Meditaţie la vreme de război şi pace, cu Sf. Proroc David(I) – ,,S-au ridicat împărații pământului și căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului”!

Psaltirea Prorocului David este o comoară spirituală care ne învață să ne conectăm cu divinul și să ne deschidem inima în fața Lui Dumnezeu Preaînaltul. De aceea: ,,Mai bine să înceteze soarele călătoria sa, decât să înceteze citirea Psaltirii”, ne spune Sf. Ioan Gură de Aur, pentru că în era tehnologiei moderne şi a confruntărilor militare, poate că este necesar ca Sf. Psaltire să fie citită cu inima şi să existe și sub forma unei aplicații a sufletului, iar, în acest fel, creștinul preocupat de mântuirea sufletului său să o aibă neîncetat asupra sa, acasă, la serviciu sau pe drum. E foarte clar, Psalmii lui David sunt printre cele mai puternice rugăciuni rostite pentru diferite trebuințe, fie că ne rugăm pentru sănătate și spor în casă, fie rostim o rugăciune la vreme de necaz pentru a scăpa de gândurile rele, pentru că psalmii au o forță tămăduitoare deosebită. De aceea, spunem că Psalmii lui David sunt insuflaţi de Dumnezeu şi Rugăciunea în spiritul Psalmilor lui David sau vorbirea cu Dumnezeu ne primenesc sufletul!

,,Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna?”.
Psalmii lui David se rostesc cu precădere de către preot, însă, pot fi citiți și de către credincioși, dacă sunt respectate câteva rânduieli și reguli nescrise. Înainte de a citi acești psalmi, credinciosul trebuie să scape de gândurile necurate, să se retragă într-un loc liniștit și să se roage cu multă smerenie. De aceea, preoții ne sfătuiesc să aprindem candela înainte de a citi din Psalmii lui David și să rostim cea mai puternică rugăciune la aprinderea candelei. După ce ne-am eliberat mintea de gândurile negre şi apăsătoare, putem citi cu multă credință psalmii pentru diferite trebuințe. Psaltirea odihnește oamenii de toate vârstele, iar, pe copii îi poate odihni mai mult decât pe oamenii maturi sau pe cei în vârstă! Tocmai de aceea, spunem că Psaltirea este insuflată de Dumnezeu, este scrisă cu dumnezeiască luminare, de aceea are efecte atât de puternice și de adânci. Poţi să-i aduni pe toţi teologii și filologii, dar nu vor fi în stare să facă nici măcar un psalm cu astfel de cântări psaltice! Iar, dacă să zicem că ar face ceva, atunci ar fi ca o vânare de vânt! David era fără carte, dar cu câtă profunzime a scris Psaltirea! Se vede limpede că l-a povăţuit Duhul lui Dumnezeu, iar, printre cele mai puternice rugi rostite de către credincioși la vreme de necaz, ceartă și tulburare sufletească este Psalmul 4 care spune: ,,Când Te-am chemat, mai auzit, Dumnezeul dreptății mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostivește-Te spre mine și ascultă rugăciunea mea (1). Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna? (2). Să știți că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul (3). Mâniați-vă, dar nu greșiți; de cele ce ziceți în inimile voastre, întru așternuturile voastre vă căiți (4). Jertfiți jertfa dreptății și nădăjduiți în Domnul (5). Mulți zic: «Cine ne va arăta nouă cele bune?». Dar s-a însemnat peste noi lumina feței Tale, Doamne! (6). Dată-i veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin și de untdelemn ce sa înmulțit (7). Cu pace, așa mă voi culca și voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai așezat”! Este chemarea şi îndreptarea spre Dumnezeu, prin îndepărtarea de minciună şi de fărădelege! Pentru că Psalmul 12, care are forma unei invocări divine, a unui strigăt de ajutor pentru cel copleșit de relele din jur, dar, mai ales ca o întrebare cu un răspuns de taină: ,,Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârșit? Până când vei întoarce fața Ta de la mine? (1). Până când voi pune gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua și noaptea? (2). Până când se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea? (3). Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte (4), Ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu: «Întăritu-m-am asupra lui». Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina”! (5).

,,Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat deșertăciuni?”.
Astăzi, când lumea este siderată de pericolul războiului devastator şi atotdistrugător din Orientul Mijlociu, iar, momentele de grea încercare trupească sau sufletească sunt copleșitoare pentru credincios, rostirea unei rugăciuni este vindecătoare și grabnic ajutătoare pentru cel aflat în suferință sau aproape de câmpul de luptă. Prin urmare, pentru a avea o legătură profundă cu divinitatea, cea mai bună cale este rostirea din suflet a unei rugăciuni, iar, Psalmii lui David au o forță tămăduitoare aparte, motiv pentru care este bine să îi citim cât mai des cu putință. Mai degrabă, însă, poate că e bine să ne întoarcem la Psalmul 2 care spune: ,,Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat deșertăciuni? (1). S-au ridicat împărații pământului și căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului și a unsului Său, zicând (2): «Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor» (3). Cel ce locuiește în ceruri va râde de dânșii și Domnul îi va batjocori pe ei! (4). Atunci va grăi către ei întru urgia Lui și întru mânia Lui îi va tulbura pe ei (5); Iar eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului (6). Domnul a zis către mine: «Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut! (7). Cere de la Mine și-Ți voi da neamurile moștenirea Ta și stăpânirea Ta, marginile pământului (8). Le vei paște pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!» (9). Și acum, împărați, înțelegeți! Învățați-vă toți, care judecați pământul! (10). Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur (11). Luați învățătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul și să pieriți din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiți toți cei ce nădăjduiesc în El (12). Este atenţionarea Domnului pentru ca oamenii să se gândească mai întâi la pace, ca să îngroape adânc securea războiului! De aceea, Psalmul 4 este rostit de către omul credincios, atunci când Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru darurile primite, dar și pentru a-i cere ajutorul în momentele de grea cumpănă: ,,Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptății mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostivește-Te spre mine și ascultă rugăciunea mea (1). Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna? (2). Să știți că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul (3). Mâniați-vă, dar nu greșiți; de cele ce ziceți în inimile voastre, întru așternuturile voastre vă căiți (4). Jertfiți jertfa dreptății și nădăjduiți în Domnul (5). Mulți zic: «Cine ne va arăta nouă cele bune?». Dar s-a însemnat peste noi lumina feței Tale, Doamne! (6). Dată-i veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin și de untdelemn ce sa înmulțit (7). Cu pace, așa mă voi culca și voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai așezat (8). În concluzie, să înţelegem că Psaltirea este o carte a Vechiului Testament care cuprinde rugăciunile atribuite regelui David, scrise sub inspirația Duhului Sfânt, în forma unor psalmi, adică stihuri în versuri fără rimă, la origine cântate la harpă. Numele său în limba româna vine de la traducerea din limba greacă, iar, «Psalmoi» s-ar putea traduce prin «cântări acompaniate cu instrument muzical», ceea ce înseamnă că Psaltirea, care cuprinde 150 de psalmi, împărțiți în 20 de catisme pentru citirea ei în cult este o cântare a Lui Dumnezeu şi a păcii dintre oameni! Alături de Sfintele Evanghelii și de Apostoli, Psaltirea este cartea de cult cel mai des folosită în rânduiala bisericească, iar, singura perioadă a anului bisericesc, când nu se citeşte Psaltirea este cea cuprinsă între Miercurea Săptămânii Patimilor şi Sâmbata Tomii, cu excepţia Deniei din Vinerea Patimilor. Psalmii sunt grupați în catisme sau luați în parte, sunt prezenți în toate slujbele bisericești, chiar dacă auzim de mai multe ori la aceeași slujbă expresii, cuvinte, stihuri deosebit de frumoase, fără să ne dăm seama de proveniența lor! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA