Pe lângă activitatea-i medicală de excepție prestată ca artă, cu pasiune și multiple competențe timp de peste cincizeci de ani în orașul de pe Gilort ce-avea să fie nume de plasă administrativă și raion – Târgu Cărbunești, medicul Cornel Munteanu ce-n fapt este și doctor în științe medicale, continuă prestația lirică ce-i completează portretul complex și complet publicând în acest an un nou volum de proză scurtă PUȘLAMAUA ce reliefează pregnant talentu-i narativ. 
Structurată în două zeci și patru de capitole și editată de Academica Brâncuși în 2018, cartea continuă o serie reprezentativă de volume în proză și epigrame publicate în ultimele două decenii ceea ce-l recomandă ca prozator și epigramist deopotrivă.PUȘLAMAUA începe – cum era de așteptat – cu „Întâmplări vânătorești” o mai veche pasiune a autorului în care este evident „verbul” specific gorjenesc cu arhaisme, perfectul simplu, abreviații, onomatopee, tocmai pentru a încadra cât mai plastic fapte și întâmplări la care a fost parte în spațio-temporalitatea specifică locului nașterii sale, județul Gorj: „Nu șt` de ce, domnule doctor, pusăi pușca pe iel bine și când trăsăi, o loă la fugă și măi tare”. După „Vânzare în pierdere” și „Faptă bună” în povestirea „Pușlamaua” realizează portretul moral al escrocului notoriu pus pe căpătuială cu orice preț, abil și slugarnic până-și realizează proiectul perfid, laș și perspicace în ștergerea faptelor, după ce a reușit să-nșele profitând de imperfecțiunile legislative ale sistemului și credulitatea oamenilor. Povestirea este moralizatoare în esență și veritabilă lecție de viață pentru cei care cumpără folosindu-se de intermediari. După „Teama de balaur” în care ironizează viața de cuplu a fostului „demnitar” comunist se oprește, marcat parcă de tragismul situației, în „Ursită” la un eveniment din viața satului și descrie drama unei familii ce-și plânge fiul – Găbiță – mort la vârsta de 11 ani, după ce s-a dus cu copiii la scăldat în Gilort; cum soarta însă este uneori marcată și de ursită familia se-mplinește după ce soția naște un prunc ce-avea să poarte tot numele Gabi și cum obiceiurile erau aceleași, cam pe la 11 ani Gabi este cât pe ce să se-nnece în Gilort, noroc însă cu unchiu-său Ilie care-i prin apropiere și-l scapă. Ce ți-e și cu ursita asta… În „Amintiri” ies pregnant în evidență voluptatea și senzualitatea feminină ale lui Lili ce „mi-a ieșit deodată în cale, făr`să știu nimic de ea”, iar după tandre desfătări, defilează în amintiri iubirile-i trecute al căror chip și nume s-au schimbat pierzând din farmecul și frumusețea ce au dat sens și culoare tinereței. Nostalgic, reîntâlnirea cu multe din fostele-i iubiri se transformă în moment de reflexie recunoscând în sine-i „mă uit și mă-ntristez, rău îmi pare pentru ele, simt o strângere de inimă și din ochi încearc-o lacrimă să iasă…”. Rând pe rând revin plăcute reîntâlniri cu Gina, Liliana, Elena, Mura, Narcisa, Viviana …și totu-i vis, iar din visare-l trezește Lili, mulțumit în sine-i că „n-au căzut frunzele toate”, dar… mai știi ? Urmează „Notărița”, „De prin spital”, „Bornaz” fragmente de roman cu evidente accente moralizatoare desprinse din moravurile și năravurile personajelor. Mi-a reținut însă atenția capitolul cu titlul „Nelică” ce mi-aduce aminte de fostul meu coleg de liceu cu care împărțeam sentimental aceeași Florentină. Nelică ajunsese mare doctor de femei și-n timpul agapelor vânătorești recunoștea că „eu aici m-adăp cu viață” pe dealurile de la Logrești. Profesia și pasiunea lui l-au împins la multe plăceri prin țări străine, dar nici pe Sena, nici pe Tamisa viața nu-i mai bună ca-n satu-n care s-a născut și deși a trăit-o din plin aici vrea să se-ngroape când i s-o termina firul „lângă mama, lângă tata, lângă bietu frate-miu care s-a curățat demult”, iar la ceas târziu din viață, doctorul Nelică Drăgoi a fost adus în sicriu să-și doarmă veșnicia în familie. Alte și alte povestiri completează PUȘLAMAUA romanul de proză scurtă al lui Cornel Munteanu confirmând talentu-i literar, iar cartea în sine este o veritabilă lecție de viață, plină de sensibilitate și umanism ce se pretează a fi citită atât în bazinul Gilortului unde oamenii se regăsesc ca personaje, cât și pe alte meridiane pentru frumusețea verbiajului liric și contrastele etice.
Victor Gh. Banța
