Opera şi viaţa unui mare creator se propagă în minţile exegeţilor ca nişte unde concentrice provocate de căderea unei pietre într-un lac liniştit. În cazul lui Lucian Blaga putem vorbi chiar de prăvălirea unei stânci sau de căderea unui meteorit în apă.
Prima undă acvatică recepţionată aparţine operei şi produce comentariul nemijlocit al efectelor estetice şi semnificaţiilor acesteia, urmează a doua undă, provocând comentarea biografiei şi a corespondenţei autorului în cauză, iar în final se comentează lucrările exegeţilor. Desigur, amplitudinile undelor scad progresiv, în schimb, propagarea lor se face, în conştiinţele cititorilor, tot mai departe.
Toate fazele de receptare enumerate se regăsesc în cărţile dedicate operei şi biografiei lui Lucian Blaga, de către prof.dr. Zenovie Cârlugea, din Târgu-Jiu (redactor şef al revistei Portal-Măiastra).
Exegetul a interpretat întâi opera titanului din Lancrăm (sub efectul primei unde), în cărţile: Poezia lui Lucian Blaga (1995) şi Dinamica antinomiilor imaginare (2005); apoi a cercetat aspecte biografice (acaparat de a doua undă), rezultând Lucian Blaga – solstiţiul sânzienelor (2010) – carte dedicată muzelor poetului-filosof (Domniţa Gherghinescu-Vania, Coca Rădulescu, Eugenia Mureşanu şi Elena Daniello – tolerate cu înţelepciune de Cornelia Brediceanu-Blaga pentru influenţa lor benefică asupra poeziei soţului); şi în sfârşit (cotropit de a treia undă) a scris cartea de interviuri cu personalităţi care l-au cunoscut pe autorul spaţiului mioritic: Lucian Blaga – între amintire şi actualitate (2011) şi a comentat cărţile exegeţilor contemporani: Lucian Blaga – sfârşit de secol, început de mileniu.
Dinamica antinomiilor imaginare conţine imanent teza de doctorat a profesorului Zenovie Cârlugea, iar addenda cărţii Lucian Blaga – între amintire şi actualitate reprezintă o documentare, la faţa locului, prin Mărginimea Sibiului, pe urmele lui Lucian Blaga.
În cartea la care ne referim, LUCIAN BLAGA – SFÂRŞIT DE SECOL, ÎNCEPUT DE MILENIU (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2012), Zenovie Cârlugea analizează cu acribie şi competenţă, unele dintre volumele dedicate spiritului tutelar al Lancrămului, tipărite începând din a doua jumătate a secolului al XX-lea şi până astăzi. Am parcurs cărţile comentate de Z. Cârlugea pentru a releva faptul că undele de receptare cărora le corespund reprezintă un simptom pentru gradul de actualitate al unuia dintre titanii spiritualităţii noastre.
Din cele şase cărţi selectate de autor dintre cele tipărite în a doua jumătate a secolului trecut, două se referă la opera blagiană (Corin Braga şi Mihai Cimpoi), una la filosofia blagiană, tradusă în limba franceză, două la activitatea diplomatică şi una la biobibliografie, cu alte cuvinte, întâlnim trei lucrări care decurg din primul val interpretativ (între care una se referă la traduceri) şi alte trei revocate de al doilea val.
Din cele nouăsprezece cărţi selectate de autor dintre cele tipărite la începutul mileniului trei, şase sunt interpretări ale operei blagiene, unsprezece aparţin valului următor, una adună polemicile poetului-filosof şi una este dedicată istoricului satului natal al titanului, Lancrămul.
Ce rezultă din această analiză statistică?
Deşi ponderea interpretărilor directe ale operei blagiene este în scădere faţă de cele dedicate biografiei, corespondenţei şi comentariilor exegezelor, opera blagiană se menţine în actualitate (6 interpretări ţin de primul val al receptării, acum, la început de mileniu).
Să enumerăm câteva concluzii asupra cărţilor de Z. Cârlugea în cercetarea sa.
În cadrul cărţilor biografice, demnă de tot interesul este cea semnată de fiica poetului, Dorli Blaga, în care descoperim informaţii din dosarul de urmărire al poetului-filosof de către securitatea socialistă, precum şi câteva nume sonore din cadrul delatorilor. Lăsăm cititorilor surpriza descoperirii acestora, lecturând cartea.
Între volumele dedicate operei blagiene, ţin să remarc următoarele trei pentru originalitatea interpretativă adusă. Cartea lui Corin Braga cercetează opera şi biografia poetului din punct de vedere psihanalitic, marjând pe complexul copilului nedorit (venit pe lume după moartea surorii sale, Lelia, survenită la vârsta de un an şi jumătate); lucrarea acad. Mihai Cimpoi pentru legătura inedită pe care o semnalează între paradisiac, luciferic şi mioritic, evidenţiind că, mioriticul decurge silogistic ca sinteză între paradisiac şi luciferic, şi volumul lui Vasile Fanache pentru relevarea chipurilor tăcute ale veşniciei din lirica blagiană, ca imagini ale unei poetici a tăcerii.
Acum putem concluziona prin ce seduce opera blagiană şi astăzi: poezia, prin tensiunea dramatică a temelor existenţiale abordate; dramaturgia, propunând un teatru de idei care ar putea resuscita interesul spectatorului, adormit de postmodernismul demolator; metafizica, prin speculaţia intelectuală pe care ne-o propune asupra Demiurgului, depăşind faza abulică a habotnicului religios care se ghidează după axioma: „crede şi nu cerceta!”
În Addenda sunt redate recenziile scrise de critici renumiţi referitoare la cărţile dedicate lui Blaga de către Zenovie Cârlugea: Ovidiu Drimba, Gheorghe Grigurcu, Mircea Tomuş, Mircea Popa, Ovidiu Moceanu, Adrian Voica, Jeana Morărescu, Monica Grosu, Adina Sorohan etc. Din aceste comentarii se desprind câteva concluzii referitoare la calităţile de cercetător ale autorului: puterea de sinteză, informaţia la zi, modernitatea interpretărilor, claritatea expunerii.
Cartea profesorului Zenovie Cârlugea demonstrează ataşamentul autorului la opera blagiană. Nu întâmplător a fost premiată la a XXXII-a ediţie a Festivalului Internaţional de la Sebeş (6-9 mai 2012). Autorul ar merita premiat şi pentru întreaga suită de cercetări pe care le-a dedicat până în prezent eternităţii lui Lucian Baga.
Lucian GRUIA
