Ianuarie 2018 mi-a început fabulos. Cultural-artistic-literar-receptiv duduie din plin ca o locomotivă electrică. Ce miraculoase mi se păreau cele cu aburi şi pe cărbuni/lemne.
Prin Brădicenii mei trecea un marfar dinspre Tismana spre Târgu-Jiu care avea şi vagoane de tren personal. În fiecare din cele 3-5 vagoane într-o sobă de fier ardea câte o butură de fag, câte o bârnă de cale ferată ca să se încălzească aerul ce-l respiram, copil jigărât, îmbrăcat prost, cu bocanci pingeliţi de cizmarul satului, care mi-era unchi, în picioarele, iarna, veşnic îngheţate.
Tot oprind din staţie în staţie şi din haltă în haltă, marfarul se aglomera că se suiau bieţii oameni şi pe acoperiş, stăteau agăţaţi pe scări, căci trebuiau să ajungă, morţi-copţi, la oraş, în fabricile la care îşi câştigau pâinea cea de toate zilele. Eu pironeam ochii pe geam cu ochii furaţi de splendoarea zăpezilor înalte şi bogate.
Totul a început cu sosirea lui Aurel Ştefanachi la Târgu-Jiu pe 10 ianuarie 2018. Seara la Maiami, după ora 20, a avut loc o întâlnire şi o masă festivă la care au fost invitaţi şi câţiva scriitori gorjeni. Printre ei George Drăghescu, Ion Mocioi, Ion Trancău, Mariana Popeangă-Cornoiu, Nicola Visa-Vânătoru, Adina Mihu-Popescu, Dan Pupăză, Mircea Tutunaru, Ion Sabin Cerna, Victoria Stolojan-Munteanu, Săndel Ploscaru, Vasile Ponea ş.a.
A doua zi pe 11 ianuarie am întins-o la Ţicleni, la Primărie unde ne aşteptau viceprimarul şi trei scriitori ai elegantei citadele: Ion M. Ungureanu, Constantin Ungureanu, Valentin Ciurea. Mi-au plăcut şi Casa de Cultură şi biblioteca, şi sediul consiliului local, dar şi sondele risipite pe dealurile din preajmă.
Iar imediat, sâmbătă, pe 13 ianuarie, eram la Teatrul Naţional Ion D. Sârbu din Petroşani. Acesta acceptase a găzdui o expoziţie cu ex-librisuri dedicată de Teatrul „Elvira Godeanu” Târgu-Jiu şi de curatorul ei, George Drăghescu chiar marii actriţe interbelice, Elvira Godeanu.
La Teatrul Naţional „Ion D. Sârbu” cei doi târgujieni George Drăghescu şi Ion Alexandrescu au panotat cele 33 de ex-librisuri cam preţ de vreo două ore. Pe la ora 14.00 s-a înfiinţat şi Petru Ilie Birău, actualmente doctor în arte vizuale al Universităţii din Timişoara, însă fost student al meu la U. „C.B.” Târgu-Jiu, unde i-am condus lucrarea de licenţă dedicată Cimitirului din Săpânţa.
Sus la etajul întâi, am citit câteva rânduri aparţinând lui Ion Desideriu Sîrbu. „Acum că am început să număr zilele vieţii mele, mă simt asemenea acelor pictori egipteni care, în interiorul unei piramide încă neterminate, de-a lungul întregii lor vieţi, la lumina unor opaiţe, lucrează la împodobirea camerelor ce vor servi de mormânt Faraonului lor. Acum ştiu – ceea ce ar fi trebuit să ştiu de totdeauna – că nimeni dintre cei vii de afară nu va vedea acest mormânt, nimeni nu-mi va cunoaşte numele, frumuseţile pe care le-am zugrăvit pe pereţi: vor zăcea îngropate în miezul piramidei (pe care eu nu o voi putea vedea niciodată de-afară, de departe), ştiu de pe acum că, în ziua în care voi scăpa din mână dalta sau penelul, sabia paznicului mă va lovi pe la spate. O singură măruntă bucurie am: odată şi odată, peste mii de ani, furii vor pătrunde şi aici. Vor jefui sarcofagul, vor fura tot ce se va putea fura. Nu vor putea să-mi fure semnele şi desemnele mele de pe aceste cumplite ziduri ale camerei morţii. Faraonul va pieri ca orice muritor, eu voi rămâne şi voi dura cât piatra piramidei”. În dreapta acestui „testament” se afla un poster – CV al lui Ion Desideriu Sârbu realizat de Ion Barbu.
De la Târgu-Jiu ne-au ajuns din urmă Marian Negrescu şi Rodica Gugu-Negrescu, iar cu noi la Restaurantul chinezesc ca să ne hrănim, au mers P.I. Birău şi Dumitru Velea. Apoi au sosit şi Cosmin Brehuţ cu Monica Sfetcu şi Iani Gârbaciu. Frumoasă solidaritate între cele două teatre: din Târgu-Jiu şi din Petroşani.
La vernisaj, au vorbit eu, I.P. Brădiceni, P.I. Birău, George Drăghescu şi managerul T.D. „Ion D. Sârbu”, Cosmin Rădescu. Am recunoscut printre participanţi la gestul nostru „Vladimiresc” pe Vali Slavu şi Cristi Ianţa.
Ion Popescu-Brădiceni
