Mass-media a fost şi va rămâne o trebuinţă pentru cei ce sunt preocupaţi de mersul evenimentelor din spaţiul public, la noi şi din lumea largă, fiind şi cel mai important mijloc de informare şi opinie, întrucât reliefează deopotrivă momente, stări de spirit şi atitudini legate de diversele probleme ale vieţii social-politice, economice, cultural-spirituale ale ”cetăţii”, de istorie, tradiţii şi obiceiuri, habitat uman, etc.
În consecinţă, la începuturile sec. XIX, se editează, ieşind de sub tipar şi în România primele ziare şi reviste, cele mai importante publicaţii pătrunzând şi în
Gorj, după 1820. Este vorba în primul rând, de revistele unor iluştri reprezentanţi ai perioadei paşoptiste: Nicolae Bălcescu, Ion Eliade Rădulescu şi August Tr. Laurian, cu revistele lor de suflet-“Magazin istoric pentru Dacia” şi ”Curierul de ambele sexe”, Ion Eliade, într-unul din articolele sale vorbind elogios şi despre interesul unor oameni de seamă din judeţul Gorj pentru promovarea unor principii şi idei, menite a “revoluţiona” lupta românilor pentru emanciparea naţională. Este vorba, între alţii de Gheorghe Magheru, Zamfir Broşteanu, Nicolae şi Dimitrie Măldărescu, A. N. Craioveanu, ş.a.m.d. Numai că aveau să treacă mai bine de 60 de ani (de la 1820), pentru a fi pregătite condiţiile de editare şi în judeţul nostru, în special la Târgu-Jiu, mai exact când s-a deschis aici o tipografie de către Nicu. D. Miloşescu (1882) care, iubitor de informaţii, arta şi cultura, îşi va începe colaborarea cu o serie de cărturari ai acestor locuri, tipărind într-un timp relativ scurt în jur de 70 de publicaţii, dar şi manuale şcolare, cărţi de literatură etc. Altfel spus, el avea sprijinul unor intelectuali gorjeni, precum institutorul şi istoricul Alexandru Ştefulescu, cpt. Emanuel Părăeanu, P. Panoiu-Pancras, Iuliu Moisil, Lazar Arjocianu, Ion Haiducescu, Rola Piekarski, George P Pârvulescu şi alţii. Iar prima carte tipărită la Târgu-Jiu, avea să fie nuvela ”Nicu Steluţa” a lui Em. Părăeanu, în vreme ce Alex. Ştefulescu, preocupându-se de trecutul “istoric şi pitoresc” al Gorjului, începe să editeze jurnalele pentru ”iluminarea poporului”, cu dorinţa de a fi răspândite în toate localităţile judeţului.
Între timp, N.D. Miloşescu dezvoltă şi îşi dotează corespunzător atelierul sau tipografic, angajează şi-i instruieşte bine pe tinerii lui muncitori, prevăzând perspectivele publicisticii locale, dar nu numai, iar cel dintâi săptămânal gorjean, ziarul “Vulcanul” apare la Târgu-Jiu în ianuarie 1882. În acelaşi timp, se mai puteau găsi pe la prăvăliile din oraş şi unele gazete sau reviste centrale “Romanul” lui C.A.Rosetti, “Războiul” a poetului Grandea ş.a, acestea consemnând de regulă evenimente legate de războiul pentru independenţa României, dar şi portretizarea unor generali, vrednici pentru faptele lor eroice.
Însă, revenind la presa locală a timpului, se pare că tot la tipografia lui Nicu Miloşescu, din str. Tudor Vladimirescu nr.27 iese de sub tipar în 1882 şi ziarul politic “Vocea Gorjului, iar un an mai târziu ziarul “Săteanul”, avându-şi redacţia la Târgu-Cărbuneşti. Apariţiile lor, deşi au fost de scurtă durată, au reuşit totuşi să arunce pentru un început scânteia luminării gorjenilor spre cunoaştere, tradiţie, cultură şi dragoste de ţară. Apoi, va urma o altă serie de scrieri şi tipărituri, din iniţiativa şi priceperea intelectualior de marcă.
Reamintindu-i mai sus pe unii dintre ei, vorbind între altele de tipărirea ziarelor “Gorjiul” (1887-1913) din Târgu-Jiu şi “Parângul” (1891) din Pojogeni. După care se vor regrupa, începând cu primăvara lui 1894 în jurul lui Alex. Ştefulescu şi Emanoil Părăeanu o serie de cărturari -jurişti, preoţi, profesori, economişti, ofiţeri de carieră etc, care îşi propun să revitalizeze viaţa culturală şi spirituală din Gorj, editându-se la 15 aprilie 1894 revista de ştiinţă şi literatură “Jiul”, în atelierele aceluiaşi Nicu. D. Miloşescu. Printre autori şi colaboratori îi amintim şi pe Iuliu Moisil- director al Gimnaziului real “Tudor Vladimirescu”, dr. Urbeanu, profesorii Vişinescu, G. Petroşeanu, Al. Ionescu, Rola Piekaerski, juriştii Dobruneanu şi George Pârvulescu, ofiţerul Vasile Petraşcu şi alţii. Mai mult, prin grija lui Alex. Ştefulescu, R. Piekarski şi ing.Diaconovice, apare şi o primă colecţie muzeală (1894), transformată ceva mai târziu într-un muzeu al Gorjului, prima locaţie fiind Şcoala primară de băieţi din Târgu-Jiu.
Şi cum viaţa cultural-ştiinţifică şi artistică prinde tot mai mult contur, N. D. Miloşescu îşi va dota tipografia proprie şi cu o litografie artistică (1894), de altfel prima din ţară la acea vreme, pentru ca în martie 1895, folosindu-se de facilităţile create, Piekarski-un priceput artist al desenului decorativ, să publice şi prima revistă umoristică în culori “Ardeiul satirico-umoristic”. Din păcate, după doar şase luni editarea revistei va fi sistată din motive lesne de înţeles. Tot în acelaşi an, Iuliu Moisil scoate de sub tipar revista “Amicii Tinerimii” “, iar în 1896 apare, deşi pentru scurta vreme, şi revista “Publicaţiile Muzeului judeţian al Gorjului” sub îngrijirea editorială a lui Alex. Ştefulescu şi Rola Piekarski. Va urma o perioadă de extindere a presei în Târgu-Jiu, dar şi în judeţ, amintind între altele revistele ”Şezătoarea Săteanului”(1898), la Bumbeşti-Jiu, “Amicii poporului” (10 mai 1898) şi ”Speranţa” (1902) la Târgu-Jiu, “Aurora” (1900) la Hurezani, lărgindu-se astfel aria de publicaţii tipărite în Gorj. Mai mult decât atât, apar începând cu 1895, cărţile şi revistele cu elemente decorative în diverse culori pe coperţi-ilustrate, graţiei aceluiaşi talentat ilustru-Vitold Rola Piekarski, cu o intensă activitate şi la tipăriturile editurii “Minerva” (1898-1900). Numai că, eforturile unor cărturari ai vremii, vizavi de tipărirea unor ziare, reviste sau alte publicaţii, au fost adeseori zădărnicite de dispariţia în scurt timp a acestora, din aceleaşi motive-lipsă fondurilor de editare, susţinere şi menţinere pe piaţa publicisticii locale. Va urma totuşi o avalanşă de tipărituri după 1904, acest lucru fiind posibil şi prin apariţia altor tipografii (Tipografia Romana-Marin Petrescu,etc.), enumerând aici, între altele: ”Vocea Jiului”, “Gorjul Nou” “Jiul” şi “Zorile” din Târgu-Jiu (1904-1910), ulterior; “Dreptatea” (1912), “Săptămâna militară” (1914), “Buletinul Gorjului”, “Libertatea” şi “Veteranul” (1917-1920) etc.
Între timp, la început de sec.XX, mai apar ateliere tipografice în Gorj- “Lumina” a fraţilor Traian şi Alexandru Niculescu (1912-1927) şi pentru foarte scurtă vreme (1924- 1926) şi tipografia ‘Îndreptarea”, unde s-a tipărit foaia “Steaua poporului din Gorj”. Nu în ultimul rând, a tipărit ziare şi reviste tipografia “Asociaţiei comunelor rurale din Gorj”, reamintind aici “Revista învăţătorimii gorjene” (1930-1940), “ Ţara lui Litovoi” (1940-1944), “Buletinul oficial al Revizoratului şcolar din Gorj” (1939) etc. În fine, o tipografie proprie (1933-1947) a avut ziarul enciclopedic judeţean “Gorjeanul”, condus de Jean Bărbulescu, prima apariţie la 15 martie 1924, la aceeaşi tipografie apărând şi “Barda umoristică” (1933) a lui Sotir Poliopol, dar şi revista tineretului gorjan “Străjerul” (1937). După 1947, starea de spirit şi libertatea de exprimare se va schimba radical, întreaga activitate publicistică din Gorj, de altfel în toată ţara, fiind impus orientată spre mesaje propagandistice menite să servească un sistem politico-ideologic care nu punea mare preţ pe cultura şi arta adevărată. Iar după reorganizare, va funcţiona la Târgu-Jiu, din 1948, tipografia “30 Decembrie”- secţie a Întreprinderii Poligrafice, ce îşi avea sediul la Craiova- reşedinţă a regiunii administrative-teritoriale Oltenia. Zăbovim totuşi mai mult aici întrucât acest cotidian judeţean a fost şi continuă a fi de peste 90 de ani fanionul presei locale sau altfel spus este şi va rămâne ziarul de suflet şi mândrie al gorjenilor. Au lucrat aici de-a-lungul timpului adevăraţi profesionişti, dar şi colaboratori de marcă ai societăţii civile şi din toate domeniile de activitate găsim în Gorjeanul (Gazeta Gorjului/1968-1990) vremurilor trecute şi în prezent, dincolo de disputele politice adesea pline de venin, ceea ce mărturisea Jean Bărbulescu, încă de la primele apariţii, că ziarul “trebuie să servească numai ca aducător de veşti de la un colţ în celălalt al judeţului, să facă cunoscute tuturor faptele frumoase, dar şi să aducă la cunoştinţă tuturor rele şi nedreptăţile care împovărează viaţa oamenilor…”. Acesta avea să fie şi rostul scrierilor marilor personalităţi jurnalistice, dar şi a colaboratorilor ziarului, reamintind şi câteva nume de prestigiu din “viaţa cetăţii” de odinioară şi până în prezent: Pantelimon Nicolescu-Monu, Dumitru Pupăză, V. Militaru, Stelian Sterescu, Sabin Popescu-Lupu, Ilarie Popescu, Teodor Gâlcescu, Ion Rădoi, V. Carabiş, Titu Rădoi, Nicolae Brânzan, Xenofon Iacob, Ion Mocioi, Dan Neguleasa, Elena Udrişte, Octavian Ungureanu, Grigore Lupescu, Cornel Cârstoiu, Gr. Pupăză şi mulţi alţii. Şi mai este de remarcat că actualul cotidian “Gorjeanul”, continuă a desfăşura o activitate editorială echilibrată, implicată obiectiv în dezlegarea şi cunoaşterea celor mai importante şi arzătoare probleme ale judeţului Gorj, dar nu numai, meritele revenind deopotrivă patronatului, tânărului şi vrednicului colectiv redacţional, girând profesionist “politica” editorială şi cu sprijinul actualilor colaboratori ai ziarului.
În fine, am mai putea vorbi şi de apariţia altor publicaţii în Gorj, de-a-lungul vremii şi anume: “Paza neamului” (1906), “Românismul” (1913), “Salvarea patriei” (1930), aceste ziare militând activ pentru emanciparea neamului românesc şi pentru curmarea nedreptăţilor şi suferinţelor materiale ale diverselor categorii sociale. De asemenea, au mai apărut “Viespia” (1919) şi “Urzica” (1920), ambele cu informaţii şi noutăţi cu un conţinut vădit umoristic, “Gazeta poporului din Gorj” (1918), Crinul satelor (1920) ş.a. Laolaltă, acestea au fost şi vor rămâne ca puncte de reper pentru viaţa culturală, ştiinţifică şi spirituală a Gorjului, inclusiv pentru continuarea activităţii de cercetare, cu precădere lucrările cultural-ştiinţifice ale lui Alexandru Ştefulescu (1856-1910) pentru care avea să primească şi premiul de excelenţă din partea Academiei României. Şi este vorba aici despre “Documentele romano-slavone, referitoare la Gorj”, “Gorjul istoric şi pitoresc”, “Istoria Târgu-Jiului”, “Mănăstirea Tismana şi Mănăstirea Polovragi” (1894-1910). După cum credem că este bine a fi menţionat şi ”Calendarul Gorjului”-1910, întocmit de V. D. Hortopanu şi Al. C. Calotescu-Neicu şi tipărit la atelierul tipografic a lui N. D. Miloşescu.
Puţin mai târziu, apare şi ediţia revizuită “Calendarul Gorjului”, întocmită de Jean Bărbulescu împreună cu colaboratorii săi şi scoasă de sub tipar în 1925, la tipografia ”Lumina” a fraţilor Niculescu din Târgu-Jiu. La ambele ediţii, a colaborat inclusiv, marele istoric N. Iorga, care bicuieşte în scrierile sale politicianismul, întru-totul străin de interesele poporului, dar în majoritatea cuprinsului celor două publicaţii se face vorbire despre viaţa economică, socială şi cultural-spirituală din Gorj, despre istoria locală, dar şi cu spicuiri de date biografice ale unor personalităţi gorjene: T. Vladimirescu, E. Teodoroiu, Dincă Schileru, Gr. Iunian, Grigore Geamănu, Gheorghe Tătărescu, dr. D. Culcer, Ştefan Bobancu, Em. Părăeanu, D. Frumuşeanu şi alţii.
Aşadar, iată că şi în Gorj se poate vorbi despre o tradiţie şi o zestre importantă a presei, înscriindu-se prin valoarea publicaţiilor sale în patrimoniul jurnalistic naţional, luând în primul rând de aici zestrea de idei şi bune intenţii despre trecutul istoric al acestor meleaguri, ancorate şi ele la tot ceea ce a însemnat pentru fiecare dintre noi, iubirea de ţară şi neam, de dezvoltare şi propăşire a ţării, în ciuda multiplelor greutăţi şi suferinţe ale poporului român, de-a-lungul vremurilor sale de restrişte. Or, rememorând istoria publicisticii din Gorj, ne facem şi o datorie de onoare, oferind, dincolo de cunoaşterea unor fapte şi evenimente, desfăşurate pe banda timpului, şi un eventual ghid documentar pentru cei care, prin talentul lor jurnalistic şi de bună credinţă, se ofera a-şi pune condeiul şi activitatea de zi cu zi, în slujba acestui popor, măcinat tot mai mult în ultima vreme de atâtea nedreptăţi şi suferinţe.
Vasile Irod
