III
Înainte de a finaliza acest trial publicistic despre cultura şi literatura din judeţul şi municipiul nostru, amintesc cititorilor obiectivi şi oneşti ai cotidianului independent Gorjeanul că am inclus la debutul editorial cu volumul Imixtiuni critice, din anul 2011, un articol cu titlul Cum n-am devenit delator, vădit inspirit de celebrul eseu Cum am devenit huligan, al nefericitului mare scriitor Mihail Sebastian, dar, cu deosebirea frapantă după care subsemnatul n-am devenit turnător la securitatea din Valea Jiului, iar autorul unui extraordinar Jurnal, al romanului De două mii de ani şi al dramelor lirice cu idei, Steaua fără nume şi Ultima oră, a fost victima tragică a unui accident şi a unor circumstanţe şi fapte ignobile. Dar să revenim la subiectul nostru, referindu-ne, spre final, la alte aspecte ale culturii şi literaturii gorjene! Vom încerca, în continuare, să răspundem unora care se vor întreba, probabil, ori vor întreba pe alţii: cine este autorul acestui trial publicistic, referindu-se prea dezinvolt şi ironic, neavizat, despre trecutul, prezentul şi viitorul culturii, literaturii şi artei noastre gorjene? Le precizăm că ipochimenul este un get-beget gorjean, repatriat acum vreo patru decenii de prin şcoli ardelene, din Valea Jiului, la şcoli gorjene, din municipiul Târgu Jiu. A săvârşit acest transfer prin concurs în 1978 şi a petrecut vreme de peste o jumătate de secol, adunând o vechime mult mai mare în învăţământul preuniversitar din Gorj, decât acel din Hunedoara. În altă ordine de idei, Ion Trancău este un autor contemporan cu mai toţi managerii culturii, literaturii şi artei gorjene dintre secole şi milenii, de la sfârşitul perioadei postbelice sau comuniste şi primele decenii ale tranziţiei prelungite şi imunde postdecembriste, când a tipărit, fără ajutor financiar, cele unsprezece cărţi cu exerciţii critice de digitaţie.
Şcolarizarea lui se rezumă la cinsprezece ani de studii: patru ani la şcoala primară, plus trei gimnaziali, plus trei liceali, plus cinci universitari. A terminat Şcoala Medie Tudor Vladimirescu, renumitul liceu târgujian, de tip sovietic, redus la trei ani, fără clasele a XI-a şi a XII-a, cu pătrare şi note de la 5 la 1. După un periplu de tatonare indecisă pe la secretariatele facultăţilor de Petrol şi Gaze, de Ştiinţe Juridice, apoi pe la o şcoală de doi ani pentru activişti culturali, patronată de facultatea de teatru şi film, a ajuns, înainte de închiderea ghişeului, la Facultatea de Filologie de la Universitatea C.I. Parhon Bucureşti, unde a depus dosarul de înscriere la o secţie destinată să formeze diplomaţi universitari în specialitatea Teorie, critică literară şi folclor. Fascinat de această specialitate şi presat de timp a înmânat dosarul de înscriere unei tovarăşe secretare, aşteptând, mai mult cu scepticism, decât cu optimism, rezultatul, care i-a fost favorabil.
Regret că trebuie să încep a treia parte a acestui articol prelungit şi cer scuze cititorilor pentru două impardonabile omisiuni: numele profesorilor Nicolae Vânătoru Visa şi Constantin Popescu, cunoscuţi ca manageri/ directori ai culturii şi literaturii gorjene, mai ales în dimensiunile artistice ale acestora. Mărturisesc că am fost surprins în mod plăcut în momentul în care Constantin Popescu, spre exemplu, mi-a solicitat cu ocazia unor ediţii ale Festivalului Internaţional de Literatură Tudor Arghezi articole pentru revista omagială Bilete de papagal. I-am răspuns cu proptitudine şi i-am mulţumit pentru amabilitatea de a mă considera un colaborator permanent şi pertinent al acestei publicaţii omonime celei interbelice, argheziene.
Aşadar, i-am cunoscut destul de bine pe toţi managerii responsabili de evoluţia culturii, literaturii şi artei gorjene, mai întâi ca profesor preuniversitar după cele două concursuri de ocupare a catedrelor vacante, unul, interjudeţean, venind din Valea Jiului la Târgu-Jiu de la Colegiul Naţional Ecaterina Teodoroiu la Coleguil Naţional Spiru Haret.La sfârşitul acestui trial publicistic, pertinent şi rezonabil, nicidecum infailibil, ca participant activ şi dezinteresat, niciodată… des interesat la mai toate evenimentele cultural-literare gorjene din cel puţin ultimele patru decenii, unul postbelic, sub comunismul ceauşist şi altele trei în condiţiile aproape ostile ale prelungitei şi imundei noastre tranziţii, ne permitem câteva observaţii critice judicioase: toţi managerii sau directorii de instituţii de învăţământ ori cultural-literare şi artistice ar trebui să menţină echilibrul dintre aspiraţie şi vocaţie, atunci când optează şi dovedesc, prin concurs, asemenea nobile însuşiri absolut necesare pentru promovarea şi reliefarea valorilor veritabile; mai toate manifestările şi evenimentele cultural-artistice (festivaluri, cercuri şi cenacluri cultural-literare, aniversări şi comemorări, lansări de cărţi şi de publicaţii etc.) au fost marcate în sens negativ de obstrucţionarea învăţământului, culturii şi artei clasice şi contemporane din timpul pe care-l trăim actualmente cu mari dificultăţi materiale şi spirituale; după Festivalul Internaţional de Literatură Tudor Arghezi şi după cel de Teatru Internaţional din luna mai 2022, celelalte evenimente cultural-literare, nu şi cele muzical-artistice, mai ales cele literare, autumnale, Atelierul Naţional de Poezie şi Critică literară Serile la Brădiceni şi Festivalul de umor Ion Cănăvoiu au cunoscut un oarecare impas organizatoric şi valoric din cauza ineficientei colaborări a acestor instituţii cu primăriile din localităţile gorjene Peştişani şi Runcu.
În lunile ianuarie şi februarie s-au organizat două aniversări de maximă anvergură şi semnificaţie naţională şi universală: naşterea Poetului nepereche, Mihai Eminescu, personalitate emblematică pentru Zilele culturii Naţionale, şi a ctitorului sculpturii moderne, Constantin Brâncuşi. Evenimentele s-au desfăşurat oarecum în competiţie, disparat, în locaţii diferite: la Sala Maură de la Consiliul Judeţean Gorj, la Biblioteca Judeţeană Christian Tell şi la Casa memorială Constantin Brâncuşi. Competiţia pentru numirea în funcţia de manager al C.J.C.P.C.T şi al C.C.D.P. Constantin Brâncuşi a impietat, impardonabil, asupra manifestărilor cultural-literare şi artistice de la începutul acestui an.
Ion Trancău
