Joi (Compania privată „Caramitru- Mălăele câte-n lună şi în stele), vineri („Idolul şi Ion Anapoda” de George Mihail Zamfirescu – cu Dan Puric şi Ileana Stana Ionescu) şi duminică (spectacolul „Actriţele” de Josep Maria Benet I Jornet) sunt manifestările de final ale Festivalului Naţional de Teatru „Zilele Elvira Godeanu”.
Asta după ce miercuri, a avut loc un recital extraordinar de pian – Florin Berculescu, prezentat de Marian Negrescu ca executând o Sonată numărul nu ştim care, Opus la fel, fără a fi spus că autorul este celebrul Ludwig Wolfgang von Beethoven. Mă rog, în pauza primă a încercat să dreagă busuiocul, spunând că e vorba de altă Sonată, cerând-şi scuze, dar uitându-l iar pe „necunoscutul” Beethoven.
Sala arhiplină l-a aplaudat îndelung pe acela care-a încântat auditoriul prin măiastra sa execuţie pianistică, bisându-l. În prima pauză a Recitalului extraordinar de pian, scriitorii Ion Cepoi şi Ion Popescu-Brădiceni au prezentat minilunarul cultural, literar, artistic CEAŞCA DE CAFEA – 150, lăudându-l pe merit ca un mare poet, actor şi generos om de cultură pe George Drăghescu. Un om fin, modest şi delicat, oricum foarte dedicat istoriei literaturii şi culturii gorjene, sau chiar româneşti. Iar simpaticul George Drăghescu, deranjat că i s-a pomenit prea des numele, a citit un fragment din extraordinara carte „Jurnal” a actriţei Oana Pellea, care face o cumplită radiografie a situaţiei actorului şi artistului de azi obligat să se adapteze la dezastrul din România. Firesc, au izbucnit aplauze pentru George Drăghescu şi actriţa-scriitoare Oana Pellea.
CEAŞCA DE CAFEA, ajunsă spre cinstea lui George Drăghescu şi Grig Marian Dobreanu la numărul 150!, s-a băut şi degustat pe nerăsuflate, fiind distribuită majorităţii celor prezenţi, ea fiind o chintesenţă din cronici semnate de Horia Gârbea, Ion Cocora, poemul Thalassa al regretatului Actor şi Poet Mircea Albulescu, apoi un inspirat poem în vers alb – „Iedera urcă pe inimă” de Cristina Tăcoi, apoi bijuteria în versuri „Descrescendo” de Emil Botta şi portretele colegilor actori – grafice şi fotografice – ai lui George. N-a lipsit nici fostul coleg Actorul Ionuţ Stoica, premiat la Cannes şi transferat la teatrul Dramatic Petroşani. Pe ultima pagină fiind reprodusă o scenă din admirabilul spectacol teatral „13 tablouri cu oameni”, adaptare liberă după Anton Pavlovici Cehov, în Regia celebrului Alexandru Dabija.
În pauza a doua, Marian Negrescu i-a premiat pe regizorul tehnic al Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” Târgu Jiu, dar şi pe toţi membrii echipei ce a jucat sub regia Maestrului Alexandru Dabija, neuitându-se şi pe El! Care El, având cultul personalităţii, i-a cam obligat pe cei premiaţi să-l preamărească, excepţie făcând actorul demn şi sobru Adrian Victor Şerban, Om ce a mulţumit inclusiv familiei şi colegilor, dar nu şi BOSS-ului, niţel cam bosumflat.
Toate bune şi la locul lor, am zice. Notă discordantă a făcut afirmaţia unuia care l-a comparat pe Marian Negrescu cu Radu Beligan, pe care, cică, l-ar întrece ca număr de ani la Directorat. Noroc cu Radu Beligan, actor de talie mondială şi absent de la jenanta comparaţie!
ION PREDOŞANU
