-Rep. Domnule vicepreședinte, Ciprian Adrian Florescu, vă este ușor să recunoașteți adevărul despre dumneavoastră și despre oamenii din jurul dumneavoastră?
-Mi-e greu, uneori, să recunosc faptul că adevărul mă supără, recunosc, chiar dacă mi-e greu să-l accept! Cred că mulți dintre reprezentanții societății, ar trece mai greu peste un adevăr care în baza unui principiu din psihologie, dacă nu mă înșel, care spune că «dacă ai o problemă, înainte de toate trebuie să ți-o recunoști»! Acest lucru, însă, nu e la îndemâna oricui!
“Critica este o «artă» pe care nu o stăpânește oricine”
-Rep. Cum vă raportați la viața comunității?
-Ca să vorbesc despre modul în care încerc să mă pliez pe viața comunității, din postura de om politic, nu-mi este foarte ușor pentru că viața politică îți oferă și lucruri frumoase, dar și mai puțin plăcute! Și bune și rele! Și aprecieri, și critici!
– Rep. Uneori, critica se dorește a fi «constructivă», ce părere aveți?
-De multe ori, însă, criticile sunt duse la extrem. Niciodată laudele nu sunt duse la extrem, și cred că nici nu ar fi indicat! Cu atât mai mult, stai să te gândești, dacă o critică, mai poate să fie «constructivă», atâta vreme cât se convertește într-o mojicie, într-o înclinație josnică a celui care încearcă să te critice! Și a critica este o «artă» pe care nu o stăpânește oricine! Poți să critici la infinit, fără esență, fără substanță, și să nu ai nici un rezultat, dar poți să critici doar în câteva cuvinte, iar critica ta să aibă un rezultat pozitiv. Să aibă o transformare, exact cea care ar trebui să existe ca urmare a criticii!
– Rep. Aș dori să vă întreb, dacă au fost persoane sau personalități pe scena politică românească în care ați crezut cu ardoare și care, în cele din urmă v-au dezamăgit?
-Mi-e foarte ușor să vă răspund și nici nu-mi trebuie timp mult de gândire…
– Rep. Mă surprinde promptitudinea și rapiditatea răspunsului!
-Sigur că da, pentru că fiind la început de carieră politică, la un moment dat, am crezut într-un proiect politic anume, care pentru mine însemna enorm și pe care îl consideram o soluție viabilă pentru România la momentul respectiv. Am crezut în proiectul «Mircea Geoană», Mircea Geoană președinte al României…
– Rep. Dar, și președinte al Partidului Social-Democrat!
-Evident, dar am fost dezamăgit de atitudinile sale ulterioare și de faptul că nu a înțeles niciodată că dintr-o înfrângere trebuie să înveți!
“Dintr-o înfrângere, trebuie să înveți cum să te ridici”
– Rep. Care este lucrul cel mai important care se poate învăța dintr-o înfrângere?
-Dintr-o înfrângere, trebuie să înveți cum să te ridici!
– Rep. Poate că înfrângerea este și imaginea deformată a unei anumite așteptări specifice lui Mircea Geoană!
-El, probabil că a așteptat să se ridice mult prea brusc, și știți ce se întâmplă cu un om care se află «jos», iar apoi se ridică brusc! Amețește și cade! Cam același lucru se întâmplă și cu el, din punct de vedere politic, evident! A încercat să revină pe o funcție înaltă, fără să se uite în jur, dacă mai are susținere, dacă se poate sprijini pe ceva sau pe cineva! Și a încercat, prin anumite metode și mijloace nepotrivite, chiar și pentru politica «dâmbovițeană», să-i îndepărteze chiar și pe cei care crezuseră la un moment dat în proiectul său. Până la urmă, finalitatea a fost cea pe care oricine o putea anticipa.
– Rep. Domnule vicepreședinte, considerați că mai sunt și alte personaje sau chiar «personalități», care nu au învățat mare lucru dintr-o înfrângere?
-Cu siguranță sunt, însă…
– Rep. Aveți o anumită reținere sau ezitați să continuați cu alte exemple…!
-Nu, nu, pentru că în momentul acesta, încercam să identific o personalitate care, să spunem, a greșit, n-a învățat din greșeala pe care a făcut-o și a fost «pedepsită» într-o formă sau alta de societate, de comunitate sau chiar de lege, de ce nu? Sunt foarte mulți care au greșit și care au fost pedepsiți. Din păcate, cred că foarte puțini dintre ei au și învățat din greșelile pe care le-au făcut! Aceasta este meteahna multora dintre cei care au trecut prin fruntea statului!! N-au învățat să se dea la o parte la momentul potrivit, n-au învățat să răspundă solicitărilor cerințelor situațiilor în care au ajuns și s-au gândit numai la satisfacerea intereselor din propria ogradă!
“Niciodată nu voi putea spune că sunt pregătit sută la sută, spre a face față unei funcții”
– Rep. Vă simțiți pregătit pentru situația de a prelua funcția cea mai înaltă de conducere a județului Gorj?
-Domnule profesor, am să vă spun ceva, care, probabil, vă va surprinde, mai ales că experiența dumneavoastră de viață este bogată și deosebit de complexă! Din toate momentele pe care le-ați parcurs, poate ați tras unele concluzii care, cu siguranță, vă vor edifica pe deplin! Cu certitudine, eu pot să vă spun ceea ce gândesc în momentul de față: niciodată nu ești pregătit pentru o funcție! Niciodată nu ești pregătit pentru o poziție!
– Rep. Dar, în politică, trebuie să fii pregătit și pentru…opoziție!
-Da, e interesant acest joc de cuvinte!
– Rep. Jocul de cuvinte face parte din «jocul» destinului, domnule vicepreședinte!
-Cu siguranță, indiferent, cât de înaltă sau cât de joasă este poziția pe care te afli! În schimb, ești sau poți să spui că ești pregătit să «te bați» pentru o funcție sau ești pregătit să înveți pentru acea funcție! Cel care spune că este pregătit să preia, nu știu, frâiele unei instituții, e clar că are o mare problemă! Dar, poate fi pregătit să învețe să conducă acea instituție! Poate fi pregătit să intre într-o bătălie pentru a câștiga aprecierea celor din jur și pentru a ajunge pe o anumită funcție! Eu sunt pregătit pentru o bătălie! Niciodată nu voi putea spune că sunt pregătit sută la sută, spre a face față unei funcții. Omul cât trăiește, învață! Iar principiul acesta simplu, «bătrânesc», de foarte mare actualitate, mă ghidează și pe mine în viață! Sunt alții foarte pricepuți, «sută la sută pricepuți», însă, vă rog să sesizați ghilimelele pe care le punctez, care nu performează, indiferent de funcția pe care o ocupă, indiferent de traseul profesional pe care îl au în viață.
– Rep. Sunteți un optimist prudent, cu un elan specific unei vârste, cu o dorință de a fi omul prin el însuși, pe care viața nu îl poate schimba prea ușor în rău, dar, puteți rămâne același om de caracter, în ciuda atâtor valuri zbuciumate care ne tulbură?
-Mă cunosc foarte bine și cred că am puterea să nu mă schimb în rău! Nu sunt, însă, foarte convins că pot să rezist (sic???) la ceea ce este rău în jurul nostru! Răul din jurul nostru îmi face și mie rău! Răul din jurul nostru ne face fiecăruia în parte rău! Aici intervine rezistența, puterea de a te păstra «în picioare» și de a nu îngenunchea în fața răului. Nu în ideea de a fi influențat de rău, ci, în ideea de a fi doborât de el. Nu știu dacă am puterea să rezist în fața răului, la infinit, până la capăt! Dar, știu că pot să rezist în fața răului, fără să mă transform!
“Sunt unele răutăți, resentimente pe care le simți cu amărăciune de multe ori”
– Rep. Simțiți răul în jurul dumneavoastră prin persoanele care…
-Sigur, acum, nu vreau să «sune» în termeni apocaliptici! Este vorba, poate, de un rău material sau de un rău «de conjunctură» pe care îl simțim cu toții, sigur că da! Răutăți există mereu în jurul nostru, răutăți există peste tot, în întreaga societate, în modul în care comunicăm, în modul în care acționăm și reacționăm, în modul în care ne comportăm! Toate acestea au și o fărâmă de rău, mai mică sau mai mare! În momentul în care această situație devine covârșitoare, tu, cel care nu ești învățat cu facerea de rău sau tu, cel căruia îi place să fugă de rău, ești tentat să faci un pas înapoi. Sau chiar mai mulți!
– Rep. Cei care vor desluși dialogul nostru, se vor întreba, chiar pe bună dreptate, de ce discutăm tocmai despre «rău», când ne dorim atât de mult ca să scăpăm de el?
-Tocmai precizam că nu aș dori să aibă un asemenea termen o conotație apocaliptică. Este răul pe care îl întâlnim zi de zi, pas cu pas, pentru că sunt unele răutăți, resentimente pe care le simți cu amărăciune de multe ori!
– Rep. Pentru dumneavoastră, vine răul din partea unor colegi de partid?
-Mi-a plăcut să cred că în jurul meu nu există oameni răi, nu există oameni care ar dori să-mi facă rău. Pentru că eu însumi, nu am făcut rău niciodată!
– Rep. Facerea de bine, ca și facerea de rău e o problemă de educație!
-Probabil că, da! Cu siguranță că e vorba de o problemă de educație!
– Rep. Care presupune și o structură aparte a sufletului…
-Cred că acestea sunt laturile principale pentru un om care nu poate să facă rău!
– Rep. La care trebuie să adăugăm, indiscutabil, credința!
-Ei, da, credința, care și ea rezultă din educație, și care constituie pilonul principal din care înmuguresc celelalte calități ale sufletului. E greu să spui că în jurul tău sunt oameni răi, mai ales că din punctul de vedere al credinței, pornim de la premisa că omul este bun, pentru că așa e normal! Dar, să nu uităm, chiar pornind de la Geneză, omul este cel care a «călcat strâmb» în fața Lui Dumnezeu! Și noi facem rău, poate, fără să ne dăm seama, dar, eu nu vorbesc de acest rău, ci, de răul premeditat! (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA
