiv prin conflicte armate şi războaie. Că nu ne pasă decât de prezent şi aproape de loc de viitor, avem din păcate dovada atâtor nenorociri în faţă, dar continuăm să otrăvim, inclusiv radioactiv, aerul, apele şi solul, aşişderea micul nostru univers, adică organismul, conştiinţa şi sufletul. Dar nu oricum, ci chiar cu un “entuziasm” extrem de greu de potolit, bunăoară folosind chimia pentru a ne îndopa cu E-uri cu nemiluita, a ne supradoza cu pesticide, sau cu alte chimicale extrem de nocive, paradoxal fiind avertizaţi de gradul lor foarte ridicat de periculozitate. După cum, tot dintr-o lăcomie fără margini aproape că ne-am epuizat hidrocarburile şi resursele energetice, motiv pentru care planeta pe care locuim este pândită de un ireversibil pericol al existenţei sale în următorii 20-25 de ani. Din aceleaşi motive vor fi grav afectate flora şi fauna, declanşându-se grave dezechilibre ecologice (defrişerile masive, degradarea reliefului, deşertificările în ritm alert în tot mai multe zone ale lumii) etc. Adică vorba zicalei cunoscută de mult, ca şi “ce semeni, aia culegi”, sau ne organizăm prezentul, fără să ne pese a asigura şi pentru cei ce vin după noi viitorul. Iar necazul cel mai mare pentru omenire vine, fără niciun fel de îndoială şi în primul rând din pricina jocurilor de interese tot mai provocatoare a celor care controlează şi conduc naţiunile lumii, sau mai exact sunt puşi tot de noi în funcţiile cele mai înalte, decizionale personaje fără caractere responsabile, oneste şi drepte, altfel spus pe hoţi şi impostori, precum lupii în haită paznici la stână, sau vulpile viclene, puse să vegheze la siguranţa păsărilor din curte şi a altor orătenii. Şi se pare că toate relele ce ne pândesc se desfăşoară ciclic, într-o ciudată spirală, de vreme ce tot noi ”pământenii”, crezându-ne prea înţelepţi şi atotştiutori, continuăm să nu învăţăm din gafele sau greşelile trecutului, repetându-le din prea multă infatuare şi mai ales dintr-o imensă iresponsabilitate, vizavi de însăşi siguranţa existenţei fiinţei noastre umane, a mediului natural şi geo-fizic care ne înconjoară.
Mai mult decât atât, omenirea se află şi într-un dezechilibru de încredere şi atitudine, chiar de o vădită înrăutăţire a relaţiilor între diversele naţiuni şi popoare. Cauzele sunt multiple, iar reizbucnirea Războiului “rece” este cea mai elocventă dovadă, din păcate. Iar în această privinţă poţi să nu remarci vinovăţia marilor puteri, cu precădere ale SUA şi Rusiei, care după prăbuşirea sistemului comunist şi mimarea dezarmării, nu au încetat a se da în petec, dezvoltându-şi baze militare pe tot Globul şi să provoace conflicte şi războaie regionale, băgându-şi “nasul” peste tot din postura de jandarmi ai lumii? Dar cine să le deie la fund acestor “bătăuşi” dezagreaţi în întreaga lume pentru politica lor militarist-expansionistă, care ne-a adus în pragul unui alt cataclism armat doar pentru moftul de a-şi redefini aceste două mari superputeri polii şi sferele lor de influenţă? În plus, generându-se mereu conflicte, iată cum harta globală a creşterii agresivităţii i-a cuprins şi pe alţii care s-au integrat deja în alianţe în funcţie de interese sau alte criterii, ţările mici şi neputincioase, ataşându-se şi ele de unul sau de altul, pentru a-şi asigura cât de cât suveranitatea şi identitatea statală. Or, de aici asistăm cu înfrigurare şi la o sporire a cheltuielilor pentru înarmare la scară, în loc ca finanţările să meargă spre economiile durabile, combaterea sărăciei şi protecţia mediului, spre sistemele de învăţământ şi de sănătate publică etc. Mai nou asupra Europei curge şi valul emigranţilor veniţi din părţile altor zone regionale răscolite de conflicte interetnice şi religioase, de dictatură, terorism şi sărăcie, vinovăţia revenind într-o mare măsură tot super-puterilor lumii. Şi iată cum s-a instaurat deja haosul şi insecuritatea pe bătrânul nostru continent, terorismul devenind un alt flagel extrem de periculos pentru întreaga omenire, în plus şi presa mai pune “gaz pe foc”, găsind în situaţiile create o pâine bună de mâncat, aiurind în fel şi chip naţiunile lumii, deja răvăşite.
În fine, România are la rându-i, grave probleme nerezolvate şi nu de acum, ci din totdeauna, fiind cocoşată de secole şi milenii de povara luptei pentru supravieţuire în acea parte de lume-o răscruce de interese perfide ale marilor imperii-otoman, ţarist şi austro-ungar, pentru ca ulterior să pună “mâna” pe destinele poporului român marele Imperiu Sovietic şi Înaltele Porţi din lumea occidentală. Am rezistat cât s-a putut pe spirala timpului, suportând greu consecinţele războaielor şi invaziilor străine, exploatarea fără milă a cuceritorilor veniţi de aiurea, dar de atâtea ori şi neghiobia trădătorilor, lichelelor, cozilor de topor şi incompeţenilor cu rea-credinţă din interior. Evident că ne săturasem de comunism, ca de “merele pădureţe”, dar prin eforturile până la sacrificiu ale tuturor românilor ţara noastră se dezvoltase suficient, iar oamenii aveau siguranţa locului de muncă şi cât de cât protecţia legii şi mijloacele necesare traiului de zi cu zi. Dar pentru fostul regim politic avea tarele lui adesea insuportabile, dar şi pentru ca propaganda atât de “colorată” a oficinelor de presă din falosul Occident îi îndemna pe naivi, ba chiar îi asigura de “fagure şi miere”, ”boborul” s-a ridicat şi a hotărât a avea o altă soartă, ceva mai bună şi mai dreaptă. Din păcate, n-a fost aşa, dimpotrivă viaţa românilor a devenit mai crudă, iar schimbarea macazului politic înseamnă astăzi adâncirea nedreptăţilor şi înrăutăţirea alarmantă a condiţiilor de viaţă a marii majorităţi a populaţiei, o imoralitate ieşită din comun şi o crasă incompetenţă, cu rea-credinţă a celor ce au avut frâiele puterii în ultimii 26 de ani, acoperite toate de multă slugărnicie faţă de noii stăpâni ai României, dovadă că trăim mereu în nesiguranţa prezentului şi cu atât mai mult într-o lipsă totală de orice perspective benefice pentru viitor. Altfel spus, scăpasem de dracu, dar am dat peste frate-su, cel mai elocvent exemplu fiind oferit chiar de realităţile acestor vremuri urâte şi triste, având deja la orizont imaginea unei înceate “apocalipse” pe pământ românesc. Aici încă zac ruinele şi moluzul economiei naţionale voit distrusă şi pusă pe butuci de către cei ce au tâlhărit ţara şi poporul în toţi aceşti ani, de la aşa-zisa revoluţie anticomunistă şi până astăzi. În loc nu s-a pus nimic, mai mult decât atât ne-am înstrăinat bogăţiile, inclusiv resursele vital-strategice ale ţării, o bună parte din terenurile moştenite de la străbuni, din pădurile, apele şi izvoarele pământului, dar şi inteligenţa neamului, inclusiv prin secătuirea forţei de muncă, devenind astăzi o semicolonie, o piaţă de desfacere şi o importantă sursă de materii prime pentru străini. În ritmul acesta nenorocit, practic vom dispare ca entitate demografică şi statală într-un timp nu foare îndepărtat, atât pe fondul unei crize demografice prelungite, nemaiîntâlnită în istoria acestui popor, dar şi a emigrării continue spre Occident şi nu numai a forţei active de muncă, în special a tinerilor lipsiţi de orice fel de şanse de a munci şi a se realiza în ţara lor natală. În schimb, avem imaginea unei Românii dezolante, cu terenuri-pârloagă sau deşertificate, cu pădurile măcelărite de către străini şi cu grave degradări ale reliefului, cu rămăşiţele unui sistem de irigaţii, cândva funcţional şi performant, atât de necesar culturilor agricole, ş.a.m.d. Şi încă ceva, acum “tehnocraţii” lui Iohannis şi ai Bruxelles-lui- stăpânitori, se dau de “ceasul morţii”, până nu vor lichida şi ultimele bastioane strategice ale economiei româneşti, printre acestea, CEO şi CEH-giganţii energeticii naţionale care asigură şi în cele mai dificile momente peste 40% din producţia de energie electrică a ţării. Şi totuşi se forţează falimentarea acestora, pentru că deja samsari străini, împreună cu cozile de topor din interior, stau la pândă să pună mâna şi pe aceste mari unităţi economice din România, dar nu numai. Căci se vrea neapărat anihilarea definitivă a societăţilor cu capital românesc, în cel mai bun caz subordonarea acestora instituţiilor financiare şi companiilor străine. Iar pentru aceste mârşave lucrături, pun vârtos umărul DNA-ul şi toate autorităţile statului cu putere de decizie, de la ce mai înalt nivel şi până jos, spre disperarea noastră, a românilor-oneşti, cinstiţi, frământându-ne mereu pentru a asigura urmaşilor un viitor mai demn şi mai bun. Din păcate, aceasta este România zilelor noastre, iar cei ce conduc şi o guvernează, în inconştienţa şi iresponsabilitatea lor faţă de popor, încearcă parcă să ne arate pe ce cai mari călăresc (dar fără “cai”) şi continuă a se da în petec, într-un fel sau altul, la fel şi presa lor de “casă”, deopotrivă, cumpărată şi vândută se dă a fi experta în îndobitocirea maselor de naivi şi creduli, lucrând la plezneală pentru a răspândi mai uşor în popor calomnia, delaţiunea, dezbinarea şi ura, curgându-le mesajele adeseori mai ceva decât vocabularul suburban de pe maidan. Şi bietul român suportă greu povara unei nesiguranţe enorme, de toate felurile şi cu mare risc, fiind nesigure familia, locul de muncă, sănătatea şi pacea socială, prezentul, dar mai ales viitorul acestui popor extrem de stresat şi bolnav. Iar riscurile majore ne pândesc în orice clipă, pentru ca dincolo de viaţa de coşmar a acestor vremuri, întreaga Planetă este în pragul apocalipsei, fie pentru ca secătuirea resurselor necesare existenţei sale este atât de aproape, dar şi pentru ca un uriaş arsenal militar-clasic şi nuclear, poate distruge definitiv fiinţa umană, mediul său înconjurător şi tot ceea ce înseamnă sensul vieţii pe acest pământ. Şi atunci, ce ne-a mai rămas, decât viaţa foarte grea şi frică de: moarte, de boală şi singurătatea din hăţişul acestor vremuri sumbre, de război şi alte mari primejdii imprevizibile, doar pentru că din inconştienţa noastră, cu un periplu continuu de aventuri rele ajunse acum la apogeu, s-a pierdut şi iubirea faţă de semeni, omul contemporan uitând parcă să se bucure de fiecare clipă a vieţii sale şi s-o preţuiască, tocmai pentru că ea este unică şi limitată în timpul atât de scurt, pe această încă dragă şi frumoasa Planetă. Din păcate, ne lipseşte preocuparea şi bună-credinţă pentru adevărata împlinire a fiinţei noastre umane şi a sensului ei protector pe acest pământ.
Vasile Irod
