Neobositul cărturar Dumitru Dănău ne uimeşte tot timpul. Cea mai nouă carte a domniei sale se numeşte „Comoara din legendă” şi a apărut la Editura MĂIASTRA, Târgu Jiu, 2011.
Retras la Câmpofeni, comuna Arcani, domnia sa îşi vede numai de scris. Şi bine face. Cităm din pagina de gardă: „Dedicată – in memoriam – părinţilor mei, Paraschiva şi Constantin” a volumului cel mai recent, ale cărui copertă şi grafică sunt semnate de Grigore Haidău şi Marin Colţan.
De felul nostru, salutăm această carte nu doar cu bunăvoinţă, ci cu ferma convingere că omul care se caută permanent – Dumitru Dănău – se arată strălucitor în toate. A scris şi mai scrie poezie, a tălmăcit tot anul acesta florilegiul Poeţi gorjeni în limba germană, pe banii domniei sale. A scris romane, eseuri şi cărţi de proză foarte bine primite de critica literară. Doar unul sau doi neisprăviţi – fie că nu-s academicieni sau universitari – altfel valoroşi în domeniile lor, îi mai caută-n coarne Dănăului, scormonindu-i, ca râmătorii, trecutul şi faptul că şi-a slujit ţara. De ce nu se uită şi-n ograda americanilor, unde un oarecare, pentru ei, Ernest Hemingwai, autorul unor romane şi proze inegalabile, devenit un valoros Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, deşi fusese omul CIA, cel puţin în Cuba lui Castro. Fără legătură cu denigratorii, moto-ul acestor umile rânduri sunt luate de la o relatare electorală, prin noiembrie 2000, sub titlul „Reportaj cu proştii de gât”, apărută cu ani în urmă în Gazeta Gorjului, al cărui colaborator a fost, iar acum ne mândrim cu semnătura sa în Gorjeanul. Aşa cum ne pune-n gardă, prezentul volum cuprinde 21 de povestiri, poveşti, anecdote, memorialistică, studii despre satul românesc tradiţional, reluate din revista „Crinul Satelor” şi alte consemnări din vârtejul timpului. Demn continuator al unor talentaţi intelectuali – precum Vasile Cărăbiş, Ion Rădoi, Grigore Pupăză, Titu Rădoi şi alţii -, porneşte pe firul amintirilor, multe povestiri fiind reale, iar patru dintre „compoziţii” fiind încercări de recuperare a unui trecut păstrat şi intrat demult în mituri, legende, basme sau alte ziceri, în mod special din satul Câmpofeni. Dintre acestea Comoara din legendă, Ce mai năroji erau, mumă, odată, Moş Gogioman şi o poveste cu tâlc, Eu cred în blesteme, mumă, aşa cum precizează prolificul autor şi narator, se înscriu prin culoarea lor locală în acest registru.
Ion Predoşanu
