În Bucureștiul anilor ’70-’80 ai secolului trecut, al XX-lea, erau nedespărțiți ca artiști boemi ce frecventau cârciumioara Podgoria poetul Theodor Pîcă și artistul plastic Florin Pucă, un grafician de mare talent. Aproape orice încercare de a descrie în cuvinte un desen simbolic-caricatural este un eșec. Așa că la desenul de coperta I a minilunarului cultural, literar, artistic CEAȘCA DE CAFEA pe luna august, supliment al defunctei reviste Serile la Brădiceni, reproducem aforismul ce-l însoțește: „Creația este singurul surâs al tragediei noastre”, de Lucian Blaga. Printre desenele nemuritoare ale graficianului Florin Pucă găsim poeme precum „Luna plină”, al lui Ioan Flora dedicat lui Titu Rădoi; „Așchii dintr-un jurnal de cititor” de Dumitru Augustin Doman; poemul în proză dar plin de metaforită „Loc comun”, de Ion Cepoi; poemul „Deasupra cuvintelor” de Alexandru Lungu; „rondul de noapte”, care-i reprodusă și în facsimil, de Horia Gârbea; „Oare ce citea” de Vladimir Holan, tradusă în românește de Ovidiu Genaru, cu finalul: //„Cei în poezie odată scufundat/ pururi nu se mai întoarce…”//; „Jurnal II” de Gheorghe Grigurcu; Ion Popescu-Brădiceni descoperă esența vieții în „Forma oglinzii” că „//(…)femeie să-i devină, amantă,/ în locul trunchiului de măr/ să-i fie trupul – adevăr/ grăiesc: că nu există artă/ care să-i dea singurătății/ – acolo-n profunzimea Cărții -/ forma oglinzii. Pur și simplu/(…)//. Două păginuțe de anecdote cu mult haz și chiar cu tâlc completează o CEAȘCĂ DE CAFEA ilustrată la final cu două imagini de la Serile la Brădiceni 1997(una cu Ion Popescu-Brădiceni și Ion Horea), iar cealaltă de la Serile la Brădiceni 2017 cu Gheorghe Nichifor, Olimpia Bratu, Dumitru Augustuin Doman, Ion Popescu Brădiceni, Gheorghe Grigurcu și Aurel Pantea). Așa da! Pe atunci Serile de la Brădiceni erau chiar un festival și atelier național al poeziei! Ce timpuri!
ION PREDOȘANU
