Dacă ar trebui să judec comparativ, cu ce au realizat alții în viață, ar trebui să mă simt o frustrată și o complexată. Dacă ar trebui să valorizez atitudinea unui învingător care nu a uitat de unde a plecat și cu cine și-a petrecut anii adolescenței, ar trebui să mă simt măgulită, flatată. Dacă ar fi să mă iau după mama, care n-a plecat niciodată de-acasă, ar trebui să mă simt o inadaptată și, lăsându-mi fiica minoră acasă, o iresponsabilă. Dacă ar fi să mă raportez la prietenii mei, ar trebui să mă simt o trădătoare, pentru că mă distrez fără ei și nici măcar nu le-am spus. La naiba, îmi asum toate zbaterile astea nebune ce încearcă să nu-mi lase sufletul ușor, să mai trăiască și în nume propriu.
Bună dimineața, suflete! Vreau să știi că ești pe cont propriu, întreg-întreguț. Și nu pentru că ești cu perechea aleasă sau sortită, ci pentru că alegi să fii tu, conștientizând tot ce ți se cere sau ți se aruncă în cârcă și totuși mai poți să zâmbești, să te bucuri și să exclami:
Doamne, mulțumesc!
Adina Popescu
