În ziua de 14 mai 2017, în Duminica a 5-a după Sfintele Paşti, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ajutat de un ales sobor de preoți și diaconi în frunte cu Părintele Protoiereu Iulian Mărgineanu a săvârșit Sfânta Liturghie și slujba de sfințire a Bisericii cu hramul «Izvorul Tămăduirii» din Parohia Baia de Fier, Protoieria Târgu-Cărbunești, judeţul Gorj. Slujba s-a defășurat în acordurile Grupului psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova! La Sfânta Liturghie a participat şi d-l Prefect, Ciprian Adrian Florescu.
“În «Grădina Maicii Domnului», care este România, s-a mai «plantat o floare», care este această sfântă biserică”
În privinţa istoricului bisericii şi al locului, să amintim că în anul 1920 s-a hotărât ca terenul viran din partea de sud a Comunei Baia de Fier să fie parcelat în loturi pentru construirea de case, iar hotărârea localnicilor a fost ca acest loc de lângă şosea să fie folosit pentru ridicarea unei biserici, acolo, în «Satul nou», aşa cum a fost botezat în urma hotărârii luate. Cu ajutorul Lui Dumnezeu, s-a reuşit să se intre în 
posesia terenului, iar în primăvara anului 2008, cu ocazia hramului de aici, s-a hotărât ridicarea unei biserici după modelul celei de la Slătioara, Vâlcea, iar la 18 octombrie 2008, PS Gurie a aşezat piatra de temelie a bisericii, împlinindu-se gândul strămoşilor, ca un prinos dumnezeiesc! Cu acest prilej, ipodiaconul Ioan Lăzărică a fost hirotonit diacon pe seama Parohiei Tălpaşi, Dolj. Au primit gramate chiriarhale de mulţumire Părintele Paroh, Preot Constantin Rădescu, doamna Iulia Sandu şi doamna Virginia Manea, domnii: Emil Grigore şi Răzvan Cătălin Manea, iar ctitorul Bisericii, domnul Dorel Sandu a primit «Crucea Sfântului Nicodim de la Tismana», clasa întâi. Preotul Paroh, Părintele Constantin Rădescu spunea că aceasta: “Este ziua bucuriei duhovniceşti pentru sfinţirea acestei biserici, ca un loc de închinăciune. Putem clama: cât de măreaţă şi de luminoasă este ziua de astăzi! Cât e de greu să cuprindem în cuvinte aceste sentimente care ne încălzesc inimile şi ne întăresc mai mult credinţa noastră! În «Grădina Maicii Domnului», care este România, s-a mai «plantat o floare», care este această sfântă biserică ce are mireasma de mântuire prin rugăciune şi prin credinţă, aducând, sigur, mântuirea sufletelor noastre”, a subliniar preacucernicia sa!
“Domnul a Înviat pentru noi, oamenii, şi a scos din firea noastră omenească «stricăciunea» şi moartea”
La finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Olteniei a pus la inima credincioşilor cuvânt de învăţătură despre importanţa Duminicii acesteia, când, după Sfânta Înviere a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, retrăim acele momente sfinte care ne-au fost aduse de această minune a Domnului, învierea din morţi! 
În acest sens, Mitropolitul Olteniei a spus: “Domnul a Înviat pentru noi, oamenii, şi a scos din firea noastră omenească «stricăciunea» şi moartea. Ne-a dat putere să-l biruim pe cel rău şi ne-a dus la «părtăşia» cu sfinţii în Împărăţia Lui Dumnezeu! El este Cel Care a mers la Tatăl Ceresc cu trupul pe care l-a luat de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi odată cu firea Sa omenească, ne-a dus şi pe noi la Tatăl Cel Ceresc. De aceea, ne-a dat posibilitatea ca să ne închinăm Lui! Aşa cum spunem de fiecare dată: să ne închinăm Sfintei Învierii Lui! Deci, prin Învierea Sa, avem şi «trecere» la Tatăl Cel Ceresc, Care întotdeauna priveşte cu dragoste asupra întregii lumi şi ne îndeamnă ca noi să ascultăm de Fiul Său Cel iubit, să ascultăm de Evanghelia Sa, de învăţătura Sa, pe care ne-o dă Mântuitorul de la Tatăl Cel Ceresc şi ne garantează că dacă vom asculta şi vom face tot ceea ce El ne va spune, vom moşteni Împărăţia Cerurilor! Nu numai atât, pentru că în viaţa aceasta, vom birui toate ispitele, pentru că El ne-a spus: «Îndrăzniţi, pentru că eu am biruit lumea!». Aşadar, biruinţa morţii şi iadului sunt făcute pentru noi, ca noi să nu mai «alunecăm» după moarte în întuneric şi în osândă, iar după ce trecem din lumea aceasta, să ne ridicăm în Împărăţia Tatălui Ceresc, acolo unde nu este întristare, nici suspin”, a menţionat Arhieria Sa!
“Adevărul Evangheliei s-a vestit şi se vesteşte până astăzi, până la sfârşitul veacurilor”
În continuare, Chiriarhul Eparhiei Olteniei a evidențiat conţinutul şi semnificaţia Pericopei Evanghelice a Duminicii acesteia, arătând semnificaţia dialogului dintre Mântuitorul Iisus Hristos şi Femeia Samarineancă, subliniind ideea de bază a învăţăturii dumnezeieşti, atunci când Mântuitorul Iisus Hristos îi spune Femeii Samarinence: “Apa pe care o voi da Eu este spre viaţa veşnică. Este apa vieţii. Această apă, numai Dumnezeu o dă, iar cel care o primeşte cu inima deschisă, acela Îl va vedea pe Dumnezeu! Acela Îl va cunoaşte pe Dumnezeu! De la această apă şi de la cele spuse de către Mântuitorul Iisus Hristos, referitoare la apa vieţii, discuţia se duce spre adevărata închinare. Unde trebuie să ne închinăm şi unde trebuie să ne rugăm? Femeia Samarineancă spune că nu se roagă la locul în care a fost profeţit, în Ierusalim, ci, se roagă în altă parte, aşa cum cei din neamul său au moştenit prin tradiţie. Dar, Mântuitorul Hristos îi spune femeii că adevăraţii închinători nu vor mai fi nici în Ierusalim, nici în muntele lor, ci, aceia care se vor închina în Duh şi în Adevăr! Despre ce Duh şi Adevăr este vorba? Este vorba despre Biserica noastră, unde noi ne rugăm în Duhul Sfânt, care a venit peste Sfinţii Apostoli şi care i-a făcut să fie vestitori şi propovăduitori ai Cuvântului Lui Dumnezeu şi ai Evangheliei în întreaga lume.
Şi peste tot unde ei au mers, au înfiinţat biserici, au ridicat aceste sfinte altare închinate Preasfintei Treimi, închinate Mântuitorului Iisus Hristos, iar în acest fel, Adevărul Evangheliei s-a vestit şi se vesteşte până astăzi, până la sfârşitul veacurilor”, a întărit în pledoaria Sa, Mitropolitul Olteniei.
“Şi noi, să venim la biserică, fraţilor şi surorilor, să descoperim «apa vieţii»”
În încheierea minunatului său cuvânt de învățătură aleasă, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit a sintetizat marea importanţă a Cuvântului Domnului, arătând faptul că noi toţi suntem moştenitorii acestei învăţături a Mântuitorului Iisus Hristos şi sfinţim în continuare, până la sfârşitul veacurilor, bisericile ridicate de către credincioşi, le sfinţim, chemând pe Duhul Sfânt şi ne închinăm lui, şi apoi vestim adevărul care rămâne permanent în biserica noastră, mai ales că Femeia Samarineancă, în sinceritatea mărturisirii ei, primeşte cu adevărat această descoperire dumnezeiască, cum că Acela Care vorbeşte este Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, Care a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei pierduţi. În momentul acesta este trimisă femeia ca să vestească la rândul ei despre acest dialog, ca să le arate conaţionalilor ei, cine este cu adevărat Mesia, pentru că a venit Acela pe care şi ei îl aşteptau şi Care credeau că va veni negreşit! Pentru aceasta, devine foarte important: “Să primim Cuvântul Lui Dumnezeu în sufletul nostru, că el va rodi în noi, ca sămânţa! Dacă vrem să fim cu adevărat plăcuţi înaintea Lui Dumnezeu, să luăm această «comoară» dumnezeiască şi s-o păstrăm cu multă luare aminte în viaţa noastră, iar din ea să ne adăpăm întotdeauna, precum femeia Samarineancă, cea care venind la fântână, a găsit «apa vieţii»!
Şi noi, să venim la biserică, fraţilor şi surorilor, să descoperim «apa vieţii», dar, cu multă înţelepciune, cu multă luare aminte, ca să ne păstrăm mintea curată şi s-o aducem Lui Dumnezeu ca pe un prinos de bună «mireasmă», căci, dacă sufletul nostru este prezent aici, în mod sigur că el va fi înfrumuseţat şi înmiresmat de puterea Lui Dumnezeu! Noi, să ascultăm Cuvântul Lui Dumnezeu, deci, să-l păstrăm, căci, «apa cea vie» va fi în sufletele noastre.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca toţi cei care s-au ostenit pentru zidirea acestei biserici, ctitorul cu familia dumnealui, dumneavoastră credincioşilor, şi tuturor celor care s-au ostenit pentru zidirea şi înfrumuseţarea acestei «Case a Lui Dumnezeu», să vă binecuvânteze Tatăl Ceresc, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
