Am primit pe e-mail o invitaţie simplă, seacă dar caldă din partea pictorului Vasile Fuiorea spre a participa la vernisajul expoziţiei “ABSOLVENT” a şapte dintre foştii săi studenţi.
Mult tineret, în primul rând fericiţii absolvenţi ce-şi susţinuseră proiectele de licenţă la Universitatea de Vest din Timişoara, bucuroşi că iată sunt, de-acum, artişti cu patalama. Colegi de-ai lor i-au susţinut la primul vernisaj colectiv ca absolvenţi, rectorul prof.univ.dr. Moise Bojincă a lipsit cu desăvârşire, deşi fusese, normal invitat, dar avea ceva treburi nu prea cuşere de rezolvat cu pictorul Paul Popescu, ambii fiind implicaţi într-o afacere cu Ecorşeul lui Brâncuşi.
Culturnicii localnici se retrăseseră, probabil, la o bericioaică. Nu-i bai. Se poate face artă şi fără ei, ca şi fără autorităţile fără apetit artistic, având doctorate în inginerii de tot felul. Nu în artă sau politichie.
Cum nici criticii de serviciu: Ion Mocioi şi Ion Popescu-Brădiceni, deşi universitari şi cu doctorate la rândul lor, primul în estetică al doilea în filologie – deci în afara domeniului –, n-au răspuns invitaţiei, de vorbit a glăsuit acela care-i cunoştea mai bine. Dascălul lor şi coordonatorul lucrărilor – lector.dr. Vasile Fuiorea, pictor şi preşedinte al Filialei Gorj a Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Ca o remarcă generală, domnia sa a exprimat convingerea că dominanta lucrărilor expuse la galeriile de Artă ale municipiului Târgu Jiu este puternica lor stilizare. Şi că acestea provoacă întrebări, nu răspunsuri. Aşa cum, de pildă, creaţiile Oanei Mârza – deşi de mai mici dimensiuni, cu proiectrul ce se cheamă „Arborele – trasee energetice” – îndeamnă la reflecţii.
În vreme ce Alexandra Pănculescu – autoarea proiectului de licenţă „Expresii portretistice în compoziţia serială” – oferă publicului iubitor de artă trei lucrări de dimensiuni medii, ce trădează o experienţă africană şi o alta americană. Octaviana Şandru are o lucrare monumentală – „Îngerii, legătura Cerului cu Pământul” -, prin care artista s-a autodepăşit. Fiind creatoarea uneia dintre cele mai bune lucrări din expoziţia „ABSOLVENT”, în oponia lui Vasile Fuiorea, care-a felicitat-o sincer şi-i doreşte să nu se oprească aici.
Extrem de interesant şi total diferit de cei care-l ştiam drept cunoscutul caricaturist ce semnează pur şi simplu ŞAI, deşi proiectul său are o denumire curajoasă – „Riscul în arta românească a secolului XX” – aflăm că ofiţerul de poliţie Şuţă M. Aurelian-Iulius e un artist complet şi pictor cu mari pretenţii. Ca să nu le zicem doar perspective. Vă veţi convinge singuri dacă treceţi pragul expoziţiei deschise miercurea trecută. Expune şi caricaturi în culori vi, în genul timişoreanului ŞTEFAN POPA-POPA’S, fără a-l copia, dar are şi un sobru, excelent şi original portret dedicat lui Constantin Brâncuşi.
Este limpede că cei şapte studenţi aflaţi la final de drum într-ale studenţiei au acumulat anumite cunoştinţe. Ei nu se vor opri aici, luându-şi zborul şi fiind aşteptaţi ca viitori membri ai Filialei Gorj a UAPR.
I-am lăsat la umră, căci, nu-i aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, pe Armand Landh – un pictor cu vastă experienţă artistică şi cu multe expoziţii personale la activ. La care studiile universitare au contribuit numai la finisarea creaţiilor sale, de care se ocupă cu sârg de mai mulţi ani. Titlul proiectului său – „Acumulări ale pseudo-culturii stradale, în propria pictură” spune cam totul.
Mult mai celebru ca pietrar şi sculptor adevărat, Ilie Alexandru are un titlu al proiectului domniei sale mult prea teoretic – „Simboluri creştine în arta decorativă”, cu toată căldura ce-o degajă simbolistica sa de inspiraţşie ortodoxă. Prezintă o lucrare sinceră – un triptic, ce reflectă preocupările sale din ultima perioadă. Nici la Marcel Alboiu nu apreciez titlul – „Tehnici grafice între tradiţie şi modernitate”, cu toate că grafica domniei sale e pătrunsă de o puternică stilizare ce naşte ori prvoacă gânduri frumoase.
Cei 7 „muşchetari” care-au absolvit anul III sunt mândria nu doar a universitarului dr. Vasile Fuiorea, ci a întregului Gorj. Chit că rectorul şi ceilalţi profesori ai Universităţii „Constantin Brâncuşi” Târgu Jiu s-au dezis de ei, ca de nişte ciopii vitregi. Păcat! Mare păcat!
Nicolae Roşca
