Temperamentul este considerat a fi dimensiunea dinamico-energetică a personalității noastre, deoarece se exprimă cel mai pregnant în conduita omului, dovedindu-se în ultimă instanță aspectul formal al afectivității și reactivității motorii specifice unei persoane. Prima încercare de identificare și explicare detaliată a tipurilor temperamentale au realizat-o medicii Antichității, Hippocrate și Galenus, care au considerat că predominanța în organism a uneia dintre cele patru «umori» (sânge, limfă, bila neagră și bila galbenă) determină temperamentul fiecăruia dintre noi.
Pe această bază, ei stabilesc patru tipuri temperamentale: sangvinic, flegmatic, melancolic și coleric. Colericul este energic, neliniștit, impetuos, uneori impulsiv și își risipește energia, fiind inegal în manifestări. În cazul său, stările afective se succed cu deosebită rapiditate, are tendința de a domina în grup și se dăruiește cu multă pasiune unei idei sau cauze. Sangvinicul este vioi, vesel, optimist și se adaptează cu deosebită ușurință la orice situații. E considerat o fire activă, schimbă activitățile foarte des, deoarece simte permanent nevoia de ceva nou. Trăirile lui afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale și ușor instabile. De aceea, trece ușor peste eșecuri sau decepții sentimentale și stabilește ușor contacte cu alte persoane. Flegmaticul este liniștit, calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea ce face, pare a dispune de o răbdare deosebită, are o putere de muncă demnă de apreciat și este foarte tenace, meticulos în tot ceea ce face. În general e o fire închisă, puțin comunicativ și preferă activitățile individuale. Melancolicul este puțin rezistent la eforturi îndelungate, puțin comunicativ, închis în sine, de cele mai multe ori are dificultăți de adaptare social, cu precizarea că are debitul verbal scăzut și gesticulația sa este foarte redusă. Temperamentul unui organism viu reflectă felul în care o persoană reacționează prin modul cum se comportă în anumite situații de schimbare a unor elemente din mediul înconjurător, din mediul social în care trăiește. În acest fel, comportamentul se exteriorizează prin reacții emoționale și motorii corelate cu modul în care se realizează autocontrolul acestor reacții, mai ales pentru faptul că termenul «temperament» definește constanța, intensitatea și durata reacțiilor provocate de către un factor excitant extern.
Pentru că temperamentul unei persoane nu poate fi unul pur, avem la o persoană elemente disparate și din celelalte tipuri temperamentale. Unul este, însă, predominant! Din caracterizările prietenilor și ale colegilor mei, din ceea ce am citit, în cazul meu predomină temperamentul sangvinic, dar și cel melancolic, fără a omite faptul că și celelalte două își pun amprenta într-o oarecare măsură asupra comportamentului meu. Deoarece temperamentul meu este predominant sangvinic, eu sunt o extrovertită și am un nivel scăzut de nervozitate în relația cu ceilalți oameni, mai ales că de cele mai multe ori și în cele mai multe împrejurări sunt calmă, stăpână pe mine, iar dacă cineva încearcă să mă enerveze, nu reușește prea ușor, pentru că nu sunt ușor influențabilă! Iar dacă am hotărât ceva important pentru mine, nu mă las influențată ca să-mi schimb hotărârea! Știu că dominaţia corpului energetic este puternică la sangvinic, pentru că are o privire veselă, în care străluceşte bucuria de a trăi şi o mare voioşie a sufletului. Această privire nu zăboveşte prea mult într-un loc anume, mutându-se cu oarecare rapiditate de pe un lucru pe altul. Personal, îmi schimb cu multă uşurinţă fizionomia, lucru de care sunt conştientă şi pe care-l savurez uneori, ca să nu trec prea ușor că par adesea fluşturatică şi în mare pericol să rămân mereu aşa. Nu am răbdare să fac şi să termin un lucru început, de aceea găsesc tot soiul de scuze, disimulare afectivă sau eschivă. Nu rămân prea mult timp interesată de un anumit lucru, pentru că interesul meu se schimbă neașteptat!
Cu veselie, spontaneitate şi uşurinţă abordez orice eveniment, viaţa în general, interesul meu se dirijează rapid spre noi impresii, noi experienţe de viață. Uneori, cu mare uşurinţă mă îndrept spre oameni, iar implicarea mea afectivă se oglindeşte generos pe figura mea, se «citește» în ochii mei. Necazurile nu mă indispun prea mult şi adesea par neserioasă, ceea ce este inexact, deoarece sunt optimistă peste măsură şi de aceea tonică în conduita mea! Şi ce mult iubesc eu frumosul în toate formele sale! Secretul educării temperamentului meu este iubirea pentru o personalitate dragă sufletului meu și de care m-am îndrăgostit cu peste zece ani în urmă, iar de atunci, cred că o iubesc nespus de mult pentru că e omul de care mă simt legată sufletește.
Educatoare, VOINA NICULESCU Nadia, Grădinița Școlii Gimnaziale Dănești, Barza
